Peninsula Iberică

Peninsula Iberică sau Iberia se află în sud-vestul extrem al Europei. Este cea mai vestică și cea mai sudică dintre cele trei peninsule din sudul Europei (iberică, italică și balcanică). Este mărginită la sud și est de Marea Mediterană, iar la nord și la vest de Oceanul Atlantic. Munții Pirinei formează marginea nord-estică a peninsulei, legând-o de restul Europei. În sud, se apropie foarte mult de coasta nordică a Africii. Este a treia peninsulă din Europa, cu o suprafață de 582 860 km². În arealul său se află Spania, Portugalia, Andorra și Gibraltar.

Țări și teritorii

Iberian peninsula
Poziţiile diferitelor ţări/teritorii.

Diviziunile politice ale Peninsulei Iberice, după suprafață:

  • Spania Spania, ocupă cea mai mare parte a peninsulei, inclusiv centrul, estul și nord-vestul
  • Portugalia Portugalia, ocupă aproape toată partea vestică a peninsulei
  • Andorra Andorra, un microstat în partea nordică a peninsulei, în Pirinei, între Spania și Franța.
  • Gibraltar / Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Gibraltar, un mic teritoriu (6,7 km²) britanic in punctul cel mai sudic, la granița cu Spania.

Limbi

Următoarele limbi sunt vorbite în peninsula Iberică:

Limbile preromane

Următoarele limbi erau vorbite în peninsula Iberică înainte de ocupația romană:

Istorie

España y Portugal
Vedere din satelit a Peninsulei Iberice

Peninsula Iberică este locuită de cel puțin 500 000 de ani, întâi de oamenii de Neanderthal, și apoi de oamenii moderni.

Popoarele băștinașe ale peninsulei (în sensul că nu se știe să fi venit din altă parte), constituite din mai multe triburi separate, sunt numite colectiv iberi. Între aceștia erau incluși și bascii, singurul popor pre-celtic din Iberia care a supraviețuit ca grup etnic până astăzi.

Fenicienii, grecii și cartaginezii navigatori s-au așezat pe coasta Mediteranei și au fondat mai multe colonii comerciale pe o perioadă de câteva secole.

În jurul anului 1100 î.Hr., negustorii fenicieni au fondat colonia comercială Gadir sau Gades (astăzi Cádiz) în apropiere de Tartessos. În secolul al VIII-lea, au fost fondate primele colonii grecești, precum (astăzi Empúries), pe coasta Mediteranei către est, lăsând fenicienilor coasta sudică. Numele de Iberia a fost dat de greci, de la râul Iber (Ebro). În secolul al VI-lea î.Hr., cartaginezii au venit în Iberia, în timpul luptelor lor cu grecii pentru controlul asupra Mediteranei Occidentale. Cea mai importantă colonie a lor era Carthago Nova (numele latin al Cartagenei de astăzi).

În 219 î.Hr., primele trupe romane au invadat peninsula Iberică în timpul celui de-al doilea război punic împotriva cartaginezilor, și au anexat-o sub Augustus, după două secole de război cu triburile celte și ibere, și cu coloniile grecești, feniciene și cartagineze, devenind provincia Hispania. A fost împărțită în Hispania Ulterior și Hispania Citerior către sfârșitul Republicii Romane; și, în timpul Imperiului Roman, în Hispania Taraconensis în nord-est, Hispania Baetica în sud și Lusitania în sud-vest.

Hispania aproviziona Imperiul Roman cu alimente, ulei de măsline și metale. Împărații Traian, Hadrian și Teodosiu I, filozoful Seneca și poeții Marțial și Lucan s-au născut în Iberia.

La începutul secolului al V-lea, triburile germanice au invadat peninsula, respectiv suebii, vandalii (silingii și hasdingii) și aliații lor, alanii. Numai regatul suebilor (quadii și marcomannii) va rezista după sosirea unui nou val de invadatori germanici, vizigoții, care au cucerit întreaga peninsulă Iberică, și i-au expulzat sau asimilat pe vandali și pe alani. În cele din urmă, vizigoții au cucerit regatul suebilor, și orașul lor capitală Bracara (astăzi Braga) în 584-585.

În 711 d.Hr., o armată maură umayyadă din Africa de nord a invadat Spania creștină vizigotă. Sub conducătorul lor Tariq ibn-Ziyad, au debarcat la Gibraltar și, într-o campanie de opt ani, au adus cea mai mare parte a peninsulei sub stăpânire islamică. Al-ʾAndalūs (arabă الإندلس : Țara vandalilor) este numele arab dat peninsulei Iberice de cuceritorii ei musulmani.

Din secolul al VIII-lea până în secolul al XV-lea, anumite părți ale peninsulei Iberice au fost conduse de mauri (în principal berberi și arabi) care au traversat din Africa de Nord. O mare parte dintre nobilii goți alungați s-au refugiat în înălțimile asturiene. De aici, încercau să își recucerească teritoriile de la mauri; acest război de recucerire poartă numele de Reconquista.

În evul mediu existau în peninsulă numeroase mici state, printre care Castilia, Aragon, Regatul Navarei, León și Portugalia. Peninsula a făcut parte din Imperiul islamic Almohadpână ce aceștia au fost în cele din urmă alungați. Ultima fortăreață musulmană importantă se afla la Granada, care a fost eliminată de o forță combinată castiliană și aragoneză în 1492. Micile state s-au unit de-a lungul timpului, și, pentru o scurtă perioadă (1580-1640) întreaga peninsulă a fost unită din punct de vedere politic, în Uniunea Iberică. După această perioadă s-a ajuns la configurația actuală, iar peninsula e formată astăzi din țările Spania și Portugalia (cu excepția insulelor lor - Insulele Azore și Insulele Madeira portugheze și Insulele Canare și Baleare spaniole; și posesiunile spaniole Ceuta și Melilla), Andorra, și Gibraltar.

Legături externe

Al-Andalus

Al-Andalus (arabă: الأندلس al-andalus) a fost teritoriul stăpânit de musulmani în Peninsula Iberică în Evul Mediu. Nu se referă la Andaluzia de azi sau cea istorică, ci, în funcție de epocă, este mai mare sau mai mic decât Andaluzia.

Termenul de Al-Andalus se referă la teritoriile din peninsula Iberică și din Septimania (provincie din sudul Franței) care au fost sub ocupație musulmană din anul 711 (prima debarcare a arabilor) și până în 1492 (căderea Granadei). Așadar, Andaluzia actuală, care, de altfel, de aici își trage numele, nu mai reprezintă decât o mică parte din Al-Andalus.

Cucerirea și dominația maurilor (termenul prin care erau desemnați musulmanii în Al-Andalus) a fost pe cât de rapidă pe atât de surpinzătoare și a coincis cu dezvoltarea lumii musulmane.

Califatul Córdoba

Califatul Córdoba (în arabă, خلافة قرطبة Khilāfat Qurṭuba) a fost un stat din peninsula Iberică (Al-Andalus) și Africa de Nord cu capitala în orașul Córdoba, stat existent între 929 și 1031. Această perioadă s-a caracterizat printr-o remarcabilă înflorire a comerțului și a culturii; multe dintre capodoperele artistice ale Iberiei musulmane s-au construit în această perioadă, inclusiv celebra Mare Moschee din Córdoba. În ianuarie 929, Abd-ar-Rahman al III-lea s-a proclamat calif (în arabă, خليفة) de Córdoba în locul titlului de Emir de Córdoba (în arabă, أمير قرطبة 'Amīr Qurṭuba). Abd-ar-Rahman al III-lea făcea parte din dinastia Umayyad; aceeași dinastie deținea titlul de Emir de Córdoba încă din 756. Perioada califatului a fost apogeul prezenței musulmane în peninsula Iberică. Califatul s-a dezintegrat din cauza războiului civil (fitna) între descendenții ultimului calif Hisham al II-lea și succesorii primului său ministru (hayib) Al-Mansur. O rămășiță a califatului a continuat să existe până în 1031 când, după ani de lupte intestine, s-a dezmembrat în mai multe regate Taifa independente.

Ceuta

Ceuta este o exclavă spaniolă pe coasta marocană a Africii (la fel ca și exclava Melilla). Are suprafața de 18,5 km² și se află pe coasta Mării Mediterane, lângă Strâmtoarea Gibraltar.

În antichitate se numea Abyla (denumire dată de cartaginezi).

Aceasta, împreună cu muntele Calpe din Peninsula iberică, formează Strâmtoarea Gibraltar, cunoscută în vechime sub denumirea de Coloanele lui Hercule.

Orașul a devenit renumit datorită faptului că pe aici mulți emigranți clandestini africani încearcă să pătrundă pe teritoriul spaniol și, implicit, în Uniunea Europeană.

Cádiz

Cádiz [ˈkaðiθ sau ˈkaðis ] este capitala provinciei Cádiz, din regiunea autonomă Andaluzia, în sudul Spaniei și una dintre cele mai vechi așezări umane din Peninsula Iberică. Orașul are o populație de 118.048 locuitori.

Europa de Sud

Europa Mediteraneană cuprinde cele trei mari peninsule sudice ale Europei (Peninsula Italică, Peninsula Iberică și Peninsula Balcanică), o serie de insule și porțiunile din Marea Mediterană strâns legate de continent (golfuri, mări semideschise).

Falcata

Falcata este un tip de sabie tipică perioadei pre-romane în Peninsula Iberică (Spania și Portugalia de astăzi), similar cu grecescul kopis sau nepalezul kukri.

Gallia Aquitania

Gallia Aquitania a fost o provincie a Imperiului Roman, aflată în sud-vestul Franței de astăzi, mărginită de provinciile Gallia Lugdunensis, Gallia Narbonensis și Hispania Tarraconensis.

Sub Cezar Augustus, Gallia Aquitania a devenit o provincie imperială, sub comanda unui fost praetor, dar neavând nicio legiune.

Odată cu reorganizarea provinciilor de către Dioclețian, Gallia Aquitania a fost împărțită în trei provincii: Aquitania Prima, Aquitania Secunda și Aquitania Tertia sau Aquitania Novempopulana (astăzi Gasconia), în cadrul Diocesis Viennensis a prefecturii pretoriene pentru gali.

În anul 418, împăratul Honorius și-a răsplătit federații vizigoți, dându-le pământ în Aquitania unde să se stabilească. Aceste așezări au format nucleul viitorului regat vizigot, care se va răspândi ulterior peste Pirinei în Peninsula Iberică.

Gallia Narbonensis

Gallia Narbonensis a fost o provincie romană aflată în zona Languedocului și Provenței de astăzi, din sudul Franței. A mai fost cunoscută și sub numele de Gallia Transalpina (Galia Transalpină). Romanii o numeau și Provincia Nostra ("provincia noastră") sau simplu Provincia, un nume care s-a păstrat în denumirea modernă a regiunii, Provence.

Mărginindu-se direct cu Italia controlul asupra provinciei oferea statului roman anumite avantaje, precum controlul asupra rutelor terestre dintre Italia și Peninsula Iberică; un tampon împotriva atacurilor asupra Italiei din partea triburilor din Galia; și controlul asupra rutelor comerciale aducătoare de profit ale văii Ronului, prin care curgeau bunuri între Galia și centrul comercial de la Massalia, astăzi Marsilia.

Geografia Portugaliei

Portugalia (în portugheză Portugal, AFI: [puɾtuˈɣaɫ])) este o țară situată în extrema sud-vestică a Europei, din Peninsula Iberică, învecinându-se cu Oceanul Atlantic la vest și la sud, și cu Spania la nord și la est. Portugalia continentală este împărțită în două zone geomorfologice de râul ei principal Tejo (Tagus). Alte râuri importante sunt: Douro, Minho și Guadiana (toate izvorăsc în Spania). Ca și râul Tagus, toate izvorăsc din Spania.

Teritoriul portughez include două grupuri de insule ale Atlanticului: Insulele Azore și Madeira. Acestea sunt regiuni autonome ale Portugaliei. Țara și-a căpătat numele de la orașul Porto, al doilea ca mărime din țară, ai cărui nume latin era Portus Cale.

Limba bască

Limba bască (codul ISO 639 - eu sau baq/eus) este o limbă vorbită în nord-estul Spaniei și sud-vestul Franței de poporul basc (acum sunt aproximativ 1.063.700 de vorbitori).

Limba nu este indo-europeană, și nu are nicio relație lingvistică cu alte limbi. Mulți lingviști au încercat să găsească o legătură cu alte limbi, precum limba etruscă, limbile africane, limbile caucaziene sau chiar limba japoneză, dar până acum nu au avut niciun rezultat concludent, studiile fiind bazate pe doar câteva cuvinte asemănătoare.

Numele nativ pentru limbă este euskara, și este evident că a fost vorbită cu mult timp înaintea limbii latine în peninsula iberică. O dovadă a vechimii este rădăcina haitz- (piatră), care este folosită în cuvintele haiztoa (cuțit) sau haizkora (topor).

Astăzi, limba bască are influențe importante de la latină, spaniolă și franceză, și studii lingvistice au confirmat că peste jumătate din cuvinte sunt originare din limba latină. Alte cuvinte sunt native, din antichitate.

In zilele noastre bască este prezentă în companie, instituție, in politică sau organizație socială, precum și în pancartele de pe strazi. Vezi video.

Limba ladino

Limba ladino este un grai castilian vechi vorbit vreme de peste un mileniu de evreii din Peninsula Iberică, și cristalizat și conservat de ei în țările de exil unde au ajuns după izgonirea lor de către regii catolici în 1492 (din Spania) și 1498 (din Portugalia). Este cunoscută și ca limba iudeo-spaniolă sau judezmo.

Nu trebuie confundată cu limba ladină, o limbă romanică retică (rețiană) vorbită în zona munților Dolomiți din Italia.

Limbi celtice

Limbile celtice sunt o ramură a limbilor indo-europene derivată din limba proto-celtică, numită și „celtica comună”. Pentru prima dată cuvântul celtic a fost folosit pentru a denumi această familie a limbilor de către Edward Lhuyd, în 1707.

Altădată vorbite pe mari teritorii ale Europei Occidentale, Centrale și Meridionale, inclusiv Peninsula Iberică, teritoriile Franței de azi și Insulele Britanice, astăzi, limbile celtice mai sunt în uz în Irlanda, Scoția, Țara Galilor, Bretania, Cornwall și Insula Man și de asemenea în comunitățile minoritare ale popoarelor celtice din alte regiuni ale lumii, îndeosebi în Statele Unite, Canada, Australia și Noua Zeelandă. Se observă procesul lent de revitalizare, în toate ariile de folosire a limbilor celtice.

În trecut, limbile celtice au fost deseori categorisite împreună cu limbile italice, formând ramura comună a limbilor italo-celtice, așa cum se procedează cu limbile slave și baltice. Astăzi, ipoteza aceasta este în general considerată că este eronată, lingviștii și etnologii propunând teoria de contact intensiv între popoarele preceltice și preitalice, care rezultă din suprapunerea parțială a ariilor locuite de ele.

Munții Pirinei

Munții Pirinei (în aragoneză: Perinés; în bască: Pirinioak; în catalană: Pirineus; în franceză: Pyrénées; în spaniolă: Pirineos; în occitană: Pirenèus) sunt un lanț muntos în sud-vestul Europei, formând o graniță naturală între Franța și Spania. Ei separă Peninsula Iberică de Franța, întinzându-se peste circa 430 km între Golful Biscaya la Oceanul Atlantic și Cap de Creus la Marea Mediterană.

Cea mai mare parte a crestei principale formează frontiera franco-spaniolă, cu Andorra situată între cele două. Principala excepție este Val d'Aran, care aparține Spaniei, dar se află pe fața nordică a lanțului. Printre alte anomalii orografice se numără Cerdanya și exclava spaniolă Llívia.

Portughezi

Portughezii sunt un popor indo-european, a cărui origine se găsește în Portugalia, Peninsula Iberică.

Reconquista

Reconquista (în română: Recucerirea) a fost procesul prin care regatele creștine din nordul Hispaniei (Spania și Portugalia de astăzi) au recucerit peninsula Iberică de la musulmani (arabi și mauri). Recucerirea a durat timp de aproape 800 de ani. Cucerirea Hispaniei de către Umayyazi de la vizigoți a avut loc la începutul secolului al VIII-lea și se consideră de obicei că Reconquista a început aproape imediat, în 722, odată cu bătălia de la Covadonga, și s-a încheiat în 1492, prin cucerirea Granadei.

În 1236 ultima fortăreață musulmană din Granada a fost cucerită de Ferdinand al III-lea de Castilia, după care Granada a devenit stat vasal al regatului creștin pentru următorii 250 de ani. La 2 ianuarie 1492, ultimul conducător musulman din regiune, Abu 'abd Allah Muhammad XII (sau Boabdil din Granada), s-a predat lui Ferdinand al II-lea de Aragon și reginei Isabela a Castiliei ("Regii Catolici"). Prin aceasta s-a ajuns la crearea statului Romano-Catolic unit care a cuprins aproape tot teritoriul Spaniei de astăzi. Regatul Navarei a rămas separat până în 1512.

În anul 1147, în perioada 1 iunie-24 octombrie, Afonso I al Portugaliei a fost ajutat de către cruciații participanți la cruciada a II-a să cucerească Lisabona. Mulți dintre cruciați au ales să rămână în orașul proaspăt cucerit, iar ceilalți dintre cruciați au ajuns în Țara Sfântă.

Reconquista Portugaliei a culminat în 1249 cu eliberarea regiunii Algarve de către regele Afonso al III-lea al Portugaliei.

Secolul al VIII-lea

În timpul acestui secol, Orientul Mijlociu, coasta Africii de Nord și Peninsula Iberică intră rapid sub dominația islamică. Extinderea spre vest a Imperiului arab este oprită de către Imperiul Bizantin (la asediul Constantinopolului] și de către franci (Bătălia de la Tours.

Vikingii, popoarele din Scandinavia, încep raiduri asupra coastelor Europei.

Imperiul Pala este fondat în Bengal.

Împăratul chinez Xuanzong duce la apogeu dinastia Tang.

Începe Perioada Nara din Japonia .

Segovia

Segovia este un oraș din Spania, capitala provinciei Segovia din Castilia-Leon.

Este situat la 40°57′ N și 4°10′ V.

Sub stăpânirea romană se numea Segovia Baetica, fiind semnalat de Ptolemeu II sub numele grecesc de Σεγουβία. În vremea stăpânirii arabe era numit în arabă شقوبية (Šiqūbiyyah).

Apeductul din Segovia este unul din monumentele cele mai importante păstrate din perioada romană pe peninsula iberică. Construit probabil în sec.I-II d.C., apeductul aducea apa izvorului Fuenfria în oraș.

Centrul vechi istoric din din Segovia a fost înscris în anul 1985 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Spania

Regatul Spaniei (spaniolă Reino de España) sau Spania (spaniolă España; pronunție spaniolă: /esˈpaɲa/) este o țară situată în sud-vestul Europei, membră a Uniunii Europene. Este constituită în statul social și democratic de drept, al cărui formă de guvernământ este monarhia constituțională. Are capitala la Madrid. În nord-est se învecinează cu Franța și Andorra, de-a lungul Munților Pirinei. Face parte din Peninsula Iberică împreună cu Portugalia și Gibraltar, având de asemenea două arhipelaguri, situate unul în Marea Mediterană (Insulele Baleare) și celălalt în Oceanul Atlantic (Insulele Canare). De asemenea, de Spania aparțin două mici teritorii din nordul Africii (care includ orașele autonome Ceuta și Melilla), precum și enclava Llivia din Pirinei. Spania are o suprafață de 505 370 km², fiind a patra țară a continentului după mărime, precedată de Rusia, Ucraina și Franța. Cu o altitudine medie de 650 de metri deasupra nivelului mării, este a doua cea mai muntoasă țară a Europei după Elveția. Conform recensământului din 2007, populația sa este de 45.200.737 de locuitori.

Omul modern a ajuns pentru prima dată în Peninsula Iberică acum aproximativ 35.000 de ani. Diferite culturi iberice, precum cea feniciană, greacă și cartagineană au dezvoltat așezări pe peninsulă, până când acestea au intrat sub dominație romană în jurul anului 200 Î.Hr. La sfârșitul Imperiului Roman de Apus, confederațiile tribale germanice din Europa Centrală au invadat peninsula Iberică și s-au stabilit pe tărâmuri relativ independente în provinciile vestice. Vizigoții, un popor migrator din Europa de Est, au venit în Spania în anul 511, și mai târziu au reușit să creeze Regatul Vizigoților. Acesta a fost cucerit mai târziu de mauri (popor islamic din evul mediu), cu excepția zonei de nord, unde la scurt timp după aceea a început un proces cunoscut sub numele de Reconquista. Aceste teritorii au fost complet recucerite de regii catolici abia opt secole mai târziu, în anul 1492. În perioada modernă timpurie, Spania a devenit unul din primele imperii globale, lăsând o mare moștenire culturală și lingvistică în America Latină, care include peste 500 de milioane de vorbitori de limbă spaniolă.

În perioada modernă din secolul al XIX-lea, Spania a pierdut coloniile din America. În Primul Război Mondial, Spania a fost neutră iar mai târziu în 1936, a izbucnit Războiul Civil Spaniol, la sfârșitul căruia generalul Francisco Franco a ieșit victorios și a devenit dictator. După sfârșitul regimului Franco în 1975, Spania a devenit o monarhie, apoi o monarhie constituțională în 1978, când o nouă constituție a fost adoptată. în 1986, Spania a aderat la Comunitatea Europeană, care a devenit mai târziu Uniunea Europeană.

Spania este o democrație parlamentară și monarhie constituțională, în care Regele Felipe VI este șef de stat. Spania este o țară dezvoltată, fiind a 14-a economie a lumii din punct de vedere al PIB-ului nominal. De asemenea, Spania se poziționează bine în diverse alte clasamente internaționale, având un nivel foarte ridicat de dezvoltare umană și un nivel relativ scăzut de corupție. Spania este un membru al ONU, Uniunea Europeană, Zona Euro, Consiliul Europei, Organizația Statelor Ibero-Americane, NATO, OECD, Spațiului Schengen, OMC și multe alte organizații internaționale.

Suebi

Suebii (în latină Suēbi sau Suevi) au fost un popor germanic care au venit de la Marea Baltică și au înființat Regatul Galiciei în Peninsula Iberică.

Ei au fost menționați pentru prima oară de către Iulius Cezar în legătură cu campania împotriva lui Ariovistus din jurul anului 58 î.Hr.. Ariovistus a fost învins de Cezar.

Unii suebi au rămas o amenințare periodică la adresa romanilor pe râul Rin până când, spre sfârșitul imperiului, alianța Alamanni, care includea și suebi, a distrus apărarea romană și a ocupat Alsacia, Bavaria și Elveția. Cu excepția unei mici zone în Bavaria și a migranților spre Gallaecia (Galicia modernă, în Spania și nordul Portugaliei), nu s-a mai auzit nimic despre suebi.

În alte limbi

This page is based on a Wikipedia article written by authors (here).
Text is available under the CC BY-SA 3.0 license; additional terms may apply.
Images, videos and audio are available under their respective licenses.