Nevi'im

Nevi'im, cunoscute în tradiția iudaică și ca profeții anteriori și profeții posteriori, respectiv, grupul de cărți numite în tradiția creștină "cărți istorice" formează în iudaism "profeții anteriori", în sensul că prin aceste figuri ale istoriei lui Israel (care este totodată și istoria mântuirii), Dumnezeu s-a revelat și a revelat planul său de mântuire (a poporului ales și a întregului neam omenesc); celălalt grup de cărți intitulat "profeții posteriori", în tradiția creștină sunt împărțite în: "profeții majori" și "profeții minori": această împărțire nu vizează conținutul, ci extinderea scrierilor profetice.

Biblia ebraică
Aleppo Codex Joshua 1 1
Portal Iudaism
Portal Creștinism

Numele cărților

Aceste cărți ce formează secțiunea Neviim נביאים:

A

  1. Cartea Lui Iosua Navi (Iosua)יהושע
  2. Cartea Judecătorilor (Judecătorii) שופטים
  3. Cartea Întâi A Regilor (Cartea întâi a lui Samuel) שמואל א
  4. Cartea A Doua A Regilor (A doua Carte a lui Samuel) שמואל ב
  5. Cartea A Treia A Regilor (Cartea întâi a Împăraților) מלכים א
  6. Cartea A Patra A Regilor (A doua Carte a Împăraților) מלכים ב

B.1.

  1. Isaia ישעיהו
  2. Ieremia ירמיהו
  3. Iezechiel יחזקאל
  4. Daniel דניאל (numai pentru creștini)

B.2.

  1. Osea הושע
  2. Ioil יואל
  3. Amos עמוס
  4. Avdie עובדיה
  5. Iona יונה
  6. Miheia מיכה
  7. Naum נחום
  8. Avacum חבקוק
  9. Sofonie צפניה
  10. Agheu חגי
  11. Zaharia זכריה
  12. Maleahi מלאכי

Vezi și

Amos (carte)

Amos este o carte din Biblia ebraică (și din Vechiul Testament). Este scrisă de Amos, unul din cei 12 Profeți Minori.

Amos, care era contemporan cu Osea și cu Isaia dar mai în vârstă ca aceștia, a fost activ în jurul anilor 750 î.Hr. în timpul domniei lui Ieroboam al II-lea. Cartea lui Amos a fost prima carte biblică profetică scrisă. Amos a trăit în regatul Iuda, dar a predicat în regatul de nord al Israelului. Temele sale majore profetice sunt justiția socială, atotputernicia lui Dumnezeu și judecata divină.

Cartea a patra a Regilor

Cartea a patra a Regilor (2 Regi, A doua carte a împăraților sau 2 Împărați) este o carte din Vechiul Testament.

Cărți deuterocanonice

Cărți deuterocanonice înseamnă cărți religioase adăugate de Biserică. Ele au apărut în timpul Vechiului Testament sau înaintea nașterii lui Hristos. Sunt importante pentru unele biserici, altele le consideră apocrife.

De remarcat că Martin Luther a marcat patru cărți din Noul Testament drept „Antilegomena”: Evrei, Iacob, Iuda și Apocalipsa lui Ioan. Luteranii de azi le numesc deuterocanonice în loc de Antilegomena.

Cărțile Bibliei

Cărțile Bibliei sunt enumerate în mod diferit în canoanele iudaismului sau de biserica romano-catolică, biserica protestantă, biserica ortodoxă greacă, biserica ortodoxă slavonă, biserica georgiană, biserica apostolică armeană, biserica siriană sau de biserica etiopiană, deși există o asemănare substanțială. Un tabel comparând canoanele unora dintre aceste tradiții apare mai jos, comparând Biblia ebraică cu Vechiul Testament creștin și cu Noul Testament. Pentru o discuție detaliată a diferențelor, a se vedea "canonul biblic".

Deuteronom

Deuteronomul (din greacă: Deuteronomion, ή Δευτερονόμιον, adica „un al doilea exemplar al legii”, în originalul ebraic דברים Dvarim , în traducere „Cuvinte”, după cuvintele care îl deschid) este a cincea carte a Pentateuhului, fiind, prin urmare, dupa tradiția iudaică și creștină, a cincea carte a lui Moise și a cincea carte din Vechiul Testament, și din Tanakh sau Biblia ebraică.

Ecleziast

Ecleziastul (din limba greacă: Ἐκκλησιαστής, original numită Qoheleth ebraică: קֹהֶלֶת‎‎, cu sensul de "Predicatorul") este o carte din Vechiul Testament. Încă de la început se afirmă că această carte conține cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului.

Ezra-Neemia

Ezra-Neemia a fost o carte din biblia ebraică care a fost divizată de creștini în secolul al III-lea și de evrei în secolul al XV-lea. Descrie perioada începând cu căderea Babilonului (539 î.Hr.) și prezintă misiunile succesive la Ierusalim ale lui Zerubbabel, Ezra și Neemia și eforturile lor de a restaura venerarea lui Dumnezeu și de a purifica moral comunitățile evreiești.

Ezra (carte)

Cartea lui Ezra este o carte a Bibliei ebraice. Inițial combinată cu Cartea lui Neemia într-o singură carte a lui Ezra-Neemia, cele două au devenit separate în primele secole ale erei creștine. Subiectul acesteia este reîntoarcerea la Sion în urma încheierii captivității babiloniene. Cartea este împărțită în două părți: prima parte este povestea întoarcerii din exil în primul an al lui Cirus cel Mare (538 î.Hr.), finalizarea și dedicarea noului Templu al Ierusalimului, în al șaselea an al lui Darius (515 î.Hr.); a doua parte relatează misiunea ulterioară a lui Ezra la Ierusalim și lupta lui pentru salvarea de la păcatul căsătoriei cu străini.

Geneza

Geneza sau Facerea este prima carte a Pentateuhului (a celor Cinci Cărți ale lui Moise), deci și a Vechiului Testament și Tanakhului.

Habacuc (carte)

Habacuc este o carte din Vechiul Testament atribuită profetului evreu Habacuc (Avacum). Posibil a fost scrisă la sfârșitul secolului al VII-lea î.Hr.. Este a opta carte din cele 12 Profeții Mici (ebr. Trei Asar). Forma ebraică a numelui lui Habacuc este Hăbhaqquq și ar avea sensul de „îmbrățișare”, „cel care îmbrățișează” sau – mai puțin probabil – „luptă/luptător” (cum îl vrea sf. Ieronim). O copie a capitolelor 1 și 2 (dintr-un total de 3; inclusă în Comentariul lui Habacuc) a fost găsită printre manuscrisele de la Marea Moartă.

Hagai (carte)

Hagai este o scurtă carte din Vechiul Testament. Este datată în jurul anului 520 î.Hr., înainte ca Templul din Ierusalim să fie reconstruit. Conform primului verset în anul al doilea al împăratului Darius, în ziua întâi a lunii a șasea, cuvântul Domnului a vorbit prin prorocul Hagai către Zorobabel, fiul lui Șealtiel, dregătorul lui Iuda, și către Iosua, fiul lui Ioțadac, marele preot.

Termenul Hagai în ebraică înseamnă Sărbătorile mele.

Iov (carte)

Cartea lui Iov (ebraică אִיוֹב‎ ʾ transliterat iyobh) este o carte din Vechiul Testament (Biblia ebraică).

Cartea prezintă povestea lui Iov, suferințele sale în momentul când se află în mâinile lui Satana, discuțiile sale cu prietenii despre originea și natura suferinței lui, provocarea sa către Dumnezeu, și, în cele din urmă, un răspuns de la Dumnezeu.

Judecători (carte)

Judecători (ebraică ספר שופטים, transliterat Sefer Shoftim) este a șaptea carte din Vechiul Testament. După cum arată și titlul, cartea prezintă istoria judecătorilor biblici (evrei).

Neemia (carte)

Neemia este o carte din Vechiul Testament. În cea mare parte este scrisă sub forma unor memorii la persoana I. Cartea se referă la reconstruirea zidurilor Ierusalimului de către Neemia, un evreu care este un înalt oficial de la curtea persană, și dedicarea orașului și oamenilor săi legilor lui Dumnezeu (Tora). Evenimentele au loc în a doua jumătate a secolului al V-lea î.Hr.. Nucleul original al cărții, memoriile la persoana I, posibil să fi fost combinate cu nucleul din Cartea lui Ezra în jurul anului 400 î.Hr., cu toate că editarea lor a continuat și în epoca elenistică.

Proverbele și pildele lui Solomon

„Proverbele și pildele lui Solomon” este numele unei cărți din Vechiul Testament.

Septuaginta

Septuaginta (abreviat: LXX, iar în latină: Septuaginta) este traducerea Pentateuhului și a celorlalte cărți ale Vechiului Testament din ebraică în greacă. Ulterior, denumirea s-a extins asupra tuturor cărților Vechiului Testament.

Legenda, transmisă nouă de Scrisoarea lui Aristeas și de Philon din Alexandria spune că traducerea respectivă a fost opera comună a șaptezeci (sau, după o altă variantă, a șaptezeci și doi) de înțelepți evrei, aleși câte șase din fiecare trib și că ea s-a realizat la Alexandria, în secolul al III-lea î.Hr., sub domnia lui Ptolemeu al II-lea (285-247).

Scopul traducerii nu se cunoaște cu precizie (probabil pentru a suplini uitarea limbii ebraice de către evreii din diaspora).

Conform altei ipoteze, Ptolemeu însuși s-ar afla la originea inițiativei, din dorința de a cunoaște codul de legi al unei comunități importante din Egipt, cum era comunitatea evreiască.

Până la începutul erei creștine, evreii folosesc Septuaginta fără urmă de suspiciune. Respingerea ei categorică se manifestă o dată cu apariția creștinismului. Conform unei ipoteze azi discreditate, în secolul I d.Hr., rabinii ar fi stabilit canonul Bibliei ebraice, sensibil diferit de versiunea oferită de Septuaginta (celebrul „conciliu” de la Iamnia). Conform acestei ipoteze depășite, în anul 85, iudaismul oficial i-ar fi „excomunicat” pe creștini, lucru considerat de istorici drept simplă ipoteză nedovedită și nu fapt istoric. Dușmănia dintre cele două religii— iudaică și creștină — are drept consecință înmulțirea traducerilor cât mai aproape de originalul iudaic, ca replici intenționate la versiunea Septuagintei.

Există mai multe manuscrise ale Septuagintei care au ne-au parvenit. Câteva abateri există între aceste versiuni diferite. Există trei codice complete scrise în unciale:

Codex Vaticanus

Codex Sinaiticus

Codex Alexandrinus

Vechiul Testament

Vechiul Testament este prima parte a Bibliei creștine. Conține cărțile Bibliei ebraice, deși într-o ordine diferită, la care anumite biserici adaugă și alte cărți, cunoscute ca apocrife sau cărți deuterocanonice, în funcție de preferințele fiecărei grupări teologale în parte. În bibliile protestante, cărțile apocrife nefiind canonice pot fi adăugate într-o secțiune separată între Vechiul și Noul Testament, în timp ce în alte biblii (de exemplu, în cele catolice ori ortodoxe), există apocrife plasate între cărțile protocanonice. În funcție de conținutul canonic al Vechiului Testament, protestanții au 39 de cărți, pe când ortodocșii au 44 de cărți biblice, chiar dacă e vorba de exercitarea acelorași învățături, în cadrul aceleiași religii majore.

În documentarul History Channel The Bible Unearthed (Biblia dezgropată) prof. Richard Friedman, prezentat ca autoritate mondială în materie de Biblie ebraică afirmă că ea nu este o carte, ci un conglomerat de cărți, o întreagă bibliotecă având între 100 și 150 de autori, scrisă de-a lungul unui mileniu. Data cea mai timpurie la care a început scrierea Bibliei ar putea fi 922 î.Hr., conform lui Richard Elliott Friedman. Cele mai vechi manuscrise ale Bibliei sunt sulurile de argint, ele datează din 587-586 î.Hr. și sunt scrise în paleo-ebraică.

Zaharia (carte)

Zaharia este penultima carte din Vechiul Testament, atribuită profetului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido (conform primului verset).

Țefania (carte)

Țefania este o carte din Vechiul Testament. (În Scripturile românești, un nume alternativ al cărții și al personajului este Sofonie.) Conform primului verset cartea este scrisă de Țefania, fiul lui Cuși, fiul lui Ghedalia, fiul lui Amaria, fiul lui Ezechia, pe vremea lui Iosia, fiul lui Amon, împăratul lui Iuda.

Tanakh
Torah
• Geneza (Brʾeišyt)
• Exodul (Šemot)
• Levitic (Wayiqra)
• Numeri (Bəmidbar)
• Deuteronom (Devarim)
Nevi'im
Primii Profeți
• Iosua
• Judecători
• Samuel
• Regi
Profeți Târzii
• Isaia
• Ieremia
• Ezechiel
Profeți Minori
• Osea
• Ioel
• Amos
• Obadia
• Iona
• Mica
• Naum
• Habacuc
• Țefania
• Hagai
• Zaharia
• Maleahi
Ketuvim
Cărți poetice
• Psalmi (Təhillîm)
• Proverbe
• Iov
Cinci Manuscrise
• Cântarea Cântărilor
• Rut
• Plângerile
• Ecleziast
• Estera
Cărți Istorice
• Daniel
• Ezra-Neemia
• Cronici
Vechiul Testament
Pentateuch
• Geneza
• Exodul
• Levitic
• Numeri
• Deuteronom
Cărți Istorice
• Iosua
• Judecători
• Rut
• 1 Samuel
• 2 Samuel
• 1 Regi
• 2 Regi
• 1 Cronici
• 2 Cronici
• Ezra
• Neemia
• Estera
Înțelepciune&Poezie
• Iov
• Psalmi
• Proverbe
• Ecleziast
• Cântarea Cântărilor
Cărți Profetice
Cărțile profetice majore
• Isaia
• Ieremia
• Plângerile
• Ezekiel
• Daniel
Profeți Minori
• Osea
• Ioel
• Amos
• Obadia
• Iona
• Mica
• Naum
• Habacuc
• Țefania
• Hagai
• Zaharia
• Maleahi
Cărțile Bibliei

În alte limbi

This page is based on a Wikipedia article written by authors (here).
Text is available under the CC BY-SA 3.0 license; additional terms may apply.
Images, videos and audio are available under their respective licenses.