Pasca

Pasca. Dae s'ebraicu Pesach, passazu. S'in de faeddat meda in sa Bibbia spetzialmente in sa Bibbia ebraica o Antigu Testamentu. Sa paraula indicat su passazu de s' Anghelu de su Segnore chi at colpadu sos fizos primogenitos de sos Egitzianos e at risparmiadu sos Ebreos. Sa tzelebratzione de custu eventu si aiat 'occhinde s'anzone pascuale, chi si mandigaiat cun pane azimu, no lievitadu, e irduras amaras. Sa Pasca cheriat tzelebrare s'essida (su passazu) de sos Ebreos dae s'isciaidudine se s'Egittu. Sa festa duraiat sete dies.

Matthias Grünewald Isenheimer Altar Auferstehung
Easter eggs - straw decoration

Pasca cristiana

In sos Vangelos si mustrat comente sa morte de Gesu Cristu fut in coincidentzia cun sa tzelebratzione de sa Pasca ebraica, insinuende goi chi Gesus fut su veru anzone pascuale, sacrificadu (cun sa morte in rughe), po liberare sos omines dae s'isciaidudine de sa culpa e de su peccadu. Sa pasca ebraica fut una fregura, una antitzipatzione de sa vera Pasca chi fut cudda cumprida dae Gesu Cristu. A s'incomintzu sos cristianos, chi funt ebreos, tzelebraiant sa pasca issoro in sa matessi data de sa Pasca ebraica. Pius a tardu cando puru sos paganos , non ebreos, ant aderidu a sa fide cristiana,in otzidente si comintzat a tzelebrare sa pasca sa Dominica a poi de su 14 de Nisan, in sa die in cue si mentuaiat sa risurretzione de Gesus dae morte. Ma medas crejas de s'Oriente ant continuadu a la tzelebrare in sa matessi data de sos ebreos. Custa situatzione est durada fintzas a su mesu de su II seculu. Bi funt cuntierras subra sa data de sa Pasca tra sos Piscamos de Roma, est a narrere sos Pabas e tzertos Piscamos de s'Oriente. Paba Vittore at reunidu sos Piscamos de Italia (s'annu 196) po affrontare sa chistione, e fut detzisu de tzelebrare sa Pasca sa prima dominiga a poi de su pleniluniu de 'eranu. Custu no fut chena cuntierras. Sa die de sa tzelebratzione de sa Pasca indicada dae Paba Vittore, fut confrimmada dae su Conciliu de Nicea in su 325.

Barbastro

Barbastro est una comuna ispagnola de 15.053 abitantes situadu in sa comunidade autònoma de s'Aragona.

Est su cabulogu de sa cumarca de su Somontano de Barbastro.

Est un' antiga tzitadina agrìcula e cumertziale innue su riu Vero retzit s'afluente Cinca in sa pranura aragonesa. In sa cumarca sua si produet unu binu cun sa cualifica DOC: Binu de Samontano. Est sede obispale e tzentru de servìtzios e cummèrtziu, chi sunt inoghe centralizados pro totu sas baddes de sos Pireneos orientales. S'agatat a 21 km de Huesca e 67 km de Lérida.

Battisteru

Su battisteru est su logu o s'edifitziu inue si retziat su battijimu (dae su gregu baptisma). Unu battijimu fut praticadu dae Giuanne Battista comente narat su Vangelu. Gesùs Cristu at retzidu su battijimu de Giuanne Battista in su riu Giordanu. Po su battijimu cristianu in sos primos tempos si usaiant sos rios, inue b'aiat aba o puru sas domos in tempos de persecutzione. Cando sas persecutziones sunt finidas e-i sos cristianos ant tentu sa libertade de praticare sa religione ant fraigadu battisteros. Funi edifitzios de una tzerta mannaria, de forma circolare o poligonale.

Funt mannos ca su batijimu si daiada a sos adultos, si daiada po immersione, e in occasione de sa Pasca. In su battisteru b'aiat una baltza (vasca) e bi funt iscalinas po calare in s'aba inue si eniada immersos (est su significadu de sa paraula baptisma) e àteras iscalinas dae s'àtera ala po nde essire dae s'abba. In sos muros internos bi funt pinturas o masaicos cun iscenas chi ammentaiana su battijimu e su significadu de su battijimu. Ancora oe si podet bidere su Battisteru de Firenze, su de Pisa e ateros. Sos battisteros funitaffaca a sa cattedrale, est a narrere in tzitades sede de su Piscamu. Como in sas crejas parrocchiales esistit su “fonte battesimale”, chi podedt essere in una Cappella o in su presbiteriu, inue si retzit su batijimu “per aspersione”, bettende unu pagu de aba subra sa conca.

Bielorùssia

Sa Bielorùssia o Belarus (in bielorussu: Белару́сь, Bielaruś, [bʲɛlaˈrusʲ]; in limba russa: Белару́сь, Belarus’; [bʲɪlɐˈrusʲ]), ufitzialmente Repùbbrica de Bielorùssia est unu istadu de s'Europa orientale, nàschidu in su 1991 cun s'iscontzu de s'Unione Soviètica. Sa capitale est Minsk.

Est unu de is istados fundadores de su CSI e dae su 1996 faghet parte de s'Unione Russia-Bielorussia, ente subra-natzionale chi torrat a acostare is duos istados.

Tenet istèrrida de 207.595 km2 e populatzione de unos 9.481.000 bividores. Làcanat a ovest cun Polònia e Lituània, a est cun sa Rùssia, a sud con s'Ucraina e a nord con sa Letònia; est unu istadu chentza bessida a mare, ma bi sunt frumenes navigabiles.

Prus de su 70% de is bielorussos bivet in àreas urbanas. Sa populatzione est cumposta pro s'80% dae bielorussos, cun minorias cunsideràbiles de russos, polonesos e ucrainos.

A partire dae su referendum de su 1995 s'istadu at adotadu duas limbas uffitziales, chi benint a èssere su bielorussu e su russu, ma sa prus parte de sa populatzione faeddat susetotus in russu. Sa costitutzione de sa Bielorùssia non decrarat religione ufitziale peruna, ma sa fide prus ispainada est su cristianèsimu ortodossu, sighida dae unu nùmeru meda prus bassu de catòlicos. Paschighedda e Pasca Manna sunt nointames festadas che festas natzionales.

Sa Bielorùssia est solu istadu in Europa chi sighit a tènnere e praticare sa pena capitale.

Bortigale

Bortigale (510 metros) est una bidda de sa provìncia 'e Nùgoro, abitada dae mill'e chimbighentos ànimas, posta a pes de su monte Santu Padre (1030 metros) e chi faghet parte de sa zona de su Marghine, in s'ala "centru-ocidentale" de sa Sardigna. Est unu centru chi podet bantare orìgines antigas meda ; b'ant boghes chi narant chi in s'època Pùnicu-Romana sa bidda bi fit giai, e fit numenada "Berre". Cando sa bidda de Berre est istada isfascada, paret chi si sient salvadas solu sete famìglias, e gràtzias ai custas sa bidda est potida torrare a nàschere: oe e totu, in Bortigale, su rione pius antigu si narat "sete padeddas", ca bi sun sete domitas derrutas una in fila a pare cun s'àtera. In su territòriu tot'a inghìriu de sa bidda, b'at itineràrios interessantes e ricos meda, chi sunt bistados valorizados dae Pro Loco, Comune e setzione de zona de su C.A.I.. In mesu de custos cheret chi s'ammentet su "Sentiero Natura", chi dae Bortigale che leat a Mularza (sa fratzione de sa bidda), colande·che tot'in mesu a monumentos naturales e archeològicos. Àteru tretu dignu d'esser ammentadu est cussu chi, colande peri tancas e zassos de rara bellesa, giompet fintzas a su monte Santu Padre, unu de sos cucuros pius altos de su Màrghine, dae inue faghet a bier unu panorama comente pagos, chi abbratzada un ala manna meda de sa Sardigna de bassu; in sas percas de su monte bi vivint fintzas paritzos “benturzos”. Una de sas zonas pius caraterìsticas de sa bidda est de siguru su centru istòricu, atraessadu dae deghinas de uturos in impedradu, adornadu dae unu muntone de architraves iscarpeddados dae sos "picapedras" in istile "catalanu-aragonesu". Sa carrela principale de Bortigale est su cursu Vittorio Emanuele, ue si pesan paritzos palatos burghesos de sos primos annos de su noighentos. Non podent mancare sas crèsias; in sa bidda si nde contant sese; sa de Santa Maria de sos Ànghelos est sa crèsia mazore, poi bi sun sa de su Rosàriu, sa de Santu Prameri e sa de Santa Rughe (in custas ùrtimas tres bi sunt galu organizadas sas cunfrarias, a ùrtimu bi sunt sa de Santu Antoni e sa de Santu Zusepe. Totu sas crèsias sunt regoltas in perfetu istadu e sunt ricas de prendas artìsticas, comente sos cuadros de sa crèsia mazore, chi paret chi sient bistados fatos dae s'iscola de su "Maestro di Ozieri". In su terrinu de sa bidda b’at barantatres "nuraghes", deghe "domus de janas", duos "dolmen" e duas "tumbas de gigantes". Po totu s'annu, in Bortigale b'at unu muntone de momentos traditzionales, chi sunt meda sentidos dae su populadu intreu chi los mantenet vivos a cantu podet. In bennarzu b'est sa festa de S. Antoni, ue si atidi una "tuva" (unu truncu mannu de àrbure bòidu in mesu, chi benit segada e batida in su mese e Santu Gaini) pro la brusiare in su "passizu"; in dies de Pasca poi bi sunt totu sos ritos de sa "chida santa" e sas cerimònias chi nde faghent parte sunt curadas dae sas cunfrarias; in martu b'est sa purtissione de Santu Marcu (sos pitzinnos bi andant cun sas "cogoneddas" de pane pintadu) poi in austu b'est "sa festa": ses dies de afestos civiles e religiosos pro sa Vèrgine Assunta; e a ùrtimu b'est sa sagra de santa Maria de Saucu, chi at mantesu totu sa genuinidade e sas maneras de sèculos de traditzione, comente sa purtissione a pes e a caddu dae sa bidda a su santuàriu de Saucu, ch'istat in sa zona de Campeda, una bindighina de chilòmetros dae sa bidda e ube sos bortigalesos colant sas nuinas in sos muristenes, in mesu a momentos dedicados a sa religione e àteros a su spàssiu cun mùsica e ballos, in su passizu chi atòbia zente de cale si siat etade.

Caresima

Caresima, dae su latinu quadragesima, in sa liturgia catolica est su tempu de 40 dies, dae su mèrcuris de sas Chijinas a su sapadu santu. Est unu tempu de penitentzia po si preparare a sa Pasca. Su mercuris de sas chijinas est die de deunzu, e gai sa chenabura santa.

In caresima non si narada s'Alleluia nè su Groria. Su colore de sos paramentos liturgicos est su viola.

Chida santa

Sa Chida santa est sa chida prima de sa Festa de Pasca de abrile (o de resurretzione). Po sa religione cristiana catolica custa est sa chida pius importante, ca in custa chida si tzelebrant sos mistèrios sos pius mannos de sa fide cristiana: sa gioja santa s'istitutzione de s'Eucaristia, sa chenabura santa sa Passione e-i sa morte de Cristos in rughe, sa dominiga sa risurretzione de Cristos dae morte. Importante su izadolzu de Pasca (Veglia Pasquale), a de note, tra su sapadu santu e sa Dominiga de Pasca.

Cristianèsimu

Su Cristianesimu est una religiòne monoteista, originada in su I seculu, intzentrada in s'impostu de Gesùs Cristu, e lu riconnoschene comente su Figiu de Deus fattu omine.

Domìniga de sos Arrampos

In su calendàriu litùrzigu catòligu, sa Domìniga de sos Arrampos si tzèlebrat sa domìniga anteriora a sa die santa de Pasca Manna. Cun issa, cumintzat sa chida santa, peroe non tèrminat su Barantinu, chi at a agabare petzi cun sa tzelebradura de sa de noe oras de sa zòvia, die in ue, cun sa tzelebradura serenca, s'at a dare cumintzu a su Sagru Triduo Pascumannencu.

In sa forma ordinària de su ritu romanu, issa est narada finas domìniga “De Passione Domini” (de sa Passione de su Sennore). In sa forma istraordinària, sa domìniga de Passione si tzèlebrat una chida in antis, pro custu sa Domìniga de sos Arrampos est narada finas “Segunda Domìniga de Passione”.

Custa die santa est osservada no petzi dae sos Catòligos, si nono finas dae sos Ortodossos e dae sos Protestantes.

In custa die, sa Crèsia amentat s'intrada triunfale de Zesùs a Zerusalemme in sa sedda de unu burricu, osannadu dae sa turma chi lu saludaiat tranchinende arrampos de parma (cmp. Zv 12.12-15). Sa turma, cungregada dae sos narinzos subra de s'arribada de Zesùs, aiat istèrridu sos manteddos a su solu, cando chi àteros segaiant arrampos dae sas àrvures a inghìriu, e tranchinende-las festosamente li renniat ondra.

Elio e le Storie Tese

Sos Elio e le Storie Tese (a bortas incurtzadu in EelST o Elii, Èlios) sunt istados unu grupu musicale italianu de Milanu, fundadu dae Stefano Belisari (in arte Elio) in su 1980.Su grupu at connotu, in su tempus, una popularidade semper prus manna, alimentada in antis de sa tzirculatzione de registratziones bootleg de sos ispetàculos issoro in locales comente a su Maja Music Meeting e su Zelig de Milanu, e a pustis dae sa publicatzione de sos primos albums e dae sas medas aparitziones in televisione (Lupo Solitario e L'araba fenice in Italia 1, in paris cun sa Gialappa's Band in Mai dire Gol o cun Claudio Bisio in Zelig).Apretziados e connotos prus de totus dae unu pùblicu giovanile, in su 1996 sunt devènnidos famados a livellu italianu gràtzias a sa prima partetzipatzione issoro a su Fèstival de Sanremo, in ue si sunt classifichados segundos cun su branu La Terra dei Cachi e ant bintu su prèmiu de sa crìtica "Mia Martini". In su 1999 ant retzidu in Dublinu su prèmiu "best italian act" in sos European Music Awards de MTV e in su 2003 su prèmiu "mègius videoclip" in sos Italian Music Awards de sa FIMI. In su 2011 sunt istados incoronados dae Rockol e de sos letores suos comente sos "artistas italianos de su deghènniu 2001/2010". In su 2012 ant bintu su referendum promòvidu dae su Mei chi los at elèghidos artistas sìmbulu de sa mùsica indipendente italiana. Totu sos album issoro sunt devènnidos discos de oro in Itàlia. Su discu Elio Samaga Hukapan Kariyana Turu s'est classificadu su de bìndighi in sa lista de sos mègius discos italianos de totu sos tempos redatzionada dae sa rivista ispetzializada Rolling Stone. In su 2013 ant leadu parte pro sa segunda bia a su Fèstival de Sanremo, a pustis de 17 annos de ausèntzia, classifichende·si in torra segundos cun su branu "Sa cantzone mononota" e torrende a bìnchere su Prèmiu de sa crìtica "Mia Martini", cussu pro su "Mègius Arrangiamentu" e su "Prèmiu de sa Sala Imprenta Ràdiu, Web e TV".

Dae su 1993 Elio e cumpàngios sunt fintzas presentes in sas ràdios: paris a su deejay Linus tenent, in Ràdiu Deejay, un'apuntamentu radiofònicu setimanale chi si mutit Cordialmente.Su 17 santugaine 2017, in un' intervista a sa trasmissione Le Iene, ant annuntziadu s'isorvimentu de su grupu a pustis de 37 annos de atividade, in ocasione de su gai naradu Cuntzertu Definitivu chi s'est acumpridu su 19 nadale in su Mediolanum Forum..

Su 15 de nadale de su 2017 est istada annuntziada sa presèntzia issoro in su cast de su Fèstival de Sanremo 2018 e a sighire s'ùrtimu issoro, su Tour d'Addio (Tour de Adiosu) in sos palatzetos italianos. S'isorvimentu s'est, a pustis, s'est bidu chi non fiat beru, comente est istadu dimostradu dae su grupu cun sas partetzipatziones issoro a programmas televisivos e a su Capodannu de Taranto 2018 .

Futei

Futei (nùmene ufitziale in sardu) o Furtei est unu comunu de unos 1.700 bividores de sa provìntzia de Sud Sardigna.

Igrèsias

Igrèsias esti una cittàdi de 27.773 abitàntis de sa Sardìnia sud-occidentàli, in su Sùlcis-Igresiènti.

Esti sedi vescovìli (diocesi de Igresias).

Nostra Segnora de Baluvirde (santuariu)

Unu Santuariu dedicadu a Nostra Segnora de Baluvirde (Nostra Sagnora de Vaivelt in s'aligaresu, Nostra Signora di Valverde in italianu) s'agatada a 7 Km. dae S'Alighera, in su nord ovest de sa Sardigna. Sa creja est de su XVI seculu. Est a una navada, cun tres cappellas dae un'ala e dae s'atera. A denanti de sa creja unu porticadu. S'altare in marmaru, riccu e imponente, est de sa medade de su 1700. Sas cappellas sunu riccas de quadros mannos e de calchi valore. Duos quadros sunu de Pantaleo Calvi e risalini a su 1600. S'istatua de sa Madonna est minore, de 33 cm. Sa cara est unu pagu niedda, cun su Fizu in bratzos. S'istatua est posta in d'unu nicciu, in s'altare mazore. Subra in d'un ateru nicciu, un' istatua de sa Madonna de sa fritza, ca tenede una fritza inn manu.

In sa creja medas ex votos, chi devene passare in unu museu. Nostra Segnora de Baluvirde est sa Patrona de sa Diotzesi de S'Alighera, e cun santu Micheli Patrona de sa tzitade.

Est unu santuariu meda frecuentadu dae sos s'aligaresos e dae zente de sas biddas de su circondariu, ispetzialmente in su periodu de sos pellegrinagios dae sa prima domìniga a pustis de Pasca fintzas a sa prima dominiga de làmpadas.

Pasada

Pasada (in italianu Posada: po'zad̪a) est unu comunu sardu de 2 961 abitantes

de sa provìntzia de Nùgoro, e su cabulogu istòricu de s'omònima Baronia.

Policarpu de Smirne

Santu Policarpu de Smirne fiat naschidu a Smirne s'annu 69 d.C. Cristianu,ancora giovanu est fattu piscamu de Smirne.Est istadu a Rome po discutere cun paba Anacleto de sa data de sa Pasca. At iscrittu una Littera ai Filippesi. Morit martire a Smirne su 155.

Rapa Nui

S'ìsula de Rapa Nui (fintzas ìsula de Pasca) est un'ìsula chi s'agatat in s'otzèanu Patzificu sud-orientale chi pertenet a su Cile. S'ìsula tenet istèrrida de 163,6 km cuadrados e contat unos 6.600 bividores. Su cabulogu est Hanga Roa.

Sa die de Santu Balentinu

Sa die de Santu Balentinu est una festa dedigada a sos inamorados e tzelebrada in su bonu de su mundu (mescamente in Europa, in sas Amèriga e in su Levante Larganu) su 14 de frearzu.

Sa festa reliziosa orizinale leat su nùmene dae su santu e màrtire cristianu Santu Balentinu de Terni e fiat istada istituìda in su 496 dae su Paba Zelàsiu su de I, intrende in parte a sa festa pagana anteriore de sas “lupercalia”. Sa pràtiga moderna de tzelebradura de sa festa, intames, cuntzentrada in su tràmunu de missadas de istima e donos intre inamorados, remontat cun probabilidade a sa prima idade mèdia, e in particulare diat poder esser relassionada cun su tzìrculu de Geoffrey Chaucer, in ue si fiat formada sa tradissione de s’istima amàbile.

A s’ispainadura sua, prus chi totu in Frantza e in Inghirterra, aiant cuntribuìdu sos bentinos, peri sos numerosos monastèrios issoro, sende istados cunfiadàrios de sa Basìliga de Santu Balentinu in Terni dae s’agabu de sa segunda metade de su de VII sègulos.

Ispetziarmente in sos paìsos de curtura angrosassone, e pro imitadura finas in aterue, sa caraterìstiga printzipale de sa die de Santu Balentinu est su tràmunu de balentinetes, notigheddas de istima chi sunt fitianu a forma de coros istilizados o cunforme a àteros temas tìpigos de sa rapresentadura pobulare de s’istima romàntiga (sa culumba, s’imàzine de Cùpidu cun arcu e fritzas, e gasi sighende). Moende cun su de XIX sègulos, custa tradissione at alimentadu sa produidura industriale e sa mercadizadura in iscala basta de notas de uras dedigados a custa die. Sa Greeting Card Association at abaliadu chi, onzi annu, s’imbient su 14 de frearzu unos milli milliones de notas de uras, unu nùmeru chi ponent custa die a su de duos logos, pro nùmeru de notas comporadas e imbiadas, a pustis de Pasca de Nadale.

Sa die a pustis de Santu Balentinu, su 15 de frearzu, si tzèlebrat Santu Faustinu, patronu de sos baghianos.

Santu Antiogu

Santu Antiogu esti unu comunu de 11.730 abitantisi de sa Meria o provìntzia de Sud Sardigna postu in s'insula de Santu Antiogu.

Sardigna

Sa Sardigna o Sardinnia est sa segunda ìsula prus manna de su Mare Mediterràneu. Est posta a otzidente a unos 200 km a ovest de sa penìsula italiana, unos 300 km de sa Liguria, 500 de s' Ispagna e a sud a unos 184 km dae sa Tunisia. Sa terra prus a probe est sa Còrsica o Còssiga, petzi 11 km. Sa Sardigna est una Regione Autònoma (Regione Autònoma de sa Sardigna) pro reconnoschimentu de sa Costitutzione Italiana e pro resones istòricas e linguìsticas.

Ulassa

Ulassa est una bidda de 1.613 abitantes de sa Provìntzia de Nùgoro.

Àteras limbas

This page is based on a Wikipedia article written by authors (here).
Text is available under the CC BY-SA 3.0 license; additional terms may apply.
Images, videos and audio are available under their respective licenses.