Tunisia

Tunisia (în limba arabă تونس, Tūnis), oficial Republica Tunisiană (الجمهورية التونسية) este o țară situată în nordul Africii, este cea mai mică țară situată aproape de Munții Atlas. Se învecinează cu Algeria în vest și Libia în est. Numele țării provine de la numele capitalei Tunis. Este țara situată în zona cea mai estică a Maghrebului. Insula cea mai mare este Djerba (514 km²).

الجمهورية التونسية
al-Jamhuriya at-Tunisia
République tunisienne

Republica Tunisiană
Tunisia
تونس (arabă)
الجمهورية التونسية (arabă)
Devizăحرية، نظام، عدالة (Hurriya, Nidham, 'Adala)
(libertate, ordine, justiție)
Imnul național
„Himat Al Hima” (Apărătorii Patriei)
Tunisia (orthographic projection)
Geografie
Suprafață 
 - totală163,61 km²
Apă (%)5
Fus orarUTC+1
Ora de varăUTC+2
Populație
Populație 
 - Recensământ 10.486.339 (locul 79)
Densitate63 loc/km²
Limbi oficialeberbera
Guvernare
Sistem politicRepublică
CapitalaTunis
Economie
PIB (PPC)2007
 - Pe cap de locuitor$7.900 (2008, estimare)
PIB (nominal)2007
 - Total$40,168 de miliarde
IDU (2010)Green Arrow Up Darker.svg 0,766 (înalt) (locul 81)
MonedăDinar tunisian (TND)
Coduri și identificatori
Prefix telefonic216
Domeniu Internet.tn
Prezență online
site web oficial

Istoria

Fenicienii au întemeiat așezări pe teritoriul actual al Tunisiei încă din jurul anului 1000 î.Hr., cea mai importantă fiind Cartagina, care a dominat comerțul în Mediterana centrală, până când a fost distrusă de romani în 146 î.Hr. Tunisia a rămas parte a Imperiului Roman până a fost ocupată de vandali la jumătatea secolului al V-lea d.Hr. În secolul al VI-lea, Tunisia este recucerită de Imperiul Bizantin, ea devenind parte a lumii islamice odată cu expansiunea islamului în secolul al VII-lea, ea ajungând un centru important al culturii islamice în Africa de Nord.

În 1574 a fost încorporată în Imperiul Otoman, fiind condusă de la Constantinopol prin intermediul guvernatorilor turci, așa-numiții bei.

În 1881, odată cu declinul Imperiului Otoman, Tunisia devine protectorat francez.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Tunisia a fost sub guvernarea regimului de la Vichy. După război, Tunisiei i-a fost dată autonomie în 1954 ca urmare a unor revolte populare. Independența i-a fost acordată la data de 20 martie 1956. Monarhia inițiată de Franța a fost abolită în 1957, și Partidul Neo-Destour („Noua Constituție”), condus de Habib Bourguiba a luat puterea. Habib Bourguiba a devenit președinte pe viață în 1959. În 1987 Bourguiba a fost răsturnat de către Zine El Abidine Ben Ali, care la rândul lui a fost răsturnat de o revoltă populară în ianuarie 2011.

Vezi și:

Geografia

Tunisie carte
Tunisia

Tunisia este țara cea mai nordică a Africii situată între deșertul Sahara și Marea Mediterană, la 140 km de Sicilia. Este la jumătatea distanței dintre Oceanul Atlantic și valea Nilului. Coodonatele geografice ale țării sunt între 37° 20’ și 30° 10’ latitudine nordică și 7° 30’ si 12° longitudine estică. Lățimea maximă (nord-sud) 780 km, este între între Cap Blanc și punctul de frontieră Bordj el Khadra iar pe direcția est-vest 380 km între insula Djerba și Nefta. Se învecinează cu Algeria la vest și cu Libia la sud-est. La nord și est are deschidere la Marea Mediterană, lungimea coastei fiind de 1.148 km.

Tunisia Metaloui
Podiș lângă Metlaoui în Tunisia centrală

Nord-vestul țării este mărginit de Tell-Munții Atlas. Paralel cu țărmul mării până la golful Bizerte se află lanțul munților Kroumirie cu 700–800 m înălțime, continuat cu dealurile Mogod cu o înălțime de 300–400 m care se termină cu Cap Blanc, un țărm stâncos la mare. Valea fluviului Medjerda este o regiune agrară roditoare. Munții mai înalți din țară sunt aliniați pe direcția nord-est -Cap Bon, spre sud-vest unde se aflǎ muntele cel mai înalt (Djebel Chambi, 1.544 m) cu o lungime de 220 km de-a lungul coastei Mării Mediterane, între Hammamet și Skhira, Sousse și Sfax. Acest munte este înconjurat de Sahel (șes) roditor (optim culturii de măslini) răcorit de vântul mediteranean.

În sudul munților se află o zonă de depresiune asemănătoare stepei (Chott el Djerid cu lacuri sărate), această regiune fiind urmată în sud de Sahara. La granița cu Libia, spre vest, este șesul Djeffara limitat de Dahar un platou calcaros (600 m altitudine) care se continuă spre mare cu un ștrand nisipos.

Vezi și:

Clima

O climă aridă în sud, care devine mai umedă spre țărmul mării la nord, ceea ce explică zona asemănătoare stepei (cu veri fierbinți și ierni reci). Din Tunisia centrală spre sud dominǎ o climă tipică deșertului. Temperatura medie este în ianuarie 10 °C iar în august 26 °C. În sudul Munților Atlas domină tot timpul anului o climă caldă uscată cu puține precipitații, temperaturile atingând 45 °C. Diferențele cele mai mari de temperatură sunt în zona Saharei - vara cu 50 °C, iar iarna atingând temperatura de îngheț. Dinspre Sahara bate vântul șiroco (scirocco), un curent de aer uscat și fierbinte. Precipitațiile anuale în nord sunt cuprinse între 500-1.000 mm în apropiere de coasta mării, ating 1.500 mm în munți, iar în sud sunt 200 mm pe an.

Flora și fauna

Aceasta fiind dependentă de climă, în nord și în Munții Atlas sunt păduri de foioase cu tufișuri (macchie), animale sălbatice: mistreți, iepuri, spre sud în regiunea de stepă fiind gazele, pe când în sud în zona deșertului fiind scorpioni, șerpi, vulturi.

Populația

Circa 98% din numărul populației sunt arabi și berberi asimilați de arabi. Numai 1,2% din populație sunt berberi. Ca fostă colonie franceză, minoritatea cea mai importantă dintre europeni sunt francezii, urmați de italieni și maltezi. Densitatea populației fiind mai mare în nord unde locuiesc 70% din numărul locuitorilor.

Diviziuni administrative

Vezi și:

  • Lista diviziunilor administrative ale țărilor din Africa
  • = „Politica Tunisiei” = === Structură de stat === Ca urmare a revoluției din 14 ianuarie 2011, Constituția Tunisiei adoptată în anul 1959 a fost suspendată. Noua Constituție a fost adoptată în luna ianuarie 2014 Formă de guvernământ: Republică. Regimul instituit prin noua Constituție este parlamentar moderat, președintele și legislativul (Adunarea Reprezentanților Poporului) având mandate de cinci ani. Șeful statuluiPreședintele țării este Beji Caid Essebsi (din decembrie 2014) Puterea executivă (Guvernul) Puterea executivă este exercitată de șeful statului, asistat de un guvern condus de un prim-ministru.
    • Primul-ministru: Habib Essid (din 14 ianuarie 2015), independent.
    • Ministrul afacerilor externe: Taieb Baccouche (din 14 ianuarie 2015), membru al Partidului Apelul Tunisiei. Puterea legislativă
    • Legislativul este reprezentat de Adunarea Reprezentanților Poporului, condusă de președintele Mohamed Ennaceur (Partidul Apelul Tunisiei). ===Situația internă=== Tunisia traversează un amplu proces de transformare democratică. Guvernul provizoriu de tehnocrați instalat în ianuarie 2014, și-a îndeplinit cu succes mandatul focalizat asupra securității interne, menținerii echilibrelor socio-economice și organizării în bune condiții a alegerilor. === Structură de stat === Ca urmare a revoluției din 14 ianuarie 2011, Constituția Tunisiei adoptată în anul 1959 a fost suspendată. Noua Constituție a fost adoptată în luna ianuarie 2014 Formă de guvernământ: Republică. Regimul instituit prin noua Constituție este parlamentar moderat, președintele și legislativul (Adunarea Reprezentanților Poporului) având mandate de cinci ani. Șeful statuluiPreședintele țării este Beji Caid Essebsi (din decembrie 2014) Puterea executivă (Guvernul) Puterea executivă este exercitată de șeful statului, asistat de un guvern condus de un prim-ministru.
    • Primul-ministru: Habib Essid (din 14 ianuarie 2015), independent.
    • Ministrul afacerilor externe: Taieb Baccouche (din 14 ianuarie 2015), membru al Partidului Apelul Tunisiei. Puterea legislativă
    • Legislativul este reprezentat de Adunarea Reprezentanților Poporului, condusă de președintele Mohamed Ennaceur (Partidul Apelul Tunisiei). === Situația internă === Tunisia traversează un amplu proces de transformare democratică.
  • Economia

Economia Tunisiei s-a dezvoltat rapid, condusă fiind de industria textilă, prelucrarea alimentelor și alte industrii ușoare, turism, minerit. Sectorul agricol include producția de cereale, măsline, curmale, fructe citrice etc.

Tunisia este o țară cunoscută pentru turismul a aproximativ 6 milioane de turiști pe an, în 2008 naționalitățile fiind: libieni (1,776,881 de vizitatori), francezi (1,395,255), algerieni (968499), germani (521513), italieni (444541), britanici (254,922) și polonezi (207531)

Numărul turiștilor români în Tunisia a înregistrat în ultimii ani o evoluție constantă. Tunisia a găzduit în 2008, 31050 turiști români, o rată de creștere de 75% față de anul 2000 (6428 vizitatori).

Cel mai mari stațiuni turistice din Tunisia sunt în următoarele orașe: Djerba (insula), Sousse, Hammamet, Monastir, Sfax, Tozeur (oraș-oază).

Turismul în Tunisia este una dintre cele mai dinamice sectoare ale economiei și o sursă importantă de valută pentru țară. Turismul are un efect benefic asupra altor sectoare economice, cum ar fi transportul, comunicațiile, artizanatul, comerțul și construcțiile.

Religia

98% din populație sunt musulmani, 1% creștini, 1% evrei și alte religii.[1] Pe insula Djerba trăiesc și musulmani kharidjiți. Tunisia este o țară musulmană considerată țara seculară, voalul, barba și toate simbolurile religioase este interzis de a fi afișate.[7]

Constituția interzice orice partid politic care are ca bază religia, pentru a se asigura separarea dintre religie și politică.

În Tunisia poligamia este interzisă.

Cultura

Vezi și:

Patrimoniu mondial UNESCO

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse următoarele obiective culturale sau naturale din Tunisia:

  • Amfiteatrul roman din El Djem (1979)
  • Situl arheologic din Cartagina (1979)
  • Medina din Tunis (1979)
  • Parcul național Ichkeul (1980)
  • Orașul punic[8] Kerkuan (Kerkouane) și necropola sa (1985, 1986)
  • Medina din Sousse (1988)
  • Medina din Kairouan (1988)
  • Situl arheologic din Dougga (Thugga) (1997)

Alte subiecte

Note

  1. ^ a b The New York Times Almanac 2011, Ed. John W. Wright, Penguin Reference, New York, 2010, p. 700
  2. ^ a b https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/ts.html Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ http://www.environnement.gov.tn/index.php?id=98&type=98 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ World Bank database, accesat în
  5. ^ World Bank database, accesat în
  6. ^ https://www.iso.org/obp/ui/#iso:code:3166:TN Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. ^ Kristin Shorten (). „Burqa bans already in place in many countries”. Newscomau. Accesat în .
  8. ^ Sinonime pentru "punic": "fenician" sau "cartaginez"

Bibliografie

  • The New York Times Almanac 2011, Ed. John W. Wright, Penguin Reference, New York, 2010

Vezi și

Legături externe

.tn

.tn este un domeniu de internet de nivel superior, pentru Tunisia (ccTLD).

Africa Nordică

Africa de Nord sau Africa Nordică este regiunea cea mai de nord a continentului african, separată de Deșertul Sahara de către Africa Subsahariană.

Africa de Nord este uneori denumită „Africa albă”», întrucât majoritatea populației sale este compusă de „rasa albă”. Acest termen se opune celui de „Africa neagră”, care desemnează Africa subsahariană. Friedrich Hegel o denumea și „Africa Europeană”, iar Elisée Reclus vedea în nordul Africii un apendice al arcului latin.

Geografic, Africa de Nord include următoarele teritorii:

Algeria

două exclave spaniole, Ceuta și Melilla

Egipt

Eritreea

Libia

Maroc

Mauritania

Sahara Occidentală

Sudan

Sudanul de Sud

Tunisia

Arabi

Arabii sunt popoare din grupa etniilor semitice care locuiesc în țările din lumea arabă. Arabii sunt de religie musulmană (majoritatea suniți, iar o parte însemnată, în Siria, Liban, Irak și Yemen, șiiți) și creștină (copții din Egipt, maroniții din Siria, Liban și Iordania etc.). Arabii au avut un rol important în istoria și cultura Evului Mediu. În sec. VII-VIII au cucerit un teritoriu vast, de la Munții Pirinei până la hotarele Indiei, influențând modul de viață, cultura, arta, știința popoarelor supuse și a celor învecinate.

Termenul de arabi (ar. عرب) era folosit de către populația sedentară din Peninsula Arabă pentru a face referire la oamenii deșertului (beduinii ar.البدو). Cu timpul, termenul ajunge să definească rasa arabă (عرب) sau locuitorii acelor state care au fost arabizate (ex. Egipt, Libia, Tunisia, etc. - Maghrebul arab).

De la rădăcina cuvântului عرب s-a format verbul [3arraba] de forma a II-a, care are înțelesul de a arabiza (a suferi un proces de transformare în urma căruia băștinașii teritoriului respectiv adoptă limba și obiceiurile arabe).

Califatul Fatimid

Califatul Fatimid (arabă خلافة فاطمية) a fost un califat arabo-berber șiit musulman, prima oară cu capitala în Tunisia la Mahdia, apoi din 969 în Egipt la Cairo, care a stăpânit diferite teritorii din Maghreb, Sudan, Sicilia, Levant și Hijaz din 5 ianuarie 909 până în 1171.

Camera Deputaților

Camera Deputaților este numele dat camerei inferioare a unui parlament bicameral în unul dintre următoarele state:

Argentina – Camera Deputaților din Argentina (Cámara de Diputados)

Belgia – Camera Deputaților din Belgia (Chambre des Représentants / Kamer van Volksvertegenwoordigers)

Bolivia – Camera Deputaților din Bolivia (Cámara de Diputados)

Brazilia – Camera Deputaților din Brazilia (Cámara dos Deputados)

Chile – Camera Deputaților din Chile (Cámara de Diputados)

Cehia – Camera Deputaților din Republica Cehă

Republica Dominicană – Camera Deputaților din Republica Dominicană (Cámara de Diputados)

Haiti – Camera Deputaților din Haiti (Chambre des Députés)

Iordania – Camera Deputaților din Iordania

Italia – Camera Deputaților din Italia (Camera dei Deputati)

Mexic – Camera Deputaților din Mexic (Cámara de Diputados)

Paraguay – Camera Deputaților din Paraguay (Cámara de Diputados)

România – Camera Deputaților din RomâniaEste de asemenea numele dat parlamentului unicameral din următoarele țări:

Luxemburg – Camera Deputaților din Luxemburg

Tunisia – Camera Deputaților din TunisiaDin punct de vedere istoric, Camera Deputaților (franceză: Chambre des députés) a fost camera inferioară a parlamentului din A Treia Republică Franceză; numele este folosit informal pentru Assemblée Nationale în prezenta A Cincea Republică. A fost de asemenea descrierea oficială a Dáil Éireann (camera inferioară a parlamentului irlandez) în timpul Statului Liber Irlandez. Alte nume ale camerelor inferioare ale parlamentelor bicamerale sunt Camera Comunelor, Camera Reprezentanților și Adunarea Națională.

Campania din Africa de Nord (al Doilea Război Mondial)

Campania din Africa de nord a fost parte a luptelor celui de-al doilea război mondial și s-a desfășurat între 10 iunie 1940 și 16 mai 1943. A inclus campaniile din Libia și Egipt (din deșertul vestic), din Maroc și Algeria (Operațiunea Torța) și din Tunisia.

Luptele s-au dus între trupele Aliaților și cele ale Puterilor Axei. Efortul Aliat de război a fost dominat la început de trupele Commonwealthului și a celor care recunoșteau autoritatea unor guverne în exil cu sediul la Londra. Pe 11 mai 1942, Statele Unite s-au implicat direct în războiul din nordul Africii. (Istoricii militari americani au tendința să se numească luptele din Maroc, Algeria și Tunisia „Campania din Africa de nord”, iar la luptele din deșertul de vest „Campania din Libia și Egipt”).

Luptele din Africa de nord au început cu ocuparea Fortului Capuzzo italian din Libia de către forțele britanice în iunie 1940. Au urmat ofensiva italiană și contraofensiva forțelor Commonwealthului. Când italienii au suferit o serie de înfrângeri grele, Afrika Korps germane comandate de feldmareșalul Erwin Rommel au venit în sprijinul aliaților lor. După o serie de lupte care a împins linia frontului înainte și înapoi de-a lungul Libiei și Egiptului, forțele britanice comandate de generalul Bernard Montgomery a reușit să împingă forțele Axei înapoi în Tunisia. După debarcarea Aliată de sub comanda generalului american Dwight Eisenhower din vestul Africii (Operațiunea Torța) de la sfârșitul anului 1942 și după luptele Aliaților cu cu forțele Regimului de la Vichy, (care între timp trecuse de partea Axei), forțele Commonwealthului și ale americanilor au reușit să încercuiască forțele Axei în Tunisia de nord și le-au forțat să capituleze.

Forțând Puterile Axei să lupte pe un nou front în Africa de nord, Aliații occidentali au asigurat o oarecare ușurare a presiunii exercitate împotriva sovieticilor pe frontul de răsărit. Informațiile obținute cu ajutorul mașinii de decodificat Ultra au fost de primă importanță pentru obținerea succesului în campania din Africa de nord.

Campania din Tunisia

Campania din Tunisia (sau Bătălia pentru Tunisia) a fost o serie de angajamente militare din timpul celui de-al doilea război mondial, care au avut loc în timpul campaniei din Africa de nord și care au implicat pe de-o parte forțele Axei și de cealaltă parte pe cele ale Aliaților. Forțele Aliaților au fost formate în principal din cele ale Statelor Unite, Regatului Unit și Franței Libere. Luptele au debutat cu succesele de început ale Germaniei Naziste și Italiei Fasciste, dar superioritatea numerică, tehnologică și materială a Aliaților au dus în cele din urmă la înfrângerea forțelor Axei. Peste 275.000 de soldați germani și italieni au fost luați prizonieri, inclusiv cea mai mare parte a vestitelor Afrika Korps (DAK).

Championnat National Algeria

Championnat National devenit din motive de sponsorizare Nedjma D1 este prima divizie fotbalistică din Algeria. Această competiție aparține zonei CAF, și a fost creată în 1962 când țara a obținut independența. Până în 1950 se diputau numai ligi regionale (Alger, Constantine, Oran). În prima decadă a secolului XX se jucau playoffuri „naționale”, începând cu 1904. Între 1920 și 1956 câștigătorii playoffului luau parte la Campionatul Nord African, alături de echipe câștigătoare din Maroc și Tunisia.

Între 1957 și 1962 s-a jucat un Campionat Nord African fără participarea echipelor din Maroc și Tunisia (care deveniseră independente).

Championnat de Tunisie

Championnat de Tunisie este primul eșalon din sistemul competițional fotbalistic din Tunisia.

Cupa Africii pe Națiuni

Cupa Africii pe Națiuni este cea mai importantă competiție internațională fotbalistică din Africa. Ea este organizată de Confederația Africană de Fotbal (CAF), iar prima ediție a avut loc în 1957, în Sudan. În perioada 1968-2012, turneul a fost organizat din doi în doi ani, în anii pari. Începând din 2013, turneul este organizat în anii impari, pentru a nu se disputa în același an cu Campionatul Mondial de Fotbal. Deținătoarea titlului este Camerun].

Cupa Confederației CAF

Cupa Confederației CAF este o competiție intercluburi de fotbal organizată de Confederația Africană de Fotbal.

Echipa națională de fotbal a Tunisiei

Echipa națională de fotbal a Tunisiei (arabă منتخب تونس لكرة القدم), poreclită Les Aigles de Carthage (Vulturii de la Cartagina), este echipa națională a Tunisiei și este condusă de Federația Tunisiană de Fotbal. S-au calificat la patru Campionate Mondiale de Fotbal, primul în 1978, dar nu au reușit până acum să treacă de faza grupelor. Au făcut istorie la turneul din 1978 care a avut loc în Argentina devenind prima echipă africană care a câștigat un meci la Campionatul Mondial, învingând Mexicul cu 3-1.

Tunisia a câștigat Cupa Africii pe Națiuni în 2004 când au găzduit turneul.

Federația Tunisiană de Fotbal

Federația Tunisiană de Fotbal (arabă الجامعة التونسية لكرة القدم) este forul ce guvernează fotbalul în Tunisia. A fost fondată în 1956.

Lista orașelor din Tunisia

Acesta este lista orașelor din Tunisia:

Akouda

Ariana

Beja

Bekalta

Bembla

Ben Arous

Beni Hassen

Beni Khaled

Bennane

Bizerte

Bouhjar

Boumerdes

Bousalem

Chebba

Chorbane

El Djem

Douz

Enfidha

El Fahs

Gabès (Qabis)

Gafsa

La Goulette

Guellala

Hammamet

Hammam-Lif

Hammam Sousse

Hebira

Hergla

Houmt Souk

Jemmal

Jendouba

Kairouan

Kalaâ Kebira

Kalaâ Seghira

Kasserine (Al Qasrayn)

El Kef (Al Kaf)

Kelibia

Khniss

Kondar

Ksar Helal

Ksibet El Mediouni

Ksour Essaf

Lamta

Mahdia

Makthar

Malloulech

Manouba

Matmata

Medenine

Menzel Bourguiba

Menzel Bouzelfa

Mokhnine

Monastir

Msaken

Nabeul

Nefta

Ouardanine

Ouled Chamekh

Rades

Rejich

Remada

Sahline

Salakta

Sayada

Sbeitla

Sedjenane

Sfax (Safaqis)

Sidi Alouane

Sidi Bou Ali

Sidi Bouzid

Sidi El Hani

Sidi Nsir

Siliana

Soliman (Sliman)

Souassi

Sounine

Sousse (Susah)

Tabarka

Takrouna

Tastour

Tataouine

Teboulba

Tozeur

Tunis (capitala)

Zaghouan

Zarzis

Zeramdine

Magreb

Prin Magreb (și Maghreb, Magrib; în arabă مغرب „Vest“, derivat din verbul arab gharaba: „a apune“ (Soare)) se înțeleg în primul rând cele trei țări nordafricane Tunisia, Algeria și Maroc, Egiptul, parțial și Libia și Mauritania, care, pe baza istoriei lor, au multe trăsături comune. În arabă prin Maghreb de regulă se ințelege Marocul, pentru că este cea mai vestica țară arabă.

O zicală arabă spune: Maghreb este o pasăre sfântă. Trupul ei este Algeria, aripa sa dreaptă Tunisia, iar cea stângă, Marocul.Opusul Maghreb-ului este Mashriq-ul, „Est“, „Răsărit”, derivat din verbul arab sharaqa: „a răsări” (Soare).

Supercupa CAF

Supercupa CAF (cunoscută și ca Supercupa Africii sau Supercupa CAF Orange din motive de sponsorizare) este o competiție africană anuală care se dispută între câștigătoarea Ligii Campionilor CAF și cea a Cupei Confederației CAF. Competiția a avut loc pentru prima dată în 1993 și este organizată de Confederația Africană de Fotbal (CAF). Este echivalentul continental al Supercupei UEFA în Europa și a Recopa Sudamericana în fotbalul sud-american.

Înainte competiția era jucată între câștigătoarea Ligii Campionilor CAF (denumită Cupa Africii pe echipe din 1964 până în 1996) și cea a Cupei Cupelor Africii până în 2004, când a fost desființată Cupa Cupelor. Ultima supercupă jucată în fostul format a fost cea între FC Enyimba și Étoile (1-0). În 2004 Cupa Cupelor Africii a fost unită cu Cupa CAF devenind Cuei Confederației CAF, a doua cupă intercluburi ca valoare (analog UEFA Europa League în fotbalul european), iar în 2005 a fost pentru prima dată jucată în noul format.

Tunis

Tunis (ar.: تونس ) este capitala Tunisiei. Orașul are 651.183 de locuitori înregistrați la recensământul din 2013 și o suprafață de 212,63 km2, iar în regiunea Tunisului trăiesc 2,3 miloane de oameni (2006).

Tunisia la Concursul Muzical Eurovision

Tunisia trebuia să interpreteze a patra la Concursul Muzical Eurovision 1977. Motivul retragerii nu se știe exact, unii spun că ERTT nu a dorit să concureze cu Israel. Până în ziua de azi, singura țară africană care a participat la Concursul Muzical Eurovision este Maroc, care și-a făcut apariția în concurs în 1980. La data de 18 iunie 2007, televiziunea națională ERTT a afirmat că din cauza unor solicitări guvernamentale, Tunisia nu va participa în concurs.

Tunisia la Jocurile Olimpice de vară din 2016

Tunisia a participat la Jocurile Olimpice de vară din 2016 de la Rio de Janeiro în perioada 5 – 21 august 2016, cu o delegație de 60 de sportivi, care a concurat în 17 sporturi. Cu un total de trei medalii, egalând recordul de la Londra 2012, Tunisia s-a aflat pe locul 75 în clasamentul final.

Liga Arabă
Emblem of the Arab League.svg
Țări independente sau recunoscute parțial și regiuni nesuverane în Africa
Africa (orthographic projection)
Orientul Mijlociu

În alte limbi

This page is based on a Wikipedia article written by authors (here).
Text is available under the CC BY-SA 3.0 license; additional terms may apply.
Images, videos and audio are available under their respective licenses.