Rușine

Rușinea este o trăire lăuntrică complexă alcătuită dintr-un amestec de emoții simple precum frica, mânia, pudoarea, scupulele, regret sau tristețea și de sentimente precum neputiința, furie înăbușită, învinovățirea, goliciune sufletească. Se distinge de alte emoții prin dimensiunea sa socială, secretă, corporală și spirituală. Uneori e definită ca o versiunea socială a învinuirii care joacă un rol important în fobia socială. Este cel mai adesea rezultatul unei umilințe, înjosiri, nerealizări sau a unei imagini corporale nedorite precum murdăria, goliciunea trupească, urâțenia, vestimentație nepotrivită dar și o consecință a unei emotivități crescute în cazul persoanelor timide, rușinea neavând adesea o justificare reală.

El Angel de la verguenza
Îngerul ruşinii o operă de artă aparţinând neo-suprarealismului

Legături externe

31 martie

31 martie este a 90-a zi a calendarului gregorian.

Adad

Adad (Addu, rar Ramman; ->Fulgerătorul) este zeu mesopotamian de origine sumeriană (Ishkuru) al trăsnetului și ploii, identificat în Babilon, sub numele atributiv Addu, cu Marduk.

Era venerat în general ca stăpân al apelor violente, care a declanșat potopul și deci poate distruge recoltele prin ploi excesive sau, dimpotrivă, printr-o mare secetă, reținând apele necesare ogoarelor.

Era considerat totuși zeu sentimental, cu vagi nuanțe prometeice: când zeul suprem Enlil, spre a pedepsi omenirea, ordonă curmarea ploilor, oamenii îl invocă prin sacrificii pe Adad: "îi puseră dinainte [turte] coapte, iar lui îi plăcu prinosul de făină coaptă, [...] i se făcu rușine și ridică mâna. În fiece dimineață făcu să plouă din ceață, iar în fiece noapte lăsă să pice roua pe furiș" (Când zeii erau încă oameni, II, 26-32).

Cultul lui Adad era foarte răspândit (în Canaan - același Addu), uneori ca al zeului global al furtunii.

Adesea, Adad era reprezentat cu un ciocan într-o mână și cu un snop de fulgere în cealaltă.

Alexie al II-lea Comnenul

Fiul celei de a doua soții a lui Manuel I Comnenul, Alexie, care avea 11 ani, a fost doar un paravan pentru adevărații cârmuitori: mama sa, frumoasa împărăteasă-regentă Maria de Antiochia, și favoritul acesteia, protosebastosul Alexie Comnenul, nepotul basileului defunct.

Potrivit mărturiei lui Niketas Choniates, domnia tânărului împărat, care avea nevoie de educatori și dădace, prezenta un tablou puțin îmbucurător:

Occidentaliștii Maria și Alexie protosebastul nu știau măsura în simpatiile lor politice și, prin favorizarea străinilor în dauna intereselor Bizanțului, provocau mânia legitimă a acelei părți a societății, care era în stare să judece. În fruntea opoziției din capitală se aflau fiica lui Manuel I, și ea Maria, și soțul acesteia, o persoană energică și populară, cezarul Raymond de Montferrat. Afară de aceasta, din Paphlagonia, prin intermediul fiilor săi de la curte, înrâurea activ asupra situației din Constantinopol un intrigant vestit-vărul lui Manuel I, Andronic (viitorul împărat). În iarna anului 1181 a fost plănuit un atentat la viața protosebastului. Complotul a eșuat, însă popularitatea celor implicați era atât de mare, încât guvernul nu s-a putut decide să-i condamne la moarte. Nici Maria de Antiochia, nici Alexie n-au tras concluziile cuvenite. Ca și înainte, resursele visteriei erau risipite pentru ospețe și distracții sau, pur și simplu, erau furate, afacerile de stat au ajuns într-o delăsare totală. Întreprinzătorul vecin al Bizanțului, moștenitorul de cândva al coroanei acestuia, regele maghiar Bela III, aliat cu sârbii, i-a răpit definitiv Imperiului orașele dalmate.

De Paști, la 5 aprilie 1182, Maria Comnena s-a refugiat, împreună cu soțul ei în Sfânta Sofia și i-a cerut celui de al II-lea tutore al lui Alexie II, patriarhul Theodosios, să-l răstoarne pe odiosul protosebastos, un om neobrăzat, care făcea de rușine tronul, prin ieșirile sale.În vreme ce împărăteasa Maria și amantul ei chibzuiau ce să facă, spre Constantinopol a pornit cu oștirea papflagoniană Andronic Comnenul, ațâțând populația cu sloganuri patriotice. La 2 mai, din ordinul împărătesei, mercenarii latini au pornit la asaltul Sfintei Sofia. În oraș au izbucnit lupte, locuitorii, puși pe jar, în același timp, de patriotism și de setea de câștig, s-au năpustit asupra cartierelor latine. Nefericiții franci erau uciși pe pragurile propriilor locuințe, femeile erau violate, casele erau jefuite și incendiate. Gloata nemiloasă i-a măcelărit chiar și pe bolnavii din spitalul catolic. Puțini care au scăpat de ororile acestui masacru, denumit Baia de La Constantinopol, au părăsit orașul pe calea mării, ducând prin țările occidentale apeluri la răzbunare pentru pângărirea fraților de credință. Capitala a scăpat de sub control, singura forță de nădejde, care se mai afla în mâinile guvernului, erau mercenarii rămași în viață și flota de sub comanda lui Andronic Contostephanos. Acesta din urmă, fără a sta mult pe gânduri, și-a condus corăbiile la Andronic Comnenul. Senatul a luat puterea în mâinile sale, pe un termen de 10 luni, apoi uzurpatorul Andronic a intrat, fără piedici, în capitală și a pus stăpânire pe tron. Împărăteasa Maria a fost condamnată la moarte și Alexie II a semnat sentința propriei sale mame. Lipsit de orice putere, Alexie II a fost sugrumat în taină din ordinul unchiului său, cu o coardă de arc, în sept 1183. Corpul i-a fost aruncat în mare.

Alexie al III-lea Angelos

Alexios al III-lea Angelos (în greacă: Αλέξιος Γ' Άγγελος) (c. 1153–1211) a fost un împărat bizantin între martie 1195 și 18 iulie 1203. L-a succedat pe Isaac al II-lea Angelos.

Îndată ce vestea detronării lui Isaac al II-lea Angelos a ajuns până la capitală, demnitarii s-au grăbit să-și exprime devotamentul față de noul basileu, în absența acestuia, și au plecat să se închine înaintea soției lui Alexios III, Euphrosyne.

În timpul revoluțiilor de palat, Bizanțul văzuse multe, dar ca fratele să-l orbească pe frate-așa ceva nu se mai întâmplase de câteva secole. De aceea, în ochii unei considerabile părți a societății, Alexios III s-a acoperit de rușine chiar de la începutul domniei sale. Cu timpul, această părere s-a confirmat, întrucât împăratul s-a dovedit a fi un om slab, lipsit de principii și nerușinat. Jurămintele încălcate, execuțiile secrete, extorcările fățișe erau, pentru el, în firea lucrurilor. Încununarea faptelor de acest gen ale basileului a fost raidul pirateresc al unei escadre de război din flota romee, pe care el a trimis-o să jefuiască o bogată caravană comercială, care se îndrepta spre Amisos (oras pe ruinele caruia azi s a ridicat orasul Samsun in Turcia). Navarhii lui Angelos au dovedit exces de zel și au jefuit toate corăbiile pe care le au întâlnit, inclusiv pe cele ale negustorilor sultanului de Iconion (azi Konya). Drept urmare a izbucnit un război între seldjukizi și Imperiu. Nu rămâneau în urma monarhului nici cei din anturajul lui Lagos, șeful închisorii, le dădea drumul, noaptea la vânătoare celor mai îndrăzneți hoți, iar aceștia, întorcându-se dimineața, își împărțeau prada cu el. Lagos îi băga la închisoare pe cetățenii avuți și extorca bani de la ei. În cele din urmă, atunci când acesta a încercat să efectueze o asemenea operație cu unul dintre cei mai bogați meșteșugari, orășenii s-au răsculat și l-au lapidat pe eparhul capitalei. Soțul uneia dintre surorile împărătesei, megaducele Mihail Stryphnos, poreclit pântecosul, împreună cu Stiriones, drungarul flotei comercializa deschis bunuri din arsenalele departamentului marinei militare. Totul se vindea: ancore, pânze, odgoane, cuie, vâsle. La momentul expediției cruciaților împotriva Constantinopolului (1204), în porturile capitalei nu s-a găsit nici o corabie militară mare în stare să iasă în larg.

Dacă e să-i dăm crezare lui Niketas Choniates, Alexios III era cu desăvârșire lipsit de talente în treburile guvernării. Orice hârtie și oricine i-ar fi adus-o împăratului, acesta o semna îndată, chiar dacă acolo era o înșiruire de cuvinte fără noimă. Împăratul împărțea funcțiile de răspundere rudelor sale și celor ale soției, depravata și inteligenta Euphrosyne Ducas. Vânzarea de titluri se înfăptuia pe o scară și mai largă decât înainte, până și cele mai înalte erau cumpărate cu bani de sciți și de sirieni. Impozitele nebunești sufocau industria și comerțul, iar locuitorii regiunilor rurale ale Asiei Mici treceau în masă sub stăpânirea sultanului de Iconion, preferând puterea Islamului morții de foame.

Burning Up

Burning Up este al doilea single al cântǎreței Madonna de pe albumul cu același nume, lansat pe 9 martie 1983.

Carol al II-lea al României

Carol al II-lea al României (n. 15 octombrie 1893 – d. 4 aprilie 1953) a fost regele României între 8 iunie 1930 și 6 septembrie 1940. Carol a fost primul născut al regelui Ferdinand I al României și al soției sale, regina Maria, dobândind prin naștere titlul de Principe de Hohenzollern-Sigmaringen (transformat mai târziu de Ferdinand în Principe al României). După accederea la tron a părinților săi a devenit Principele moștenitor Carol al României. S-a remarcat, în timpul Primului Război Mondial, prin dezertarea din armată și căsătoria ilegală cu Ioana Lambrino, ceea ce a avut drept urmare două renunțări la tron, neacceptate de tatăl său. După dizolvarea acestui mariaj, a făcut o lungă călătorie în jurul lumii, la capătul căreia a cunoscut-o pe principesa Elena a Greciei, cu care s-a căsătorit în martie 1921, cuplul având un copil, pe principele Mihai. Carol și-a părăsit familia și a rămas în străinătate în decembrie 1925, renunțând din nou la tron și trăind în Franța cu Elena Lupescu, sub numele de Carol Caraiman. Mihai a moștenit tronul la moartea regelui Ferdinand, în 1927.

În contextul politic creat de moartea regelui Ferdinand și cea a lui Ion I.C Brătianu, cât și de lipsa de fermitate a regenței conduse de principele Nicolae, Carol s-a întors în 1930 în România, detronându-și propriul fiu. Domnia lui a fost marcată la început de efectele marii crize economice și financiare. Carol a fragilizat sistemul de partide, numind adesea la guvernare facțiuni minoritare ale partidelor istorice și cochetând cu idea unor guverne de concentrație națională, precum guvernul Iorga-Argetoianu. De asemenea, a permis formarea unei camarile corupte în jurul său, sub patronajul Elenei Lupescu. Către sfârșitul anilor '30, situația politică internă s-a deteriorat sub influența situației internaționale și a acțiunilor regelui, în 1938 fiind instaurată dictatura regală (prin înlăturarea constituției din 1923 și desființarea partidelor politice, înlocuite cu un partid unic, Frontul Renașterii Naționale, patronat de rege).

Anul 1940 a consemnat fărâmițarea României Mari ca urmare a pactului dintre Germania și URSS, situație care a avut efecte dezastruoase asupra reputației monarhului român. Reorientarea politicii externe a României către Germania nazistă nu a putut salva regimul lui Carol, care a fost obligat să abdice de către generalul Ion Antonescu, proaspăt numit de el prim-ministru. I-a fost permisă părăsirea țării cu un tren special încărcat cu averi, nelipsind mult să fie asasinat de către legionari, care au tras asupra trenului. După cel de-al Doilea Război Mondial, fostul rege a dorit să se întoarcă la cârma țării și să-și detroneze din nou fiul, însă a fost oprit de Aliații vestici. S-a căsătorit în cele din urmă cu Elena Lupescu, și a murit în exil.

Dotat cu o inteligență extraordinară și pasionat de cultură, al cărei patronaj rămâne una din realizările sale majore, reputația lui Carol este pătată de viața sa privată, care a interferat cu administrarea treburilor de stat, și de măsurile brutale luate împotriva Gărzii de Fier. Carol rămâne o personalitate controversată. De altfel, regele Mihai nu a mai reluat vreodată legătura cu el. Nici la ceremonia de înhumare a rămășițelor lui Carol al II-lea, la Mănăstirea Curtea de Argeș din 2003, regele Mihai nu s-a prezentat.

Comuna Radovan, Dolj

Radovan este o comună în județul Dolj, Oltenia, România, formată din satele Fântânele, Radovan (reședința) și Târnava.

Comuna Radovan este situată în județul Dolj, regiunea Oltenia, în zona de sud-vest a României. Conform recensămîntului din 2011, localitatea Radovan are o populație de 1360 de locuitori, din care 1200 de naționalitate română și 160 de etnie romă. Comuna Radovan are în componență 3 sate, Radovan, Târnava și Fântânele. Pînă în 2004, din componeța comunei a făcut parte și satul Întorsura, care a devenit ulterior comună de sine-stătătoare.

Situare geografică

Este situată pe DN 56 Craiova-Calafat, la 26 kilometri distanță de Craiova, reședința județului Dolj, 84 km de Calafat și 14 kilometri de Segarcea. Se învecinează cu comunele Podari (est), Vîrvoru de Jos (nord), Perișor (vest), Întorsura și Lipov (sud). Coordonatele geografice pentru Radovan sunt de 44°17′ latitudine nordică și de 23°62′ longitudine estică. Localitatea este situată la o altitudine de 85 m (centrul comunei), iar suprafața totală este de 53,48 km pătrați.

Obiective turistice

Principalul obiectiv turistic al comunei Radovan este lacul Fântânele, un lac natural ce se întinde pe 360 hectare, situat la 3 km nord de localitate. În prezent este folosit pentru pescuit, însă în trecut a existat un proiect de a crea o stațiune de agrement, cu case de vacanță, plaje, pistă pentru sporturi nautice, abandonat însă.

Biserica Târnava, monument istoric din 1672

Un alt obiectiv turistic este Biserica Tîrnava, monument istoric inclus în patrimoniul național de arhitectură religioasă, construită în anul 1672, pe locul vechiului schit Tîrnăvița. Pe zidurile bisericii se păstrează încă picturile originale. Biserica de lemn din satul Fântânele a fost construită de haiduci și este, de asemenea, monument istoric.

De asemenea, pe teritoriul comunei de găsește rezervația turistică Valea Rea-Radovan, întinsă pe 20 de hectare, o rezervație cu caracter biologic. De fapt, acolo se află pășunea comunei, care este, de asemenea, protejată pentru flora bogată și unică a zonei.

Istoric: Radovan se trage de la Radu și Ivan

Comuna Radovan a fost atestată documentar în anul 1598, pe vremea domniei lui Mihai Viteazu. Legenda locală spune că numele localității provine de la doi ciobani, Radu și Ivan, care s-au stabilit cu turmele de oi pe aceste plaiuri. Lîngă sediul vechii primării se află un monument ridicat în memoria eroilor căzuți în cele două războaie mondiale. De asemenea, în curtea bisericii din Radovan se află un spațiu rezervat eroilor satului.

Pe teritoriul comunei se află o școală generală (cu două sedii, pentru clasele I-IV și V-VIII), grădiniță, bibliotecă, dispensar sanitar, oficiu poștal, dispensar sanitar, poliție comunală, 3 cămine culturale, stadion. Codul poștal al localității este 207485.

Sportul în localitate este reprezentat de echipa de fotbal Voința Radovan, care activează în Liga a V-a Dolj. Echipa își dispută meciurile pe stadionul Comunal, care dispune de unul dintre cele mai bune terenuri de joc din județ.

Pensiune Turistică pe lacul Fîntînele

Singura unitate de cazare este Pensiunea Turistică Fîntînele, situată pe malul lacului omonim. Este cotată la 4 margarete și dispune de camere de dormit, restaurant, bar, terasă și ponton pe malul lacului.

Principala ocupație a localnicilor este agricultura și creșterea animalelor. Pe vremuri, localitatea era celebră pentru căpșunile cultivate aici. Tradiția s-a pierdut însă, doar cîțiva localnici continuînd să cultive căpșuni.

Fantoma Miresei din Radovan

În ultimii ani, localitatea a devenit celebră pentru fantona Mireasa din Radovan. În pădurea satului, situată la 3 km de localitate, pe drumul spre Craiova, se află o fîntînă unde, cu peste 60 de ani în urmă, s-a spînzurat o tînără. Fata, gonită din Moldova de sărăcie, ar fi venit să caute de muncă în sat la un chiabur, care a profitat de ea și a lăsat-o gravidă. De rușine, fata s-a spînzurat îmbrăcat în rochie de mireasă. Uneori, fantoma miresei apare instantaneu în fața mașinilor care circulă pe drumul din pădure, iar șoferii își pierd controlul și produc accidente de circulație. Poveștile localniclor despre fantoma Miresei din Radovan sunt impresionante, destui fiind cei care au văzut năluca miresei prin pădure.

Expoziția de cai de la Zilele Radovanului

Actualul primar al comunei Radovan este Aurică Cîrstianu (PNL), care a cîștigat un nou mandat la

alegerile din 10 iunie 2012. Viceprimar este ing. Gheorghe Țolea. În fiecare an, pe 1 iunie, se organizează Zilele Radovanului, o manifestare la care se adună întreaga suflare a satului. Spectacole de muzică populară, concursuri sportive, expoziția tradițională de cai de rasă sunt cîteva din acțiunile promovate cu prilejul zilelor comunei.

În urmă cu cîțiva ani, Consiliul Local a editat un ziar cu distribuție lunară gratuită, Informația Radovanului. În prezent, singurele informații despre viața comunei se găsesc pe site-ul primăriei(www.primariaradovan.ro) și pe blogul Radovan News www.radovan1.blogspot.com.

În toamna anului 2012, în centrul localității se va inaugura noul sediu al Primăriei. O clădire modernă și spațioasă, care va oferi condiții bune de desfășurare a activității comunității locale. Printre obiectivele Primăriei se numără alimentarea cu apă și canalizarea comunei Radovan, asfaltarea drumurilor comunale spre Fântânele și Târnava.

Corvulus de Friuli

Corvulus a fost duce longobard de Friuli pentru o scurtă perioadă de la începutul secolului al VIII-lea (probabil, în 705 sau 706).

Corvulus l-a înlocuit la conducerea ducatului pe Ferdulf, însă se pare că l-a jignit pe regele longobarzilor Aripert al II-lea, care l-a arestat și l-a orbit. În continuare, Corvulus a trăit în obscuritate și plin de rușine, potrivit cronicarului Paul Diaconul, iar la conducerea ducatului de Friuli a trecut Pemmo.

Dance in the Dark

„Dance in the Dark” este un cântec al artistei americane Lady Gaga. Compoziția este inclusă pe cel de al treilea EP al interpretei, The Fame Monster. Piesa este inspirată de „frica de propriul monstru” a lui Gaga și experiența intimă a doi oameni, singuri într-un dormitor. Potrivit solistei, „înregistrarea este despre o fata căreia îi place să facă sex cu lumina stinsă, deoarece îi este rușine de corpul ei”. Ea a explicat că a întâlnit astfel de femei în timp ce a lucrat la Fundația MAC pentru SIDA, și că în melodie nu este vorba despre libertate, ci mai degrabă asigurarea că Gaga a înțeles sentimentele lor. Inițial, cântecul trebuia să fie lansat dupa hit-ul „Telephone”, dar în timpul unei dispute între Gaga și casa ei de discuri, a fost lansat „Alejandro”. Mai târziu, piesa a fost lansată spre descărcare digitală și ca disc single doar pentru radio-urile din Australia, Belgia și Franța.

„Dance in the Dark” conține influențe ale muzicii retro și new wave și începe cu o introducere murmurată și cu un interludiu vorbit, în care Gaga spune numele unor oamenilor celebri ale căror vieți s-au încheiat într-un mod tragic. Cântecul a primit laude din partea criticilor de specialitate. Acesta a reușit să ajungă în clasamentele UK Singles Chart și Bubbling Under Hot 100 Singles, s-a clasat în top treizeci în Australia și top zece Slovacia, Ungaria și Cehia.

Cântăreața a interpretat „Dance in the Dark” ca și cântec de deschidere al turneului The Monster Ball Tour. În prima etapă a spectacolului, Gaga a apărut în spatele unei perdele transparente în timp ce cânta piesa. În spectacolele reorganizate, solista interpretează piesa într-o scenă ce prezintă o noapte în New York City. „Dance in the Dark” a fost cântat și la ediția din 2010 a premiilor BRIT, Gaga dedicând piesa prietenului ei apropiat, Alexander McQueen, care se sinucise cu câteva zile înainte. Compoziția a primit o nominalizare pentru premiul Grammy pentru cea mai bună înregistrare dance la a 53-a ediție a premiilor Grammy, însă a pierdut în fața piesei Rihannei, Only Girl (In the World)

Deviză (expresie)

Deviza este o expresie sau o propoziție scurtă simbolică. Ea descrie motivațiile sau intențiile unui individ, unui grup social, ale unei organizații pe care a ales-o pentru a sugera un ideal, ca regulă de conduită sau pentru a aminti un trecut glorios.

Editura Rao

Editura Rao, fondată în 1993, devenită între timp grupul editorial Rao, cu două filiale, Rao Enciclopedic și Rao International este o editură din România.

Emoție

Emoția (din franceză émotion, italiană emozione) este definită ca o reacție afectivă de intensitate mijlocie și de durată relativ scurtă, însoțită adesea de modificări în activitățile organismului, oglindind atitudinea individului față de realitate. Emoția poate fi clasificată ca un sistem de apărare, întrucât psihologic emoția afectează atenția, capacitatea și viteza de reacție a individului dar și comportamentul general.

Jurnalele secrete ale lui Hitler

Jurnalele secrete ale lui Hitler, care la puțin timp după publicare s-au dovedit a fi false, au constituit unul din cele mai mari scandaluri din toată istoria jurnalismului din Germania.

Psihanaliză

Psihanaliza înglobează o serie de concepții dezvoltate de Sigmund Freud privind explicarea fenomenelor psihice, bazate în primul rând pe cercetarea proceselor desfășurate în subconștient și a relațiilor sale cu conștientul, din care rezultă procedee terapeutice aplicate în cazul tulburărilor psihopatologice. Aceste concepții s-au extins la explicarea fenomenelor socio-culturale.

Războaiele Samnite

Primul, al doilea și al treilea război al Republicii Romane cu triburile samnite a durat 67 de ani și a implicat aproape toate statele din Peninsula Italică. Șirul de lupte s-a încheiat cu dominația romană asupra samniților. Samniții, care stăpâneau Apeninii la sud-est de Lazio, au fost printre primii adversari mai puternici ai Romei.

Statuia lui Mihail Kogălniceanu din Iași

Statuia lui Mihail Kogălniceanu din Iași este un monument de bronz închinat marelui istoric, literat, om politic, militant neobosit pentru unire, Mihail Kogălniceanu (1817-1891), care și-a desfășurat o mare parte din activitate în orașul Iași.

Statuia lui Mihail Kogălniceanu a fost inclusă în Lista monumentelor istorice din județul Iași elaborată în anul 2004 de către Institutul Național al Monumentelor Istorice, fiindu-i atribuit codul IS-III-m-B-04278 .

Stema Regatului Unit

Stema Regală a Regatului Unit (engleză Royal coat of arms of the United Kingdom) este stema oficială a Monarhului Britanic, actualmente Elisabeta a II-a. Stema este folosită de către monarh și de către instituțiile autorizate. Stema este afișată în toate Curțile de Justiție, judecătorii fiind reprezentanții direcți ai monarhului. Monarhul poate de asemenea atribuii Mandate Regale companiilor furnizoare ale familiei regale, iar aceștia au dreptul de a afișa stema pe produsele și magazinele proprii.

Stema este formată dintr-un scut superpozat de o cască de cavaler și susținută de două animale: un leu și un unicorn. Scutul este divizat în patru cadrane, primul și al patrulea arătând fiecare trei lei aurii pe un fundal roșu, simbol al Angliei, al doilea cadran arădând un leu roșu pe fundal auriu, indicând Scoția iar al treilea cadran arătând o harpă aurie pe fundal albastru pentru Irlanda. Deasupra scutului este așezată o cască de cavaler superpozată de coroana regală desupra căreia este situat un leu auriu ce poartă aceeași coroană regală. Suportul drept este un leu încoronat similar, simbol al Angliei, iar suportul stâng este un unicorn, simbol al Scoției. Deoarece unicornul este considerat un animal periculos, acesta este legat în lanțuri. Stema conține motto-ul monarhilor englezi: Dieu et mon droit („Dumnezeu și Dreptul Meu”) și motto-ul Ordinului Jartierei: Honi soit qui mal y pense („Să fie făcut de rușine cel care de gândește rău”) pe o reprezentare a Jartierei din spatele scutului.

Mai multe variante ale stemei există:

cea folosită de monarhul Regatului Unit în Scoția: leul și cu inorogul sunt inversați, fiecare ține câte un drapel, al Scoției și respectiv al Angliei, pe scut simbolurile engleze și scoțiene sunt inversate, leul de pe coroana de deasupra scutului este leul scoțian, iar motto-urile sunt cele ale monarhului în Scoția: In My Defens God Me Defend („În apărarea mea, Dumnezeu mă apără”) și Nemo me impune lacessit („Nimeni nu mă rănește fără a scăpa nepedepsit”);

cea folosită de Guvernul Regatului Unit pe documentele oficiale: nu este indicată casca de cavaler și leul de deasupra coroanei regale;

cea folosită de Guvernul Scoției: similară cu cea folosită de monarh în Scoția, fără casca de cavaler;Membrii familiei regale primesc steme personale, bazate pe stema regală.

Vergonha

Vergonha este sentimentul de rușine și de umilire indus populațiilor conlocuitoare din Franța care nu folosesc limba franceză literară ca limbă de uz cotidian, de către politicile de stat franceze. Cuvântul este de proveniență occitană și înseamnă rușine. Guvernul francez induce un sentiment de inferioritate vorbitorilor de limbi neoficiale în Franța precum dialectele occitane, limba bască, limba catalană, limba bretonă, aceste limbi fiind numite patois.Vergonha se practică pentru a face persoanele aparținând minorităților lingvistice să se simtă rușinate de limba maternă și de identitatea proprie și de a adopta limba franceză și obiceiurile franceze.

Aceste metode de genocid lingvistic au fost puse în practică începând din timpurile Revoluției franceze și până în timpuri recente, precum de fostul președinte al Franței Nicolas Sarkozy.În urma acestor practici numărul vorbitorilor de limbă occitană s-a prăbușit în ultimii 150 ani, de la 39% din populația totală a Franței în 1860 la 7% în 1993.

Victor Babiuc

Victor Babiuc (n. 3 aprilie 1938, Răchiți, Botoșani, România) este un politician român care a îndeplinit de două ori funcția de ministru al apărării între 1996 și 2000, în timpul administrației CDR. Victor Babiuc a fost deputat în legislațiile 1990–1992, 1992–1996, 1996–2000, 2000–2004.

Emoții
Tipuri
Caracteristici
Apărări
Fenomene culturale
Alte articole

În alte limbi

This page is based on a Wikipedia article written by authors (here).
Text is available under the CC BY-SA 3.0 license; additional terms may apply.
Images, videos and audio are available under their respective licenses.