Ursula von der Leyen

Ursula Gertrud von der Leyen, născută Albrecht, (n. ,[1][2][3][4] Ixelles, Belgia) este o politiciană creștin-democrată germană. Din decembrie 2013 până în iulie 2019 a îndeplinit funcția de ministru al Apărării, în guvernele III și IV Angela Merkel (CDU).

În data de 2 iulie 2019 a fost nominalizată de Consiliul European pentru funcția de președinte al Comisiei Europene. În data de 16 iulie 2019 a fost votată de Parlamentul European. Ursula von der Leyen este al doilea președinte german al Comisiei Europene, după Walter Hallstein (CDU), care a fost primul președinte al Comisiei Comunității Economice Europene.[6]

Comisia von der Leyen urmează să își înceapă activitatea la 1 noiembrie 2019, ca succesoare a comisiei Juncker.

Ursula von der Leyen
Ursula von der Leyen presents her vision to MEPs 2 (portrait crop)
Date personale
Va prelua funcția
Funcție asumată
Precedat deJean-Claude Juncker
Deținător actual
Funcție asumată
În funcție
 – 
Precedat deThomas de Maizière
Succedat deAnnegret Kramp-Karrenbauer
În funcție
 – 
În funcție
 – 
Precedat deUrsula von der Leyen
În funcție
 – 
În funcție
 – 
Succedat deUrsula von der Leyen

Partid politicCDU
Semnătură
Ursula von der Leyen signature
Prezență online

Studiile

Între 1980 și 1987 a studiat medicina la Universitatea de Medicină din Hanovra (MHH). În 1987 și-a susținut examenul de stat și a primit aprobarea de practică medicală. În anii următori a profesat ca medic rezident la clinica de ginecologie a Universității de Medicină din Hanovra. În 1991 a obținut gradul de doctor în medicină, cu o teză despre Proteina C reactivă.

Acuzația de plagiat al tezei de doctorat

La 27 septembrie 2015 site-ul VroniPlag Wiki a declarat că a găsit «paragrafe plagiate» în 27 de pagini din teza de doctorat în medicină din 1991 a Ursulei von der Leyen.[7] Senatul Universității de Medicină din Hanovra a decis în data de 9 martie 2016 că Ursula von der Leyen își poate păstra gradul de doctor în medicină, întrucât cele trei citări defectuoase sau inexacte nu afectează teza în ansamblul ei.[8]

Note

  1. ^ a b http://www.britannica.com/EBchecked/topic/2005334/Ursula-von-der-Leyen Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b Ursula von der Leyen, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
  3. ^ a b Basic data about the members of the Bundestag, accesat în
  4. ^ a b Ursula von der Leyen, FemBio, accesat în
  5. ^ http://www.bundestag.de/bundestag/abgeordnete18/biografien/L/leyen_ursula/258710 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ Merkel s-a abținut în cursul votului pentru desemnarea compatrioatei sale la conducerea Comisiei Europene, agerpres.ro, 2 iulie 2019. Accesat la 3 iulie 2019.
  7. ^ German defence minister denies plagiarism, bbc.com, 27 septembrie 2015. Accesat la 2 iulie 2019.
  8. ^ Von der Leyen darf Doktortitel behalten, Leipziger Volkszeitung, 9 martie 2016. Accesat la 2 iulie 2019.
1958

1958 (MCMLVIII) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de miercuri.

8 octombrie

8 octombrie este a 281-a zi a calendarului gregorian și a 282-a zi în anii bisecți.

Annegret Kramp-Karrenbauer

Annegret Kramp-Karrenbauer (n. 9 august 1962, Völklingen, Saarbrücken, Germania) este o politiciană germană, care a fost aleasă la 7 decembrie 2018 în funcția de președinte al Uniunii Creștin-Democrate (CDU, centru-dreapta) în locul cancelarului Angela Merkel, care nu a mai candidat pentru funcție. Annegret Kramp-Karrenbauer a obținut 517 din 999 de voturi.Între 2011 și 2018 a fost președinta landului Saarland.

Bundeswehr

Bundeswehr este un termen care definește armata, sau forțele militare de luptă ale Germaniei ca și personalul civil administrativ. Cuvântul este împrumutat din germană de la Bundeswehr, dar în română se scrie cu literă mică: bundeswehr. Conducerea supremă a bundeswehrului pe timp de pace este asigurată de Ministerul Federal al Apărării care decide și ia măsurile care se impun. În cazuri supreme de apărare națională conducerea este preluată de cancelarul german (Art. 115b din Constituție). Conducătorul militar suprem este generalul inspector al armatei sau amiralul. Răspunderea pentru cheltuielile financiare și materiale o poartă inspectorii de armată. Bundeswehrul este format din punct de vedere structural din Forțele Terestre (Heer), Forțele Aeriene (Luftwaffe), Marina Militară (Marine) și Serviciul Sanitar (Sanitätsdienst).

Distincția cea mai înaltă acordată în bundeswehr este Crucea de Fier.

Începând cu 1 iulie 2011 serviciul militar obligatoriu a fost suspendat (fără să se modifice constituția) și înlocuit cu un serviciu voluntar. Înainte de această dată refuzul unui tânăr de a se înrola era în anumite cazuri acceptat, de ex. pe bază de convingeri pacifiste, în care caz serviciul militar era înlocuit cu o perioadă de serviciu pe domenii sociale (fără armă). Și acest domeniu a fost înlocuit de un serviciu social voluntar. Există temeri că pe bază de voluntariat nu se vor întruni suficiente persoane pentru a acoperi nevoile și a atinge scopurile bundeswehrului.

Comisia Barroso

Comisia Barroso, formată din președintele José Durão Barroso și alți 24 de comisari (26 din 2007), a fost succesoarea Comisiei Prodi, pe care a înlocuit-o în ultimul trimestru al anului 2004.

Prevăzută inițial să înlocuiască comisia Prodi la 1 noiembrie 2004, opoziția puternică a Parlamentului European împotriva compoziției comisiei propuse de Barroso, l-a forțat pe aceasta să o retragă fără să o supună la vot la data stabilită.

Comisia Juncker

Comisia Juncker este comisia care a preluat funcția la 1 noiembrie 2014 și își va termina mandatul în 2019. Președintele acesteia este Jean-Claude Juncker, membru al Partidului Popular European. Juncker prezidează alți 27 de comisari (câte unul din fiecare stat membru al Uniunii Europene, cu excepția Luxemburgului, care este statul președintelui comisiei).

Între 6 și 7 martie 2014, la Congresul Partidului Popular European (PPE) desfășurat la Dublin, Irlanda, Jean-Claude Juncker a fost ales drept candidat la președinția Comisiei Europene, după ce l-a învins pe contracandidatul său, Michel Barnier.În alegerile pentru Parlamentul European din 2014 Jean-Claude Juncker a candidat împotriva lui Martin Schulz, candidat al Partidului Socialiștilor Europeni, a lui Guy Verhofstadt, candidat ALDE, a deputatei Ska Keller, candidat al verzilor și a lui Alexis Tsipras, candidat al Partidului Stângii Europene.

PPE a câștigat alegerile, deși a trebuit să facă un pact cu social-democrații, a doua forță din Parlament, pentru a obține majoritatea absolută necesară pentru a fi ales președintele. Liberalii au aderat, de asemenea, la acest pact. La 15 iulie 2014, Parlamentul European l-a ales pe Juncker în calitate de președinte să îl succeadă lui José Manuel Durão Barroso începând din noiembrie 2014. La 22 octombrie, Parlamentul European a aprobat Comisia Juncker în întregime, iar în cadrul reuniunii Consiliului European din 23-24 octombrie 2014, Consiliul a numit în mod oficial noua Comisie. La 1 noiembrie 2014 noua Comisie și-a început oficial mandatul.

Comisia Prodi

Comisia Prodi a fost Comisia Europeană din 1999 până în 2004. Condusă de Romano Prodi, a început lucru la 23 ianuarie 2000 după demisia Comisiei Santer. Termenul stabilit de ieșire din funcție, 31 octombrie 2004, a fost extins, când lista inițială de propuneri a Comisiei Barroso a fost retrasă.

Comisia Santer

Comisia Santer, condusă de Jacques Santer, a fost Comisia Europeană între 1995 și 1999 15 martie 1999, când a avut loc o demisie în bloc, din cauza unor cercetări efectuate asupra membrilor în domeniul corupției.

Comisia von der Leyen

Comisia von der Leyen își va începe activitatea la 1 noiembrie 2019 și își va termina mandatul în 2024. Președinta acesteia va fi Ursula von der Leyen, membru al Partidului Popular European. Von der Leyen va nominaliza 27 de comisari, câte unul din fiecare stat membru al Uniunii Europene, cu excepția Germaniei, care este statul președintelui comisiei.

Comunitățile Europene

Comunitățile Europene (plural, abreviat CE) constau în două comunități:

Comunitatea Europeană (singular, de asemenea abreviată CE; până în 1993 era denumită Comunitatea Economică Europeană, CEE)

Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (abreviată CEEA sau Euratom)

Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului a fost de asemenea una dintre comunitățile europene până în 2002, când a fost desființată. În mare, atribuțiile acesteia au transferate în tratatul Comunității Europene.De la Tratatul de Fuziune (semnat în 1965, în vigoare din 1967) cele trei comunități au organe comune, printre care Comisia și Parlamentul.

Comunitățile Europene sunt unul dintre cei trei piloni ai Uniunii Europene.

Euratom

Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, sau EURATOM, este o organizație internațională cu scopul folosirii pașnice a energiei atomice, formată din statele membre ale Uniunii Europene, constituind una dintre cele două comunități europene. A fost instituită la 25 martie 1957,(fondatori: Franța, Italia, țările Benelux-ului și R.F.Germană) printr-un al doilea tratat de la Roma, semnat în aceeași zi cu mult mai faimosul Tratat de la Roma, instituind Comunitatea Economică Europeană (CEE). Comunitatea Economică Europeană este o entitate separată, dar organizația este complet integrată cu Uniunea Europeană. Structurile EURATOM și CEE (împreună cu Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului, desfințată în 2002), au fuzionat în 1967, printr-un tratat semnat în 1965.

Denumirea de "comunități europene" (la plural), ca în Comisia Comunităților Europene sau Curtea de Justiție a Comunităților Europene sublinează ocazional existența a două instituții distincte.

Unii politicieni europeni susțin desființarea CEEA, așa cum s-a întâmplat și cu Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO), urmând ca Comunitatea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice să fuzioneze într-o nouă Comunitatea Europeană.

Jacques Santer

Jacques Santer (n. 18 mai 1937, Wasserbillig[*]​, Luxemburg) este un om politic luxemburghez. A fost ministru de finanțe al Luxemburgului între 1979 și 1989, prim ministru între 20 iulie 1984 și 5 ianuarie 1995 și președinte al Comisiei Europene între 1995 și 1999. Între 1999 și 2004 a fost membru al Parlamentului European din partea Luxemburgului.

Jean-Claude Juncker

Jean-Claude Juncker (n. 9 decembrie 1954, Redingen[*]​, Luxemburg) este un politician creștin-democrat luxemburghez, prim-ministru al Luxemburgului între 20 ianuarie 1995 și 4 decembrie 2013. La data încetării mandatului său era premierul european cel mai vechi în funcție, aflat la guvernare timp de 18 ani.

În cadrul UE a fost până în 2013 președintele Euro-Grupului, o reuniune a miniștrilor de finanțe din statele care au adoptat moneda euro. Juncker a fost și ministru de finanțe luxemburghez între 1989-1995.

În iulie 2013, ca urmare a unui scandal politic legat de presupusa activitate necontrolată a serviciului secret luxemburghez (SREL), Juncker și-a anunțat demisia din funcția de prim-ministru.

La data de 15 iulie 2014 Juncker a fost ales de Parlamentul European în funcția de președinte al Comisiei Europene. A obținut 422 din cele 729 de voturi exprimate (751 în total), pragul necesar alegerii fiind de 376 de voturi. Și-a început mandatul în data de 1 noiembrie 2014, ca succesor al lui José Manuel Barroso. În data de 27 iunie 2014, în urma alegerilor europarlamentare din 2014, Juncker fusese propus de Consiliul European pentru funcția de președinte al Comisiei Europene.

Președinte al Parlamentului European

Președintele Parlamentului European conduce Lucrările Parlamentului și are rolul de reprezentant al acestei instituții. Mandatul președintelui este de doi ani și jumătate (o jumătate de legislatură) și poate fi reînnoit.

Președintele Consiliului European

Președintele Consiliului European este președintele permanent, ales de către membrii Consiliului European, pentru un mandat de doi ani și jumătate, care poate fi reînnoit o singură dată. Această nouă funcție a fost introdusă pentru a oferi coerență și continuitate sporite în activitatea Uniunii Europene. Consiliul European își alege președintele cu majoritate calificată.

Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare pe data de 1 decembrie 2009, astfel Consiliul European a devenit în mod oficial o instituție cu drepturi depline; până atunci avusese un caracter informal.

Președintele Consiliului European prezidează și impulsionează lucrările Consiliului European, asigură pregătirea și continuitatea lucrărilor Consiliului European, în cooperare cu președintele Comisiei și pe baza lucrărilor Consiliului Afaceri Generale, acționează pentru facilitarea coeziunii și a consensului în cadrul Consiliului European, prezintă Parlamentului European un raport după fiecare reuniune a Consiliului European.Președintele Consiliului European asigură, la nivelul său și în această calitate, reprezentarea externă a Uniunii în probleme referitoare la politica externă și de securitate comună, fără a aduce atingere atribuțiilor Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politică de securitate. Președintele Consiliului European nu poate exercita un mandat național.

Consiliul European se reunește de obicei la Bruxelles, în clădirea Justus Lipsius. Este asistat de Secretariatul General al Consiliului.

Herman Van Rompuy este Președintele Consiliului European începând cu 1 decembrie 2009. Din luna ianuarie 2010, Domnia Sa pregătește și prezidează reuniunile Consiliului European.

Consiliul European este compus din șefii de stat sau de guvern ai statelor membre, precum și din președintele său și președintele Comisiei.

Din 1 decembrie 2014 Donald Tusk deține funcția de președinte al Consiliului European. Succesorul său a fost ales în data de 2 iulie 2019 în persoana lui Charles Michel. Acesta își va începe mandatul pe 1 decembrie 2019.

Președinția Consiliului Uniunii Europene

Președinția Consiliului Uniunii Europene este responsabilă de funcționarea Consiliului Uniunii Europene. Se rotește între statele membre ale UE la fiecare șase luni. Președinția Consiliului nu este deținută de o persoană individuală ci este exercitată de guvernul unui stat membru. Din 2009 statele care dețin președinția lucrează în grupuri de trei, numite "triouri". Trioul stabilește obiective pe termen lung și pregătește o agendă comună pe o perioadă de 18 luni. Pe baza acestui program, fiecare dintre cele 3 țări își pregătește propriul său program, mai detaliat, pentru 6 luni.

Trioul actual este alcătuit din președințiile României (ianuarie-iunie 2019), Finlandei (iulie-decembrie 2019) și Croației (ianuarie-iunie 2020).

Romano Prodi

Romano Prodi (n. 9 august 1939, Scandiano, Italia) este un politician social-democrat italian.

A exercitat funcția de președinte al Consiliului de Miniștri italian de la 18 mai 1996 la 9 octombrie 1998, succedându-l pe Lamberto Dini și fiind înlocuit de Massimo D'Alema.

După septembrie 1999 a devenit președinte al Comisiei Europene. Mandatul trebuia să se încheie la 1 noiembrie 2004, însă din cauza unor probleme la constituirea Comisiei Barroso termenul a fost extins până la 22 noiembrie 2004.

Din 2007 până în 2008 a fost președintele Partidului Democrat.

Sicco Leendert Mansholt

Sicco Leendert Mansholt (n. 13 septembrie 1908, Ulrum[*]​, De Marne, Țările de Jos – d. 30 iunie 1995, Wapserveen[*]​, Țările de Jos) a fost om politic din Țările de Jos.

Între 24 iunie 1945 și 3 iulie 1946 a deținut funcția de ministru al agriculturii și pescuitului.

El este inițiatorul Planului Mansholt de restructurare a politicii agricole a Comunității Economice Europene. A fost vicepreședinte (1958-1972) și apoi președinte al Comisiei Europene (22 martie 1972 - 5 ianuarie 1973).

Ca omagiu pentru contribuția sa la fondarea Uniunii Europene, bustul său a fost inclus printre cele 12 busturi de oameni politici reunite în Monumentul părinților fondatori ai Uniunii Europene, inaugurat la București, la 9 mai 2006, de Ziua Europei, pe Insula Trandafirilor din Parcul Herăstrău.

În alte limbi

This page is based on a Wikipedia article written by authors (here).
Text is available under the CC BY-SA 3.0 license; additional terms may apply.
Images, videos and audio are available under their respective licenses.