René Magritte

René François Ghislain Magritte (n. 21 noiembrie 1898, Lessines, Hainaut, Belgia — d. 15 august 1967, Bruxelles) a fost un pictor belgian, reprezentant de frunte al suprarealismului în pictură.

René Magritte
Rene Magritte by Wolleh

René Magritte
Date personale
Activitate
Semnătură
Magritte, Rene 1898-1967 Signature
Prezență online

Începuturile

Încă din tinerețe, Magritte își pune imaginația sa neobișnuită în slujba picturii, care îi permite să-și transforme visele și viziunile în tablouri. Pictura lui Magritte, reflectare a gândirii sale misterioase, se bazează pe întâlnirea minunată și neașteptată dintre irealitate și cotidian. În felul acesta el seamănă cu De Chirico și cu artiștii dadaiști, cu care împărtășește același caracter remarcabil și ironia. Între anii 1920-1967 pictează aproximativ o mie de tablouri, care vor constitui o sursă de inspirație pentru generațiile viitoare de pictori.

René Magritte primește primele lecții de desen în Châtelet la vârsta de 12 ani. Liniștea tinereții îi este în mod dramatic întreruptă în noaptea de 24 februarie 1912: mama sa se sinucide aruncându-se într-un râu. Magritte sosește la Bruxelles în anul 1915 și se înscrie la Academia Regală de Arte Frumoase, pe care o va frecventa cu intermitențe vreme de doi ani. În 1918 ies la iveală primele sale lucrări, un afiș de reclamă și câteva desene în revista "Au volant" ("La volan"). Își câștigă existența muncind la o fabrică de tapete, dar nu încetează să picteze. La 28 iunie 1922 se căsătorește cu Georgette Berger, care îi va sta alături până la sfârșitul vieții.

Perioada de după anul 1920

De la începutul anilor 1920, pictorul începe să întâlnească personalități marcante ale avangardei artistice, care în scurtă vreme va forma suprarealismul belgian. Printre aceștia se numără Paul Nougé, care la Bruxelles joacă rolul lui André Breton în mișcarea suprarelistă. Magritte se află la început sub puternica influență a cubismului și dadaismului, publică aforisme în revista "391", fondată de Francis Picabia. Pe la sfîrșitul anului 1925, pictează primele sale tablouri suprareliste. Prima expoziție individuală a lui Magritte are loc în anul 1927 la galeria "Le Centaure" din Bruxelles. În septembrie 1927 pleacă în Franța și se stabilește la Perreux-sur-Marne lângă Paris. Stabilește contacte cu câțiva artiști plastici, printre care Hans Arp, Joan Miró, Salvador Dalí și cu poeții Paul Eluard și André Breton și se încadrează în grupul suprarealist parizian. Din această perioadă datează compoziția "Îndrăgostiții" (în mai multe versiuni). Vălurile care ascund chipurile personajelor sugerează universalitatea iubirii și aduc totodată în discuție tema dualității și a reflectării existenței. În 1929 operele sale sunt prezentate la o expoziție colectivă organizată la Paris, colaborează la revista "La Révolution surréaliste" cu un articol "Les mots et les images" ("Cuvintele și imaginile") pe marginea relațiilor dintre cuvinte și proiecția lor imagistică în realitate.

Perioada de după anul 1930

În anul 1930, Magritte se întoarce în Belgia; în următorii 24 de ani va locui în Bruxelles, creează din ce în ce mai mult, se înmulțesc expozițiile și aparițiile sale editoriale. Începând din anul 1932 reînnoiește legăturile cu prietenii săi din Paris, în anul 1933 ia parte la expoziția suprarealiștilor organizată la galeria pariziană "Kolle", ca reprezentant oficial și activ al grupului de suprarealiști belgieni.

Magritte dobândește renume internațional. Participă la importanta expoziție "Le Nu dans l'art vivant" ("Nudul în arta vie", 1934), organizată la Bruxelles, execută compoziția "Violul" pentru coperta cărții lui André Breton "Qu'est-ce que c'est le surréalisme?" ("Ce este suprarealismul?"). În anii următori organizează o expoziție individuală la New York (1936) și participă la prima "Expoziție Internațională a Suprarealismului" la Londra (1937).

Perioada de după anul 1940

Din anul 1940 participă în mod activ cu articole în paginile revistei "L'Invention collective", în care pictorii și scriitorii belgieni se străduiesc să pună capăt tăcerii artiștilor din țările afectate de război. Ei se pronunță în mod deschis în favoarea "revoluției proletare". Magritte, de altfel, va adera la partidul comunist belgian în anul 1945, dar se va retrage câteva luni mai târziu.

Sub influența atrocităților războiului, Magritte își schimbă stilul, pictând în manieră impresionistă sau expresionistă, fără a se bucura de prea mult succes, revine însă la suprarealism și, în 1948, organizează prima lui expoziție individuală la Paris, la "Galerie du Faubourg".

Perioada de după anul 1950

La începutul anilor cincizeci, mai multe instituții și-l dispută pe Magritte în vederea efectuării unor lucrări de decorațiuni interioare, astfel execută printre altele plafonul de la "Théâtre Royal" din Bruxelles și opt compoziții pentru salonul cazinoului din Knokke-Heist, pe litoralul belgian al Mării Nordului, iar mai târziu va realiza și câteva picturi murale pentru "Palais des Beaux-Arts" din Charleroi și pentru clădirea congresului din Bruxelles. Artistul pictează adeseori mai multe versiuni ale aceleiași idei, cum ar fi compoziția "Bărbat cu melon", ascunderea chipului personajului reprezentat fiind la el ceva obișnuit, probabil el însuși se ascunde în spatele acestui individ anonim. Bărbatul cu melon, static și imobil, pare să fie lipsit de viață.

Perioada de după anul 1965

În 1965 Magritte pleacă la New York cu ocazia retrospectivei operei sale organizată de "Museum of Modern Art". Sănătatea lui este deja șubredă, când, în anul 1967, pleacă la Verona în Italia, unde se lucrează în atelierul de mulaje la definitivarea unor opere sculpturale. Reușește să facă unele retușuri și să semneze matrița de ceară, dar nu va mai apuca să-și vadă lucrările terminate. Moare la 15 august 1967 la Bruxelles, în urma unui cancer de pancreas.

La 2 iunie 2009 s-a deschis la Bruxelles, într-una din clădirile majestuoase ale Muzeelor Regale de Arte Frumoase ale Belgiei, muzeul René Magritte, care expune cea mai mare colecție din lume de opere ale sale.

Referințe și note

  1. ^ a b „René Magritte”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  2. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
  3. ^ a b René Magritte (în engleză), RKDartists
  4. ^ a b René François Ghislain Magritte, Benezit Dictionary of Artists, accesat în
  5. ^ a b Rene Magritte, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
  6. ^ a b René Magritte, SNAC, accesat în
  7. ^ a b René Magritte, Enciclopédia Itaú Cultural, accesat în
  8. ^ a b René Magritte, Nationalencyklopedin, accesat în
  9. ^ a b René Magritte, Find a Grave, accesat în
  10. ^ a b René Magritte, Internet Speculative Fiction Database, accesat în
  11. ^ René MAGRITTE, Le Delarge, accesat în
  12. ^ a b René Magritte, Biographie nationale de Belgique, accesat în
  13. ^ a b René MAGRITTE, Dictionnaire des Wallons, accesat în
  14. ^ „René Magritte”, Gemeinsame Normdatei, accesat în

Legături externe

15 august

15 august este a 227-a zi a calendarului gregorian și a 228-a zi în anii bisecți.

1898

1898 (MDCCCXCVIII) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de sâmbătă.

1967

1967 (MCMLXVII) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de duminică.

21 noiembrie

21 noiembrie este a 325-a zi a calendarului gregorian și a 326-a zi în anii bisecți. 40 de zile până la sfârșitul anului.

Cimitirul din Schaerbeek

Cimitirul din Schaerbeek este un cimitir al comunei Schaerbeek (din Regiunea Capitalei Bruxelles, Belgia) și în care sunt înmormântați locuitorii din acea zonă.

Colecția Kesauri

Colecția Kesauri — este o colecție a familiei Kesauri de lucrări ale unor artiști celebri care determină dezvoltarea artei moderne de la Renașterepână în prezent. Colecția este păstrată în diferite țări ale UE, lucrările colecției sunt expuse în mod regulat în muzeele și galeriile de stat din țările UE, sub formă de expoziții individuale. În perioada cuprinsă între 2013 și începutul anului 2019, au avut loc 68 de expoziții (referințe la unele dintre acestea). Pentru organizarea de expoziții de lucrări din colecția lor, familia Kesauri a primit mulțumiri multor muzee și municipii din diferite țări, precum și ambasadorilor din acele țări din care provin artiștii, ale căror lucrări au fost expuse. · .

Cultura Belgiei

Viața culturală belgiană a avut tendința să se desfășoare în fiecare comunitate. Din anii 1970 nu mai există universități bilingve, cu excepția Academiei Militare Regale, sau mijloace de informare în masă. Nici o instituție culturală sau organizație științifică nu reprezintă ambele comunități. În ciuda diviziunilor politice și lingvistice care s-au schimbat deseori de-a lungul secolelor, regiunea ce corespunde actualei Belgii a cunoscut dezvoltarea a numeroase mișcări artistice care au avut un impact puternic asupra culturii europene.

Dadaism

Dadaismul, sau doar Dada, este un curent literar-artistic, apărut în Europa în anul 1916, cu centre timpurii în Zürich, Elveția, la Cabaret Voltaire (circa 1916) și New York City, New York Dada începând cu 1915-1916, după care mișcarea Dada a înflorit la Paris, după prima conflagrație mondială, la începutul anilor 1920.

Apărută ca o reacție a artiștilor față de Primul Război Mondial, generație confruntată pentru prima dată cu ororile unui război care nu dădea semne că s-ar apropia de sfârșit, mișcarea artistică Dada a constat dintr-un grup de artiști plastici, scriitori și teoreticieni, care refuzaseră logica, rațiunea și estetica societății capitaliste a timpului instaurând expresivitatea dată de nonsens, hazard, iraționalitate și protestul fățiș împotriva valorilor burgheziei.Intelectualii, dezertorii, refugiații politici, toți revoltații împotriva absurdității acestui conflict, se reunesc în mod regulat în jurul scriitorului român Tristan Tzara, organizatorul Cabaretului „Voltaire”, în Zürich, cel mai mare oraș din Elveția, pe atunci stat neutru. Vrând să răspundă absurdului prin absurd, ei își manifestă revolta mai curând prin provocare, decât prin idei estetice.

Marcel Iancu , pictor român, va scrie:

Manifestul dadaist a fost publicat într-un prim și singur număr al revistei Cabaret Voltaire (Zürich, 1916).

Fernando Arrabal

Fernando Arrabal (n. 11 august 1932, Melilla, Spania) este scriitor, poet și dramaturg francez de origine spaniolă, reprezentant al teatrului absurdului.

Kunstmuseum din Basel

Kunstmuseum se află situat în St. Alban-Graben 16 din Basel în Elveția; este un muzeu de artă antică și modernă.

Lessines

Lessines (neerlandeză Lessen, valonă Lissene) este un oraș francofon din regiunea Valonia din Belgia. Comuna Lessines este formată din localitățile Lessines, Bois-de-Lessines, Deux-Acren, Ghoy, Ogy, Ollignies, Papignies și Wannebecq. Suprafața sa totală este de 72,29 km². La 1 ianuarie 2008 comuna avea o populație totală de 18.146 locuitori.

Listă de pictori belgieni

Aceasta este o listă de pictori belgieni.

Listă de pictori valoni

Aceasta este o listă de pictori valoni.

Marcel Lecomte

Marcel Lecomte (n. 25 septembrie 1900, Saint-Gilles, Belgia – d. 19 noiembrie 1966, Regiunea Capitalei Bruxelles, Belgia) a fost un poet suprarealist belgian.

Portretul doamnei Récamier

Portretul doamnei Récamier (în franceză Portrait de madame Récamier) este o pictură în ulei realizată în anul 1800 de pictorul francez Jacques-Louis David. În acest tablou este reprezentată doamna Juliette Récamier așezată pe o sofa. Portretul este intenționat neterminat de către pictor.

Tabloul este expus în prezent la Muzeul Luvru din Paris.

Premiile Magritte 2011

Premiile Magritte 2011 sau Întâia ceremonie a premiilor Magritte, prezentată de Académie André Delvaux, a onorat cele mai bune filme ale anului anterior 2010, realizate în Belgia. Ceremonia de acordare a Premiilor Margritte a avut loc al 5 februarie 2011 în complexul artistic și cultural Square – Brussels Meeting Centre din cartierul Mont des Arts din capitala Belgiei, Bruxelles.

În timpul galei, care a început la orele 19:30 (CET), au fost prezentate 20 de premii Magritte, în 20 de categorii, alese prin vot de către membrii votanți ai Académie André Delvaux.Gala a fost transmisă în direct de către postul belgian de televiziune BeTV, fiind produs de José Bouquiaux și regizat de Vincent J. Gustin. Regizorul de film Jaco Van Dormael a prezidat ceremonia de acordare a premiilor, în timp ce actrița Helena Noguerra a fost prezentatoarea evenimentului.

Ceremonia de dinaintea galei a fost prezentată de regizorul de filmm Fabrice Du Welz.fr

Schaerbeek

Schaerbeek în franceză sau Schaarbeek în neerlandeză (ambele sunt denumiri oficiale) este una din cele 19 comune din Regiunea Capitalei Bruxelles, Belgia. Este situată în partea de nord-est a aglomerației Bruxelles, și se învecinează cu comunele Bruxelles, Saint-Josse-ten-Noode, Evere, Etterbeek și Woluwe-Saint-Lambert.

Schaerbeek este compus din numeroase cartiere în general foarte populare și cosmopolite. În partea din vest a comunei, situată în apropierea căilor ferate din nordul capitalei, se găsește o puternică comunitate turcă și marocană. Partea de est a comunei este considerată o locație mai selectă datorită situării acesteia în apropierea instituțiilor Uniunii Europene, a aeroportului și a centrului financiar din nordul Bruxelles-ului.

Comuna conține câteva locuri interesante cum ar fi parcul Josaphat, primăria (construită în 1887 de către Jules-Jacques Van Ysendijck), biserica Sainte-Marie, casa artelor Maison des Arts, și numeroase case construite în stil art nouveau și art deco. Casa Autriche, este chiar prima casă construită de Victor Horta în regiunea Bruxelles-ului.

Suprarealism

Suprarealismul este termenul care denumește curentul artistic și literar de avangardă care proclamă o libertate totală de expresie, întemeiat de André Breton (1896 - 1966) și dezvoltat mai ales în deceniile al 3-lea și al 4-lea ale secolului al 20-lea (cu diverse aspecte și prelungiri ulterioare).

Tatort

Tatort (română Locul faptei) este un serial TV transmis din anul 1970 de ARD și ORF.

Fiecare episod are teme inspirate din romane polițiste ale unor autori precum Kurt Bartsch. Durata fiecărui episod este de circa 90 de minute.

Inițiatorii mișcării
Artiști plastici
Scriitori și
teoreticieni
Grupuri
suprarealiste
Românii și
suprarealismul
Subiecte conexe

În alte limbi

This page is based on a Wikipedia article written by authors (here).
Text is available under the CC BY-SA 3.0 license; additional terms may apply.
Images, videos and audio are available under their respective licenses.