Teodosiu I

Flavius Theodosius (11 ianuarie 347 - 17 ianuarie 395, Mediolanum), cunoscut ca Teodosiu I sau Teodosiu cel Mare, a fost împărat roman în perioada 379 -395.

Născut la Cauca în nord-vestul Hispaniei, fiul generalului Flavius Theodosius, Teodosiu îmbrățișează cariera armelor (dux în Moesia Superior în 374), dar se retrage pe domeniile lui după execuția tatălui său în 376. După moartea împăratului Valens la Adrianopol (378), Grațian îl proclamă coîmpărat (19 ianuarie 379), încredințându-i guvernarea provinciilor orientale. Spirit energic și autoritar, Teodosiu întreprinde o serie de măsuri vizând întărirea capacității de rezistență a imperiului (reforme în domeniul dreptului, fiscalității, finanțelor, acceptarea unui număr sporit de contingente „barbare” în armată).

Teodosiu I
Theodosius I. Roman Coin

Teodosiu I
Date personale
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăDinastia Teodosiană
Domnie –
Domnie –
PredecesorGrațian
SuccesorArcadius
Theodosius
Teodosiu I

Împărat

Moartea împăratului Valens, în bătălia de la Adrianopole (378), l-a obligat pe Grațian să-l proclame pe Teodosiu împărat, în 379: el a primit Orientul, Macedonia și Dacia.

O politică de stabilizare a frontierei

Teodosiu își fixează drept obiectiv stabilizarea frontierelor, mai întâi cele din nord, cu goții, apoi cele din răsărit, cu perșii.

O fixare a frontierelor în nord

În 380, împreună cu Grațian, i-a oprit pe goți în Epir și în Dalmația. Teodosiu a instalat o parte din ostrogoți în Pannonia, iar el s-a instalat la Constantinopol.

Teodosiu înrolase în armata romană contingente de barbari, lăsându-le o organizare autonomă. Acești federați au pregătit ocuparea Imperiului de către barbari.

Lipsit de forțele necesare respingerii vizigoților pătrunși în imperiu, încheie cu aceștia, în 382, un tratat (foedus) prin care îi stabilește ca federați în dioceza Tracia, între Balcani și Dunăre. Această decizie, considerată catastrofică de contemporani, va fi una dintre cauzele imediate ale sfârșitului Imperiului Roman de Apus. Într-adevăr, această inserție a unui popor barbar unit și puternic în imperiu, și, în același timp, în armata imperială, va semna sfârșitul unui control real al împăratului asupra armatelor sale. Dar după dezastrul de la Adrianopole suferit de Imperiu sub Valens, este sigur că Teodosiu nu avea de ales.

O fixare a frontierelor în est

După uzurparea lui Maximus și moartea lui Grațian (383), Teodosiu încheie pacea cu Persia sasanidă (387), împărțind Armenia între cele două imperii, și îl înfrânge pe uzurpator în bătăliile de la Siscia și Poetovio (388).

O politică internă forte

Triumful creștinismului niceean

St Ambrose Converting Theodosius
Sfântul Ambrozie convertindu-l pe Teodosiu, pictură pe pânză de Pierre Subleyras, 1745

Împărații Teodosiu, pentru Imperiul din Răsărit și Grațian, pentru Imperiul din Apus, amândoi creștini, au ridicat creștinismul la rangul de singură religie oficială și obligatorie prin edictul din 28 februarie 380, cunoscut sub numele de Edictul de la Tesalonic, următor: „Toate popoarele trebuie să se ralieze credinței transmise romanilor de apostolul Petru, cea pe care o recunosc Damasus și Petru al Alexandriei, adică Sfânta Treime a Tatălui, a Fiului și a Sfântului Spirit”. A sprijinit astfel, în mod hotărât ortodoxismul niceean, religia de stat obligatorie pentru toți supușii imperiului, îndepărtându-se de arianism care, în Conciliul ecumenic de la Constantinopol (381), este condamnat definitiv. Creștinismul devenea religie predominantă. Împăratul Grațian a încetat de atunci să mai poarte titlul de pontifex maximus, suveran pontif al cultului roman.

Represaliile au făcut între șapte mii și zece mii de morți, în funcție de izvoare, ceea ce l-a determinat pe Ambrozie de la Milano să-l excomunice. Victimele masacrelor erau, în marea lor majoritate, dintre romani, iar masacratorii erau foști barbari, populații din rândul cărora își recruta Teodosiu armata.

Timp de mai multe luni Teodosiu și Ambrozie s-au aflat pe pozițiile respective. Apoi, Teodosiu, simțind că poziția sa devenea nesustenabilă, a acceptat să vină să se umilească public în fața lui Ambrozie, cu capul acoperit de cenușă, pentru a obține reintegrarea în Biserică.

Ultima reunificare a Imperiului

În urma asasinarii lui Valentinian II (392) și proclamarea retorului Flavius Eugenius ca împărat în Occident, Teodosiu pornește o nouă campanie, obținând în bătălia de la Frigidius (septembrie 394) victoria asupra uzurpatorului. Imperiul Roman este astfel reunificat pentru ultima dată în istorie sub o singură autoritate. După moartea lui Teodosiu, la Mediolanum (17 ianuarie 395), Imperiul Roman este divizat între cei doi fii ai săi: Arcadius, sub regența lui Rufinus (Orient) și Honorius, sub regența lui Stilicho (Occident).

Urmașii lui Teodosiu

Teodosiu, împreună cu prima sa soție, Aelia Facillia, a avut trei copii:

Teodosius l-a însărcinat pe generalul vandal Stilicon să vegheze asupra celor doi băieți.

În anul 385, după decesul Aeliei Flacilla, Teodosiu s-a recăsătorit cu Galla, având și cu aceasta trei copii.

Note

  1. ^ Chronicle of Hydatius[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ a b Historia Nova[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ Chronicon of Marcellinus Comes[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ Q45272712[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  5. ^ The History of the Decline and Fall of the Roman Empire[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  6. ^ Q45276026[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

Legături externe

Predecesor:
Eugenius
Împărat Roman împreună cu Honorius (394)
394 - 395

Succesor:
Honorius
Predecesor:
Valens
Împărat Roman în est
379 - 395 împreună cu Arcadius (394)

Succesor:
Arcadius
17 ianuarie

17 ianuarie este a 17-a zi a calendarului gregorian.

395

Milenii: Mileniul I î.Hr. - Mileniul I - Mileniul al II-lea

Secole: Secolul al III-lea - Secolul al IV-lea - Secolul al V-lea

Decenii: Anii 340 Anii 350 Anii 360 Anii 370 Anii 380 - Anii 390 - Anii 400 Anii 410 Anii 420 Anii 430 Anii 440

Ani: 390 391 392 393 394 - 395 - 396 397 398 399 400

Arcadius

Flavius Arcadius Augustus (sau Arcadiu, cca. 377 – 1 mai 408) a fost împărat roman al Imperiului Roman de Răsărit între anii 395-408. După divizarea definitivă a Imperiului Roman, produsă odată cu moartea lui Teodosiu I (395), Arcadius a rămas împărat al Imperiului Roman de Răsărit, iar fratele său Honorius a moștenit Imperiul Roman de Apus.

Bibliotecă

Biblioteca este o instituție de cultură în care se adună, se organizează și se păstrează fonduri de publicații (cărți, reviste etc.) și manuscrise pentru a fi folosite de cititori.

O bibliotecă este o colecție privată de cărți și alte medii, sau și o colecție de medie mare, deținută și administrată de o instituție. Termenul provine din combinația termenilor grecești biblos (carte) și theke (cufăr).

Tot „biblioteci” se numesc și clădirile (sau părțile de clădiri) care adăpostesc astfel de colecții.

Carpi

Carpii erau un trib dacic care trăia în Moldova, de la Munții Carpați (despre care se crede că au moștenit numele de la carpi) până la Nistru, cele mai multe situri arheologice găsindu-se în partea de vest a zonei .

Cuceriți de romani, în anii 101-102 și 105-106, ei făceau parte din acei așa-ziși daci liberi, extraprovinciali, fiind considerați de romani, mai ales din secolul III d.Hr., unul dintre cele mai mari pericole pentru provinciile Dunării de Jos;de altfel se presupune că ei au recucerit o parte din teritoriile provinciei romane Dacia după retragerea Aureliană.

Ultima menționare despre carpi este cea a istoricului grec Zosimos (la începutul secolului al VI-lea), el scriind despre înfrângerea incursiunii acestora (sub numele de carpo-daci) de către împăratul Teodosiu I în 381.

Prezența carpilor, ca daci liberi, este constantă la est de Carpați pe toată perioada de dominație romană în Dacia, unde au creat cultura arheologică Poienești-Zvorâștea, manifestându-se prin continuitate de locuire a teritoriului și schimburi între populațiile dacice „libere” și locuitorii Daciei romane sau cu neamurile germanice. O parte a carpilor, mai ales din părțile sudice ale Moldovei, au fost strămutați în diferite părți ale Imperiului. Diferitele sisteme de dominație romană, în cadrul „hotarelor invizibile ale Imperiului” (Theodor Mommsen), au determinat asimilarea de către carpi a culturii net superioare romanice, ca urmare a acestui proces carpii însușindu-și limba latină, favorizând unitatea etnico-lingvistică în întreg spațiul dintre Nistru, Dunăre și Tisa. Retragerea aureliană de la nordul Dunării din 275 a favorizat această sinteză.

Dinastia Teodosiană

Dinastia Teodosiană a fost o familie care a domnit în Imperiul Roman de Răsărit între 379 și 457 și în Imperiul Roman de Apus între 392 și 455 (din 425 în ramură colaterală și cu întrerupere între 423 și 425). În timpul acestei dinastii, Imperiul Roman a fost unificat pentru ultima oară (394–395) și a suferit de pe urma unor mari invazii barbare (goți, vandali, huni etc.). Primul membru cunoscut al acestei familii este Theodosiu cel Bătrân (secolul al IV-lea), tatăl lui Teodosiu I.

Împărații acestei familii au fost:

în Imperiul Bizantin:

Teodosiu I (379–395)

Arcadius (383–408, fiul lui Teodosiu I)

Teodosiu al II-lea (408–450, fiul lui Arcadius)

Pulcheria (408–441, 450; fiica lui Arcadius)

Marcian (450–457, soțul Pulcheriei)

în Imperiul Roman:

Teodosiu I (394–395)

Honorius (395–423, fiul lui Teodosiu I)

Constanțiu al III-lea (421, cumnatul lui Honoriu)

Valentinian al III-lea (425–455, fiul lui Constanțiu al III-lea)

Fritigern

Fritigern (în gotă Friþugairns „doritor de pace”, în latină Fritigernus) a fost un conducător al vizigoților în perioada anilor 370-380. A condus oastea gotǎ în bătălia de la Adrianopol, înfrângând oastea Imperiului de Răsărit, condusǎ de împǎratul Valens, care cade pe câmpul de luptǎ. Semneazǎ cu Teodosiu I o pace favorabilǎ care le va permite goților sǎ se stabileascǎ în Tracia pe drept de popor aliat. Moare probabil în anul 382.

Galla (soția lui Teodosiu I)

Galla, soția lui Teodosiu I (d. 394), fiica lui Valentinian I, a fost principesă a Imperiului Roman de Apus și împărăteasă a Imperiului Roman (387-394), a doua consoartă a lui Teodosiu I.

Data nașterii sale nu este cunoscută cu precizie, fiind apreciată a fi cândva între anii 370 și 375. Era fiica împăratului Valentinian I, fiind deci sora lui Valentinian al II-lea.

A devenit soția lui Teodosiu I (supranumit Teodosiu cel Mare) la începutul anului 387, după decesul primei soții a acestuia, Aelia Flavia Flaccilla, în 385. Au avut împreună doi copii: Gratian (n. 388) și Galla Placidia (n. 392). A murit în anul 394, la nașterea celui de-al treilea copil, Ioan (care a murit și el tot atunci).

Galla Placidia

Galla Placidia Aelia (cca 390, sau 392; d. 450) a fost o împărăteasă romană, fiica lui Theodosius I și a Gallei, fiind sora împăraților Arcadius și Honorius. Placidia este capturată de vizigoți la Roma (410) și căsătorită cu regele vizigot Ataulf (414). După moartea acestuia se reîntoarce în Italia (416), devenind soția generalului Constantius al III-lea (417), proclamat în 421 împărat. Refugiată în 423, după moartea lui Honorius, la Constantinopol, revine doi ani mai târziu cu sprijinul lui Theodosius II și ocupă pentru fiul ei minor, Valentinian al III-lea, tronul Imperiului Roman de apus, exercitând până la moarte un anumit rol în viața politică și religioasă a statului.

Grațian

Flavius Gratianus Augustus (n. Sirmium, la 18 aprilie/23 mai, 359 - d. Lugdunum, la 25 august, 383) cunoscut sub numele de Grațian a fost împărat în vest (375-383) și în est (378-379).

Honorius

Flavius Honorius (384 - 423) a fost un împărat roman în Imperiul Roman de Apus în perioada 395 - 423. El era fiul lui Teodosiu I, fratele lui Arcadius și a Gallei Placidia. A fost asociat la domnie din 394. Domnia i-a fost zguduită de invaziile masive ale barbarilor în Imperiu, în special goții (care au ocupat Roma în 409) și provinciile care își declarau independența. Cel mai important ministru al său a fost Flavius Stilicho, adevăratul împărat.

Imperiul Roman de Apus

Imperiul Roman de Apus se referă la jumătatea de vest a Imperiului Roman, de la diviziunea lui Dioclețian din 285; cealaltă jumătate a Imperiului Roman a fost Imperiul Roman de Răsărit, astăzi cunoscut ca Imperiul Bizantin.

Roma a încetat să mai fie capitală de la data împărțirii. În 286, capitala Imperiului Roman de Apus a devenit Mediolanum (modernul Milano). În 402, capitala a fost din nou mutată, de această dată la Ravenna.

Imperiul de Apus a existat intermitent în mai multe perioade între secolele al III-lea și al V-lea, după tetrarhia lui Dioclețian și reunificările asociate lui Constantin cel Mare și Iulian Apostatul (324-363). Teodosiu I (379-395) a fost ultimul împărat roman care a domnit peste un Imperiu Roman unificat. După moartea sa în 395, Imperiul Roman a fost divizat. Imperiul Roman de Apus s-a încheiat oficial cu abdicarea lui Romulus Augustus sub presiunea lui Odoacru la data de 4 septembrie 476 și neoficial cu moartea lui Julius Nepos în 480.

În ciuda unei scurte perioade de recucerire a sa de către Imperiul Roman de Răsărit, Imperiul Roman de Apus nu se va mai ridica din nou. Odată ce Imperiul Roman de Apus s-a prăbușit, o nouă eră a început în istoria Europei de Vest: Evul Mediu și mai ales Epoca întunecată.

Jocurile Olimpice antice

Jocurile olimpice antice, denumite originar Jocuri olimpice (Olympiakoi Agones) au constat dintr-o serie de competiții atletice care aveau loc pe o arenă între diferite orașe ale Greciei Antice. Acestea au început în anul 776 î.Hr. în Olympia, Grecia, și s-au serbat până în anul 393 când au fost desființate de împăratul roman Teodosiu I. Unele surse consideră anul 884 î.Hr. ca dată probabilă a primelor Jocuri Olimpice, totuși, pentru istorici începând cu anul 776 î.Hr. există o cronologie exactă a jocurilor .

Jocurile Olimpice de vară din 1896

Prima ediție a Jocurilor Olimpice moderne s-a desfășurat la Atena, Grecia în perioada 6 aprilie - 15 aprilie 1896. Aceste jocuri au fost primele Jocuri Olimpice care s-au desfășurat de când împăratul roman Teodosiu I a interzis Jocurile Olimpice în 393.

Din inițiativa lui Pierre de Coubertin, la primul congres al Comitetului Internațional Olimpic (CIO) din 18-23 iunie 1894 de la Paris s-a hotărât ca orașul Atena din Grecia să fie gazda Jocurilor Olimpice din 1896.

De asemenea latifundiarul român Evanghelie Zappa a avut o contribuție consistentă la reinițierea tradițiilor olimpice.Au participat 14 țări și 241 de sportivi care s-au întrecut în 43 de probe din 9 sporturi. Deși numărul de participanți a fost mic după standardele de azi, pentru acea vreme a fost cea mai mare participare internațională la un eveniment sportiv. Ceremonia a fost deschisă de regele George I al Greciei chiar în ziua în care se sărbătoreau 75 de ani de la obținerea independenței Greciei.

În spiritul tradiției antice grecești, femeile nu au luat parte la aceste prime întreceri olimpice. Stamata Revithi poreclită Melpomene după muza tragediei în mitologia greacă a protestat alergând maratonul pe 11 aprilie, a doua zi după proba desfășurată de sportivii bărbați.După jocuri, De Coubertin și CIO împreună cu regele George I și alți competitori de la Atena au cerut ca toate Jocurile Olimpice să se desfășoare la Atena. Totuși Jocurile Olimpice de vară din 1900 erau planificate să aibă loc la Paris și excluzând așa numitele Jocuri Intercalate din 1906, Olimpiada a revenit la Atena abia în anul 2004.

Războaiele civile romane

Războaiele civile romane au fost o serie de lupte pentru putere purtate de diferite facțiuni ale republicii romane târzii sau ale imperiului roman.

Stilicon

Stilicon Flavius (n. cca 365 — d. 408, Ravenna) a fost un general roman de rang înalt (magister militum).

Fiu al unui ofițer vandal din armata imperială, a luptat în serviciul lui Teodosiu I, care, în 395, în pragul morții, i-a încredințat pe fiii săi, Arcadius și Honorius. I-a oprit pe goții lui Alaric I, învingându-i la Polentia (402) și Verona (403). Originea lui barbară a atras dușmănia celor două curți imperiale. În 408 a fost acuzat de trădare și asasinat.

Valentinian al II-lea

Valentinian al II-lea (în latină Flavius Valentinianus Augustus; n. 371 – d. 15 mai 392), a fost împărat roman din anul 375 până în anul 392, când a fost asasinat.

Valentinian al III-lea

Flavius Placidius Valentinianus (2 iulie 419, Ravenna - 16 martie 455, Roma), cunoscut ca Valentinian III a fost împărat al Imperiului Roman de Apus (424-455).

Născut la Ravenna, a fost fiul lui Constanțiu III și a Gallei Placidia - fiica împăratului Teodosiu I și nepoata împăratului Valentinian I. A fost numit caesar pe 23 octombrie 424 în Constantinopol, apoi proclamat împărat la 23 octombrie 425.

Valentinian a fost impus pe tron de trupele vărului său Teodosiu II, suveranul Imperiului Roman de Răsărit. Minor, regența este exercitată de mama sa, puterea reală aparținând însă generalilor Felix (m. 430), Bonifatius (m. 432), Aetius (m. 454). În timpul domniei sale, criza statului se agravează, Africa de Nord, Britannia, Pannonia se desprind de sub autoritatea imperiului. Pe Câmpiile Catalaunice (451), într-una dintre cele mai mari bătălii ale antichității, armata romană comandată de Aetius, cu contingente vizigote, france, burgunde, alane, obține o ultimă victorie, forțând retragerea lui Attila și a aliaților săi din Gallia. La 6 luni după ce l-a ucis cu mâna sa pe Aetius, Valentinian este, la rândul său, asasinat de un partizan al acestuia (martie 455). Cu el se sfârșește dinastia teodosiană.

Vesta

Vesta era o veche divinitate romană, considerată drept protectoare a focului din cămin și a căminului în general. Ea era prima fiică a lui Saturn. Vesta este adesea identificată cu Hestia din mitologia greacă. Prezența Vestei era simbolizată prin focul sacru care ardea în templele sale. Focul zeiței Vesta era păzit în temple de preotesele ei, vestalele. Acest foc sacru era înnoit în fiecare an la fiecare 1 martie și a ars încontinuu în Roma antică până la 1 martie 391 d.Hr., când împăratul Teodosiu I a interzis slujbele păgâne în public. Vesta era considerată protectoare a poporului roman.

Vestalele proveneau din familii romane nobile de patricieni și erau obligate să-și păstreze virginitatea timp de 30 de ani, fără dreptul de a se căsători sau de a da naștere unor copii.

Împărați bizantini

În alte limbi

This page is based on a Wikipedia article written by authors (here).
Text is available under the CC BY-SA 3.0 license; additional terms may apply.
Images, videos and audio are available under their respective licenses.