Tabernacul

Potrivit Bibliei iudaice, Tabernaculul (ebraică: משכן‎, mishkan, „locuință” sau „Cortul întâlnirii” - Ohel Moed אוהל מועד , latină: tabernaculum) era un cort portabil pentru manifestarea prezenței divinității în timpul Exodului din Egipt până la cucerirea Canaanului de către evrei. Conținea Chivotul Legământului care în cele din urmă a fost așezat în Primul Templu de la Ierusalim. După ce Ierusalimul este distrus de babilonieni în cca. 587 î.Hr. nu mai există nicio referință la Tabernacul.

„Să-Mi facă un Locaș Sfânt, și Eu voi locui în mijlocul lor. Să faceți Cortul și toate vasele lui după chipul pe care ți-l voi arata." Să facă un chivot de lemn de salcâm; lungimea lui să fie de doi coți și jumătate, lățimea de un cot și jumătate, și înălțimea de un cot și jumătate.”
—Exod 25: 8-10
„Moise a luat cortul lui și l-a întins afară din tabără, la o depărtare oarecare; l-a numit Cortul întâlnirii. Și toți cei ce întrebau pe Domnul se duceau la Cortul întâlnirii, care era afară din tabără. Când se ducea Moise la Cort, tot poporul se scula în picioare; fiecare stătea la ușa cortului său și urmărea cu ochii pe Moise, până intra el în Cort. Și când intra Moise în Cort, stâlpul de nor se cobora și se oprea la ușa Cortului, și Domnul vorbea cu Moise. Tot poporul vedea stâlpul de nor oprindu-se la ușa Cortului; tot poporul se scula și se arunca cu fața la pământ la ușa cortului lui. ”
—Exod 33: 7-10

Tabernaculul a fost construit de meșteri iscusiți ("כל איש חכם לב", שמות לו, א) („toți bărbații iscusiți în care pusese Domnul înțelepciune și pricepere”) ,având în frunte pe Bețalel (Betzalel ben Uri) și Oholiab (Oholiav ben Ahisemeh), după cum a poruncit Dumnezeu în pericopele תרומה și תצוהdin cartea Exod. Ridicarea tabernaculului este descrisă la finele cărții, în pericopele ויקהל ופקודי, legi și detalii suplimentare despre el fiind date în cărțile Leviticului și Deuteronomului. După descrierea biblică, cortul acesta i-a însoțit pe fiii lui Israel in toti anii drumului prin pustie, dar și după ce au pătruns în Canaan. El a slujit dialogului între Moise și Dumnezeu, aducerii de ofrande și in alte scopuri de cult, și manifestării prezenței divine Shkhiná în mijlocul poporului Israel.

Vreme de mulți ani Tabernaculul a găsit sălaș la Shilo. Templul zidit de regele Solomon la Ierusalim a avut menirea să-l înlocuiască. În ciuda deosebirilor în mărime și în arhitectura interioară ,dintre Tabernacul și Templu, existau între ele și asemănări.

Scinia
Tabernacul

Vezi și

Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Corvinești

Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Corvinești (fosta biserică evanghelică) a fost construită cel mai devreme în ultimul sfert al secolului al XV-lea și cel mai târziu la începutul veacului următor. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: BN-II-a-B-01638.

Biserica de lemn din Tusa

Biserica de lemn din Tusa se află în localitatea omonimă din județul Sălaj. Ea este una din multele biserici călătoare ale Sălajului, care poate fi datată relativ din al treilea deceniu al secolului al 18-lea. Se distinge prin structura bine păstrată și elementele sculptate artistic la pridvor, brâu median, portale, console, arc dublou sub boltă și uși îmbărătești. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: SJ-II-m-A-05136.

Biserica evanghelică din Herina

Biserica evanghelică din Herina este un monument de arhitectură romanică din secolul al XIII-lea aflat în satul Herina, Bistrița-Năsăud; comuna Galații Bistriței. Ea este unul dintre cele mai reprezentative exemple de bazilică cu trei nave și două turnuri existente în Transilvania.

Biserica fortificată din Dealu Frumos

Biserica evanghelică fortificată din Dealu Frumos, județul Sibiu, a fost construită în secolul XIII. Figurează pe lista monumentelor istorice 2010, cod LMI SB-II-a-A-12378, cu următoarele obiective:

cod LMI SB-II-a-A-12378.01 - Biserica evanghelică fortificată, secolul al XIII-lea, cca. 1500, secolul al XVIII-lea;

cod LMI SB-II-a-A-12378.02 - Incintă fortificată, cu turnuri, acces fortificat, încăperi pentru provizii, anexe, 1522, 1647.

Biserica fortificată din Ighișu Nou

Biserica evanghelică fortificată din Ighișu Nou, județul Sibiu, a fost construită în secolul al XIV-lea. Biserica figurează pe lista monumentelor istorice 2010, cod LMI SB-II-a-A-12403, cu următoarele obiective:

cod LMI SB-II-a-A-12403.01 - Biserica evanghelică fortificată, secolul al XIV-lea - al XVIII-lea;

cod LMI SB-II-a-A-12403.02 - Incintă fortificată, cu turn de poartă, bastion, turnul semicircular și zwinger, secolul al XVI-lea.

Biserica fortificată din Mălâncrav

Biserica evanghelică fortificată din Mălâncrav, județul Sibiu, comuna Laslea, a fost construită în secolul XIV, pe locul unei bazilici romanice mult mai vechi. Biserica figurează pe lista monumentelor istorice 2010, cod LMI SB-II-a-A-12416, cu următoarele obiective:

cod LMI SB-II-a-A-12416.01 - Biserica evanghelică fortificată, secolul al XIV-lea - începutul secolului al XVI-lea;

cod LMI SB-II-a-A-12416.02 - Incintă fortificată, secolul XV - XVI.

Biserica fortificată din Saschiz

Biserica evanghelică fortificată din Saschiz, județul Mureș, a fost construită în secolul al XIII-lea. Biserica figurează pe lista monumentelor istorice 2010, cod LMI MS-II-a-A-15782.

Biserica fortificată din Țapu

Biserica evanghelică fortificată din Țapu, comuna Micăsasa, județul Sibiu, a fost construită în secolul XV. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate este format din biserică, incinta fortificată, cu turn de poartă și acces secundar fortificat și este monument istoric, cod LMI SB-II-a-A-12575 și are următoarele obiective:

cod LMI SB-II-m-A-12575.01 - Biserica evanghelică fortificată, sec. XIV - XV, transf. 1625, 1838;

cod LMI SB-II-m-A-12575.02 - Incintă fortificată, cu turn de poartă și acces secundar fortificat, csec. XIV - XVI.

Biserica reformată din Bahnea

Biserica reformată din Bahnea, comuna Bahnea, județul Mureș, datează de la începutul secolului al XIV-lea. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: MS-II-m-B-15597.

Biserica reformată din Vița

Biserica reformată din Vița, comuna Nușeni, județul Bistrița-Năsăud, datează din secolul XIV. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: BN-II-a-A-01728.

Catedrala din Anvers

Catedrala Maicii Domnului (în neerlandeză Onze-Lieve-Vrouwekathedraal (Antwerpen), iar în franceză Cathédrale Notre-Dame d'Anvers) este o catedrală romano-catolică din Anvers, Belgia. Construcția edificiului, astăzi sediu al Diecezei de Anvers, a început în 1352 și, deși primul stadiu al lucrării a fost completat în 1521, ea nu a fost niciodată terminată. Realizat în stil gotic, lăcașul de cult a fost proiectat de arhitecții Jan și Pieter Appelmans. În interior se găsește un număr semnificativ de lucrări ale pictorului baroc Peter Paul Rubens, dar pot fi admirate și picturi ale altor artiști, precum Otto van Veen, Jacob de Backer și Marten de Vos.

Clopotnița catedralei este inclusă în capitolul Clopotnițe din Belgia și Franța în lista cu Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO.

Geocentrism

Geocentrismul este o teorie cosmologică (sau model de fizică cerească) azi abandonată. A fost primul sistem și concepție astronomică al multor civilizații antice, cum sunt grecii, evreii, romanii, egiptenii și babilonienii, asirienii și perșii, această uranografie predominând ca explicație general acceptată până în secolul al XVI-lea, când a fost lent și gradual înlocuită cu diverse modele heliocentrice, printre care și cel care este azi prevalent.

Deși geocentrismul a fost modelul predominant în Antichitate, el n-a fost și unicul, căci cel puțin în cazul grecilor au existat și înțelepți care au pledat pentru modelul heliocentric. Aristarh este exemplul cel mai cunoscut.

O posibilă explicație a faptului ca modelul geocentric a fost adesea și primul propus și în același timp a rămas preponderent milenii, e că pentru toți observatorii Soarele și planetele păreau a se roti în jurul Pamântului, în timp ce observatorul constata că Pământul rămânea static. Fără un punct de referință exterior, o concluzie similară trage chiar și azi, de exemplu, un pasager aflat într-un vagon de tren tocmai pus în mișcare, și care nutrește un timp falsa impresie că de fapt trenul de pe linia alăturată a început să se miște. Singura excepție de la regula primordialității clare a unui sistem geocentric este cel al civilizației grecești, unde ideile geocentrice (Pitagora, Platon, Aristotel) au apărut relativ simultan cu cele heliocentrice (Filolaus, Icetas, Aristarh).

Modelul geocentric a fost uneori asociat cu teoria Pământului plat, însă grecii au abandonat devreme această idee, de prin secolul VI î.e.n., grație lui Pitagora Alții, precum evreii de exemplu, au păstrat această asociere între geocentrism și ideea de Pământ plat, așa cum se mai poate constata și azi în Scripturile evreiești și creștine. Astfel cosmologia pe care o găsim în Biblie descrie un Pământ plat peste care se întinde un vast “firmament”, adică un imens tavan rigid; etimologia termenului firmament însăși sugerează, atât în românește cât și în ebraica biblică, natura sa rigidă, Facerea vorbind despre o "tărie" numită de Dumnezeu cer (vezi de exemplu Facere I, versetele 6, 7 și 8). Acest tavan avea rolul separator, adică de a ține "apa cosmică" să nu cadă pe pământ (Facere 1:6-8), avea formă de cupolă și era sprijinit pe crestele munților. Avea găuri sau fante dotate cu capace (Facere 7:11) care permiteau uneori apei de deasupra să cadă sub formă de ploaie pe pământ.Proverbe 8:31 vorbeste de rotocolul pamantului sugerand clar ca este vorba de forma rotunda. Firmamentul era în același timp și suportul pe care Dumnezeu a pus Soarele (Psalmi 19:4) și stelele (Facere 1:14) în cea de-a patra zi a creației. Evreii mai credeau că pământul, de formă plată fiind, plutește pe o altă imensă cantitate de apă (Facere 1 :7) și că în timpul miticului Potop al lui Noe aceste oceane s-au unit pentru a-l acoperi.Urmând Biblia și atmosfera culturală elenistică a epocii lor, Sfinții Părinți ai Bisericii Creștine Timpurii au împărtășit și ei ideile geocentriste, așa cum se poate constata, de exemplu, din scrierile Sfântului Vasile cel Mare. Sfântul Ioan Gură de Aur, nu avea nici el o concepție diferită de aceea biblică, așa cum se poate constata din a 4-a sau a 12-a sa omilie, după cum și Sfântul Grigore de Nazianz avea și el o opinie tot în conformitate cu sugestia Scripturii, ca și Grigore de Nyssa.Sfântul Ioan Gură-de-Aur, literalist convins, împărtășea integral concepția biblică despre lume, fiind convins că Pământul este nu numai static și situat în centrul lumii, ci și plat, plutind pe ape. Părintele Lactanțiu (sfetnicul Sfântului Constantin cel Mare și profesorul fiului lui) a scris violente pagini contra celor care considerau că Pământul este rotund, la fel ca și Sfântul Ieronim, care și el credea și promova ideea Pământului nu numai aflat în centrul Universului (geocentrism), ci și ideea de origine biblică că Pământul este plat; astfel de idei va manifesta în aceeași epocă și călugărul bizantin geograf Cosmas Indicopleustes, și nici măcar Isidor din Sevilia nu poate fi exclus dintre adepții Pământului plat, căci deși era un teolog care dispunea de numeroase surse păgâne, va compila enciclopedii pe baza lor rămânând prea confuz în chestiunea sfericității Terrei, pentru a putea trage azi o conlcuzie certă.

De altfel, Sfinții Părinții ai bisericii creștine timpurii nu s-au înșelat atunci când au interpretat Biblia ca fiind o scriere a cărei cosmologie este geocentrică și a cărei opinie despre forma Pământului este că acesta este plat, întrucât înțelepții iudaismului care au interpretat și ei Biblia (evreiască) de-a lungul timpului, n-au ajuns deloc la o concluzie diferită.

Ighișu Nou, Sibiu

Ighișu Nou, mai demult Ibișdorful Săsesc, Ibișdorf, Ighișdorful Săsesc (în dialectul săsesc Eibesterf, în germană Sächsisch-Eibesdorf, Eibesdorf, Abesdorf, în maghiară Szászivánfalva, Ivánfalva, Izséptelke) este un sat ce aparține municipiului Mediaș din județul Sibiu, Transilvania, România.

Ighișu Nou a fost amintit pentru prima oară într-un document din 1305 al Capitulului de Alba Iulia, în care comitele Gregor, fiul lui Apa, și un alt Gregor, fiu al lui Nicolae, își împart câteva pământuri și sate.

Kollegienkirche (Salzburg)

Kollegienkirche din Salzburg este biserica Universității din Salzburg și se află în Universitätsplatz (Piața Universității). Construită în stil baroc, biserica este o clădire monument istoric și face parte din ansamblul Centrul istoric al orașului Salzburg înscris în Lista patrimoniului mondial al UNESCO.

Musaf

Musaf (în ebraică: מוסף „adaos”) este o o parte a liturgiei iudaice care se recită în timpul zilelor de sărbătoare amintite în Tora (Cele cinci cărți ale lui Moise), în care se făcea în Tabernacul și apoi în Templul din Ierusalim un sacrificiu suplimentar (korban musaf) față de ofranda cotidiană.

Aceast serviciu divin poate fi efectuat în orice moment al zilei, dar de obicei ea se face de îndată după rugăciunea de dimineață Shahrit.

Seriviciul divin Musaf e compus in principal din așa numita rugăciune Amidá.

Remetea, Harghita

Remetea (în maghiară Gyergyóremete, în traducere „Remetea Giurgeului”) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Harghita, Transilvania, România.

Simon Petru

Simon Petru, sau Shimon Bar-Yona, Kefa (arameică: כיפא), cunoscut ca Sfântul Petru sau Apostolul Petru (în greacă:O Απόστολος Πέτρος), în folclor Sânpetru; n. 1 î.e.n., Bethsaida[*]​, Israel – d. 67 e.n., Roma, Imperiul Roman) a fost un pescar evreu din Betsaida (localitate pe malul nordic al lacului Genesareth, astăzi probabil el-Araj sau et-Tell, Israel), unul din primii discipoli ai lui Isus din Nazaret. Simon Petru este considerat, în mod tradițional, ca unul dintre cei doisprezece apostoli. A fost fratele mai mare al apostolului Andrei. Tradiția catolică îl consideră ca primul Papă la Roma, întemeietorul Papalității.

Tabernacul (mobilier)

Un tabernacul (uneori tabernacol și, învechit, tabernaclu) este, într-o biserică romano-catolică sau greco-catolică, un dulăpior sau o cutie (uneori în formă de biserică), în care se păstrează ciboriumul care conține hostiile consacrate în cursul mesei, respectiv sfânta cuminecătură. Poate fi realizat din lemn, metal, piatră. Este așezat, de obicei, în spatele altarului.

Truma

Truma (Pericopă) (ebraică: תרומה ,= danie, prinos, contributie)

este una din cele 54 de pericope (parashá) în care este divizată lectura celor cinci Cărți ale lui Moise - Tora sau Pentateuhul, în cultul mozaic sau iudaic.

Parashat Truma este pericopa a nouăsprezecea din Torá și a șaptea din cartea Exodului (Shmot).

Ca toate pericopele, ea își primește numele de la primele cuvinte din textul ei (Exod 25, 1-2)

„Atunci a grăit Dumnezeu cu Moise și a zis:

"Spune fiilor lui Israel să-Mi aducă prinoase: de la tot omul, pe care-l lasă inima să dea, să primești prinoase pentru Mine.”

Pericopa Truma conține versetele (psukim) 25:1- 27:19.

În ea se descriu componentele prinoaselor, fabricarea pieselor din tabernacul: chivotul legământului (Aron edut)

În alte limbi

This page is based on a Wikipedia article written by authors (here).
Text is available under the CC BY-SA 3.0 license; additional terms may apply.
Images, videos and audio are available under their respective licenses.