Recif

Reciful este o aglomerare de stânci submarine sau bancuri de nisip situate sub suprafața apei (3m sau mai puțin) care ajung uneori la suprafața apei periclitând navigația. Poziția recifului este marcată pe hartă prin semne convenționale, iar în apă prin geamanduri și balize.

Recifurile pot fi naturale (recif de corali, stânci submarine, bancuri de nisip) sau artificiale create în mod intenționat.

Utesy La Chata Vieques
Recifuri naturale

Recif de corali

Există o varietate de tipuri de recife biotice, inclusiv recife de stridie și recife de burete, dar cele mai masive și pe scară largă distribuite sunt recifurile tropicale de corali. Deși coralii sunt cei mai importanți contribuabili la materialul de bază și în vrac, care cuprinde un recif de corali; organismele cele mai responsabile pentru creșterea recifurilor împotriva atacului constant de la valurile oceanice sunt algele calcaroase, în special, deși nu în întregime, algele coraline.

Recif artificial

Artificialreef
Recif artificial

Reciful artificial este format din obiectele scufundate intenționat de obicei în zonele cu un fund general fără caracteristici, cu scopul alcătuirii de noi habitaturi pentru viețuitoarele marine, protejarea biodiversității marine, realocarea de zone de pescuit, creând în același timp peisaje subacvatice noi pentru scafandrii și turismul subacvatic.

Recifurile artificiale sunt construite din diverse obiecte care au fost folosite pentru alte scopuri cum ar fi scufundarea unor platforme marine dezafectate, navelor[1], avioanelor[2] etc, sau prin instalarea de sculpturi formând adevărate galerii de artă subacvatică cum sunt cele de lângă insula Granada din Caraibe și Cancun, Mexic.

Note

  1. ^ Epavele scufundate ale ambarcațiunilor devin ecosisteme
  2. ^ Noile atracții turistice ale litoralului bulgar: statui și avioane scufundate

Vezi și

Legături externe

Atolul Palmyra

Atolul Palmyra (în engleză: Palmyra Atoll), cu o suprafață de 11,9 km², este un grup de insule din Oceanul Pacific situat la sud-vest cca. 1800 km de Hawaii, singurul teritoriu populat și neorganizat ce aparține SUA (incorporated, unorganized territory).

Butești, Glodeni

Butești este un sat din cadrul comunei Camenca din raionul Glodeni, Republica Moldova.

A fost atestat documentar pentru prima dată la 28 iunie 1637. Este așezat în apropierea râului Camenca unde se află și Aria naturală protejată de Stat „ Cheile Butești” numită și „stânca” cu suprafață de 110 ha care este un recif coralier prin care rîul Camenca a săpat un defileu.

În această stâncă este o grotă și o peșteră de care este legat și denumirea satului. Legenda spune că turcii au ascuns în peșteră o ladă cu aur. Un oarecare boier Butescu a venit mai târziu, auzind de acest lucru, cu o seamă de oameni, au găsit lada și au împărțit aurul. O parte din oameni au rămas crezând că vor mai găsi ceva aur. În cinstea conducătorului lor au numit satul Butești.

Defileul Fetești

Defileul Fetești este un monument al naturii de tip geologic sau paleontologic în raionul Edineț, Republica Moldova. Este amplasat la sud-vest de satul Fetești, în apropiere de traseul rutier G15 (Lopatnic-Edineț). Are o suprafață de 68 ha conform Legii ariilor protejate sau 38,4 ha conform unor măsurări mai recente. Obiectul este administrat de Primăria satului Fetești.

Insula Jarvis

Insula Jarvis (engleză: Jarvis Island) este o insulă mică nelocuită, un atol cu o suprafață de 4,5 km² din Oceania, (Oceanul Pacific de sud), care aparține SUA, fiind situată cam la mijlocul distanței dintre Hawaii și Insulele Cook.

Insula Tromelin

Insula Tromelin (franceză Île Tromelin) este o insulă ce face parte din Insulele împrăștiate în Oceanul Indian, un teritoriu francez. Este situată la coordonatele 15°52′S 54°25′E în su-vestul Oceanului Indian la 450 km est de Madagascar și la 535 km nord insula Réunion.

Insula are o suprafață de 1 km², o fomă ovoidă cu o lungime de 1,7 km și o lărgime maximă de 700 m. Insura este înconjurată de un recif de corali. Nu există porturi, vapoarele trebuind să acosteze în larg dar insula este dotată de o pistă de aterizare de 1000m. Insula este nisipoasă și joasă, altitudinea nedepășind 7 m, vegetația fiind rară, datorită lipsei apei dulci, și scundă, datorită vânturilor puternice. În schimb, insula este un loc de depunere a ouălelor de către păsările marine și numeroase specii de țestoase.

Insula a fost descoperită prima dată de navigatori francezi în 1722, iar numele este cel al cavalerului de Tromelin, comandantul navei La Deauphiné ce a venit să recupereze, în 1776, un grup de sclavi malgași lăsați aici de o corabie ce încerca să evite controalele britanice menite să împiedice comerțul cu sclavi. Din cei 60 sclavi inițiali, au fost recuperați doar opt. Insula a reintrat în atenția autorităților franceze în 1947, acestea instalând o bază meteorologică permanentă în 1954, din 1960 insula a fost încorporată în teritoriul insulelor împrăștiate din Oceanul Indian. Actualmente singura prezență permanentă este reprezentată de personalul stației meteorologice, insula fiind declarată rezervație naturală.

Actualmente insula este revendicată, împreună cu insulele Chagos de către Maurițius. Zona economică exclusivă din jurul insulei, este continuă cu zona economică exclusivă a insulei Réunion are o suprafață de peste 280.000 km² este unul dintre principalele avantaje ale suveranității franceze asupra insulei.

Insulele Comore

Insulele Comore sunt un arhipelag ce se află în largul Africii, în Canalul Mozambic ce desparte insula Madagascar de continent. Principalele insule din arhipelag sunt Grande Comore, Anjouan, Mohéli și Mayotte. Toate insulele din arhipelag sunt de origine vulcanică.

Din punct de vedere politic, arhipelagul este divizat în două entități:

Comore, un stat suveran

Mayotte, o Colectivitate de peste mări francezăInsulele arhipelagului și principalele caracteristici sunt:

Grande Comore, cea mai mare insulă, ce conține capitala Republicii Comore, Moroni

Anjouan, o altă insulă din cadrul statului Comore ce are o puternică mișcare separatistă

Moheli, asemenea insulei Anjouan, este parte din statul Comore dar are tendințe separatiste

Mayotte, insula sub suveranitate franceză

Pamanzi, cea de a doua cea mai importantă insulă din colectivitatea Mayotte. Aici se găsește aeroportul colectivitatii, la Dzaoudzi

Banc du Geyser, un recif subacvatic, rămășițele celei de a cincea insule a arhipelagului

Banc du Leven, un alt recif subacvatic, rămășițele celei de a șasea insule a arhipelagului

Banc Vailheu, la nord-vest de Grande Comore, un recif ce se află la 7 metri sub nivelul mării la maree joasă. Este o formațiune vulcanică activă ce are posibilitatea să formeze o insulă în viitor.

Eventual Insulele Glorioase, insule aflate sub administrație franceză, administrate de fosta colonie Comoros înainte de independență și revendicate de acest stat.

Insulele Glorioase

Insulele Gloarioase (în franceză Îles Glorieuses) sau Glorieuses sau Glorioso sunt un arhipelag de insule ce fac parte din Insulele împrăștiate în Oceanul Indian, un teritoriu francez. Sunt situate la coordonatele 11°30′S 47°20′E în nordul Canalului Mozambic între Madagascar și coasta Africii, la 160 km nord-vest de coasta Madagascarului.

Arhipelagul este format din două insule Grande Glorieuse și Île du Lys precum și alte opt insule mai mici stâncoase. Suprafața totală este de aproximativ 5 km² și insulele fac parte dintr-un recif coralier și o lagună. Între insule există un banc de nisip care este descoperit la mareele joase. Insula mare, Grande Glorieuse, este aproximativ circulară cu un diametru de maxim 3 km. Insula este acoperită de o vegetație deasă, reminescențele unei plantații de cocotieri. Île du lys, insula mai mică, este situată la aproximativ 8 km la nord-vest, este tot aproximativ circulară cu un diametru maxim de 600 m. A fost utilizată pentru extragerea de fosfați folosiți ca îngrășăminte în agricultură.

Insulele au atașate Franței de un comerciant, Hippolyte Caltaux, care în 1878 obține aprobarea să se stabilească aici, pe propria sa răspundere. Acesta s-a stabilit pe insulă unde a pornit o plantație de cocotieri iar în 1892, după numeroase amenințări ale marinei britanice, Franța a recunoscut suveranitatea sa asupra insulei. Insulele au fost atașate administrativ de Mayotte și ulterior de Madagascar, ambele colonii franceze la acea vreme. Până în 1907 Caltaux a exploatat plantația de cocotieri, iar ulterior autoritățile franceze au acordat concesiunea unei societăți malgașe. Concesiunea ia sfârșit în 1958 iar în anul următor, stația meteorologică de pe insulă devine permanentă și o pistă de avion este construită.

În 1960, odată cu independența Madagascarului, insulele, împreună cu celelalte insule împrăștiate din Oceanul Indian sunt trecute în subordinea ministerului francez al teritoriilor de peste mări. În 1973, în contextul revendicărilor de către Madagascar, Seychelles și Comore a insulelor Glorioase, armata franceză instalează un detașament permanent de 11 militari pe insule care asigură funcționarea unei stații radio. În 1975 insulele sunt declarate rezervație naturală, accesul și pescuitul fiint strict regelementate.

Insulele Mării de Coral

Insulele Mării de Coral reprezintă un teritoriu australian care se compune dintr-o serie de insule și recifuri, localizate în Marea de Coral, la nord-est de statul Queensland, în partea de sud și est a Marii Bariere de Corali. Teritoriul ocupă o suprafață de 780.000 km2 și include insula Heralds Beacon, Reciful Osprey, grupul Willis și încă alte 15 grupuri de insule/recifi. Singura insulă locuită din arhipelag este Insula Willis, pe care este amplasată o stație meteorologică.

Juan de Nova

Insula Juan de Nova (franceză Île Juan de Nova, oficial Juan da Nova) este o insulă ce face parte din Insulele împrăștiate în Oceanul Indian, un teritoriu francez. Este situată la coordonatele 17°03′S 42°45′E în centrul Canalului Mozambic între Madagascar și coasta africană.

Insula are o suprafață de 4,4 km², o fomă alungită cu o lungime de 6 km și o lărgime maximă de 1,6 km. Insura este înconjurată de un recif de corali care formează un recif de aproximativ 40 km². Nu există porturi, vapoarele trebuind să acosteze în larg dar insula este dotată de o pistă de aterizare de 1300m. Insula este acoperită aproape în întregime de o pădure, restul teritoriului fiind acoperit de ferigi.

Insula poartă numele lui João da Nova, un amiral portughez originat din Galicia, care a vizitat insula în 1501. Este o posesiune franceză din 1897. În timpul celui de al doilea război mondial insula a fost vizitată de către submarinele germane. Actualmente insula este revendicată de către Madagascar, în perioada colonială franceză, până în 1960, acestea depinzând de colonia Madagascar.

Insula are staționată o garnizoană militară franceză, o stație meteorologică permanentă funcționează pe insulă din anul 1949 și este complet automatizată din anii 1980. La începuturl secolului XX pe insulă s-au exploatat fosfații, folosiți ca îngrășământ în agricultură. Actualmente, zona economică exclusivă din jurul insulei, cu o suprafață de peste 61.050 km² este unul dintre principalele avantaje ale acesteia.

Lista insulelor Tuvalului

Țara insulară Tuvalu este împărțită în nouă insule, șase dintre acestea fiind atoli. Cele nouă insule corespund districtelor guvernamentale.

Per total, Tuvalu este compus din peste 124 de insule și insulițe. Fiecare insulă este înconjurată de un recif de corali.

Marea Barieră de Corali

Marea Barieră de Corali este cel mai mare sistem de recif de corali din lume cuprinzând aproximativ 3000 de recifuri și 300 de insule ce se întind de-a lungul a 2600 kilometri și acoperă o suprafață de 344,400 km². Reciful este situat în Marea Coralilor în apropiere de coasta Queensland-ului din nord-estul Australiei.

Marea Gaură Albastră

Marea Gaură Albastră (în engleză Great Blue Hole) este denumirea unei găuri albastre de mari proporții situat în mijlocul recifului Lighthouse (atol al recifului de barieră din Belize). Este o dolină rotundă cu diametrul de 305 m și adâncă de 120 m.

Inițial, această gaură albastră reprezenta un sistem de peșteri calcaroase, formate în timpul ultimei ere glaciare. Pe atunci nivelul mării era cu mult mai scăzut, dar când acesta s-a ridicat bolta peșterii a cedat, formând o dolină carstică, formă de relief răspândită de-a lungul litoralului Belizelor.

Marea Gaură Albastră a devenit cunoscută datorită cercetătorului francez Jacques-Yves Cousteau, care a inclus-o în lista celor mai bune 10 locuri pentru scufundări. În anul 1972, a măsurat de pe vasul său Calypso adâncimea găurii albastre și a confirmat ipoteza formării ei. Explorând gaura cu ajutorul unui submarin monoloc, participanții expediției lui Cousteau au descoperit stalactite imense, pantele unora dintre ele formând un unghi de 10–13° față de verticală.

În ciuda izolării acestui loc (distanța până la orașul Belize este în jur de 96 km), Marea Gaură Albastră este un loc favorit pentru scufundările recreative. Scafandrii pot întâlni aici diverse specii de pești, printre care bibanul-crestat, rechinul infirmieră și câteva tipuri de pești de recif, de exemplu rechinul caraibian de recif.

Piatra, Orhei

Piatra este satul de reședință al comunei cu același nume din raionul Orhei, Republica Moldova. În perioada sovietică acest sat se numea Lazo, în cinstea lui Serghei Lazo, revoluționar bolșevic, născut în această localitate.

Pe malul drept al râului Răut, este amplasat un recif, iar la 0,5 km nord-vest de sat se află stânca Mîgla, ambele arii protejate din categoria monumentelor naturii de tip geologic sau paleontologic.

Politehnica (stație de metrou)

Politehnica este o stație de metrou din București. Poartă numele Universității Politehnica din București, lângă care se află. În apropiere se mai află centrul de confecții numit în trecut Apaca ,Liceul Tudor Vladimirescu și centrul comercial AFI Palace Cotroceni.

De asemenea aceasta este considerată unică în lume datorită calcarului fosilifer care formează dalele podelei peronului acesteia. Calcar ce a fost extras dintr-un recif de rudiști fosili de vârstă cretacic târzie extras din Munții Apuseni.

Recif de corali

Recif de corali sunt recifuri naturale (stânci calcaroase formate din corali) care trăiesc în colonii în apele mărilor calde și care secretează carbonat de calciu. Aceștia pot forma o barieră de corali situată paralel cu țărmul, atât la adâncimi de câțiva metri, cât și la adâncimi de la 20 până la 80 m.

Recifurile de corali sunt sisteme bio-ecologice, care au avut un rol deosebit de important în procesul de formare în mările calde a unor atoli sau insule de origine coraligenă. Reciful sau rifful este format din colonii de corali din grupa „Scleractinia” „Millepora”. Aceștia populează zone de adâncimi diferite, ridicându-se treptat prin sedimentarea scheletelor spre suprafața mării. Recifele de corali formează un ecosistem împreună cu animale sau plante marine cu care trăiesc împreună.

Reciful Kingman

Reciful Kingman (engleză: Kingman Reef) este un atol în Oceanul Pacific de nord fiind considerat un teritoriu nord-american neîncorpoarat, situat la 61 km nord-vest de Palmyra și cca. la 1713 km sud-vest de Honolulu.

Toltrele Prutului

Toltrele Prutului (calc lingvistic de la denumirea rusă Толтры, în limba noastră Stîncile Prutului) sunt un lanț de formațiuni calcaroase de tip recif, rispite pe o distanță de circa 200 km de-a lungul Prutului de Mijloc, în Republica Moldova. Încep din apropiere de Criva, în zona graniței de nord a țării și continuă până la Cobani, 200 km mai la sud. Ele sunt declarate monumente ale naturii și sunt protejate prin lege. Aceste lanțuri de recifi calcaroși sunt constituite din schelete de corali, moluște, scoici, alge și alte organisme marine, care umpleau mările tropicale Tortoniană și Sarmatică acum 10 - 20 milioane de ani.

Wallis și Futuna

Wallis și Futuna, oficial Colectivitatea Insulelor Wallis și Futuna (franceză Wallis et Futuna sau Collectivité des Îles Wallis-et-Futuna) este o Colectivitate de peste mări Franceză situată în Oceanul Pacific între Samoa și Fiji. Colectivitatea este formată din două grupuri de insule, grupate în jurul a trei insule de origine vulcanică: Insula Wallis (sau Uvea) în nord și Insulele Hoorn în sud, din care cele mai importante sunt insula Futuna și insula Alofi.

Zonă umedă

Zonele umede sunt suprafețe acoperite, permanent sau temporar de ape puțin adânci.

Conform Convenției Zonelor Umede (Convenția Ramsar) din 1971, o zonă umedă:

Este o apă stătătoare sau o apă curgătoare, asemănătoare unui râu;

Se poate localiza în zona costieră sau în interiorul continentului, în zone montane sau de câmpie;

Este o zonă naturală sau antropică;

Poate avea apă dulce, sărată (inclusiv întinderi de apă marină a căror adâncime la reflux nu depășește 6 m) sau salmastră, acidă sau alcalină;

Poate fi o mlaștină, un lac, un râu, o oază, o vale inundabilă, o luncă, o pădure de mangrove, o plajă nisipoasă, un recif de corali, un estuar etc. sau o turbărie de ape naturale sau artificiale cu adâncime mai mică de 2 m, permanentă sau temporară.În general, aceste zone umede se găsesc la limita dintre ecosistemele acvatice și ecosistemele terestre și sunt influențate de factori diferiți și complecși. În aceste zone apa este prezentă aproape permanent, și de aceea proprietățile solurilor din aceste zone se diferențiază de cele ale uscatului propriu-zis. În aceste soluri pot supraviețui doar plantele hidrofite care sunt adaptate unui mediu unde apa este prezentă în zona rădăcinii, permanent sau pentru perioade mari de timp. Saturarea cu apă a solului duce la realizarea unui set de condiții fizico-chimice care imprimă caracteristici specifice biocenozelor locale.

În alte limbi

This page is based on a Wikipedia article written by authors (here).
Text is available under the CC BY-SA 3.0 license; additional terms may apply.
Images, videos and audio are available under their respective licenses.