Monarhie

Monarhia este un sistem politic în care puterea este simbolizată de o singură persoană numită monarh (rege, împărat, principe, duce, etc.). A fost o formă de guvernământ obișnuită în întreaga lume în perioadele antică și medievală.

Regula eredității este adesea obișnuită însă monarhiile elective sunt considerate, de asemenea, monarhii (Papa, suveranul Vaticanului este ales de către Colegiul Cardinalilor) iar unele state au conducători ereditari însă sunt considerate republici (cum ar fi Marele Consiliu de Șefi în Fiji).

Monarhia poate fi de mai multe tipuri: constituțională, absolută, electivă.

În zilele noastre, 44 de țări din întreaga lume au ca șef de stat un monarh iar 16 din Commonwealth o recunosc pe regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit drept șef al statului lor.

ImperialCrownOfIndia
Coroana - simbol al monarhiei

Etimologie

Cuvântul monarh (latină monarcha) provine din grecescul μονάρχης (din μόνος "singur" și ἄρχων; "conducător").

Vezi și

Bibliografie suplimentară

  • Monarhiile secolului XXI, Sandra Gătejeanu-Gheorghe, Ioan-Luca Vlad, 2013 - recenzie

Legături externe

Abdicare

Abdicarea (latină abdicatio, a renunța; de la ab însemnând "de la" și dicare, a declara, a proclama că nu face parte din) este actul prin care o persoană renunță și cedează funcția sa înainte de expirarea termenului corespunzător pentru exercitarea acesteia.

În dreptul roman termenul este specific pentru decăderea din drepturi a unui membru al familiei, cum ar fi dezmoștenirea unui copil. Astăzi, acest cuvânt este folosit rar, cu excepția sensului de a abandona puterea supremă dintr-un stat. Un termen similar pentru un oficial ales este cel de renunțare.

Absolutism

Absolutismul sau monarhia absolută este forma de guvernare în care monarhul (împărat, țar, sultan, rege, domnitor) dispune integral de puterea supremă în stat, poporul fiind total lipsit de drepturi (monarhie nelimitată). Un monarh absolut este un autocrat.

Aristocrație

Cuvântul grec antic aristocrație definește un regim politic în care "conduc cei mai buni". Aceasta este prima definiție dată de cele mai multe dicționare. Termenul este deseori confundat cu plutocrație, (sistem în care"conduceau cei bogați"), oligarhie, (sistem în care"conduceau cei puțini") și monarhie, (sistem în care"conducea doar unul"). Termenul este deseori folosit pentru a face referire la sistemul istoric al conducerii de către nobili, care ar fi mai corect numit plutocrație. Termenii înrudiți nobilime și clasa de sus au și alte înțelesuri, dar diferențele dintre ele sunt în general ignorate.

Prin aristocrație era definit un grup social mai mult sau mai puțin sinonim cu nobilimea. În Anglia și alte țări europene în care monarhia este încă recunoscută, un aristocrat este descendentul uneia dintre cele aproximativ 7.000 de familii mari proprietare de pământuri, care, de cele mai multe ori, sunt încă deținătorii unor mari averi, deși nu este întotdeauna așa. Aristocrația se autodefinește ca înalta societate, (ca în 'căsătorie în înalta societate'). În epoca feudală, numai oamenii din sfera aristocrației erau considerați membri cu drepturi depline ai națiunii, celelalte persoane fiind simple proprietăți sau vasali. Aristocrația este tot ce a mai rămas din sistemul de guvernare feudal al Curților nobiliare din Europa.

Aristocratul este unul dintre membrii aristocrației. "Aristocrat" este un cuvânt care poate fi folosit în sens peiorativ, indicând o persoană care a ajuns la un anumit statut mai degrabă prin naștere decât prin munca și meritele proprii, un astfel de statut nemeritat fiind considerat un afront de către ceilalți membri ai societății.

Australia

Australia (pronunție engleză: /əˈstreɪljə/), oficial Commonwealth of Australia este o țară ce ocupă în întregime continentul cu același nume, insula Tasmania și alte insule mai mici. Este cea de-a șasea țară în lume după mărime, ocupând 7.617.930 km², și cea mai mare țară din Oceania și Australasia. Țările vecine sunt Indonezia, Timorul de Est și Papua Noua Guinee la nord; Insulele Solomon, Vanuatu și Noua Caledonie la nord-est; și Noua Zeelandă la sud-est.

Pentru mai bine de 40.000 de ani cu mult înaintea primelor așezări Britanice, Australia era populată de Aborigeni australieni, care au aparținut unora sau mai multor din cele 250 de grupuri de limbi. După descoperirea acestor teritorii de către exploratorii din Țările de Jos din 1606, Marea Britanie pretindea la teritoriile de est a Australiei în 1770 și a început să colonizeze aceste teritorii prin deportările penale spre colonia Noul Wales de Sud începând cu 26 ianuarie 1788. Populația creștea în mod constant în următoarele decenii. Continentul fusese explorat iar alte cinci colonii ale Coroanei au fost stabilite.

Pe 1 ianuarie 1901 cele 6 colonii au format împreună o federație, constituind Commonwealth-ul Australian. De atunci, Australia menține un sistemului politic stabil, bazat pe democrație liberală ce funcționează ca o democrație federală parlamentară și monarhie constituțională. Federația cuprinde 6 state și mai multe teritorii. Populația țării este de 23 milioane de locuitori ce trăiesc mai mult în mediul urban și este concentrată mai ales în statele din est.

Fiind o țară foarte dezvoltată și una dintre cele mai bogate, Australia este cea de-a 12-a economie a lumii după mărime și este pe-al cincilea loc după venitul pe cap de locuitor. După cheltuielile din domeniul militar, Australia se află pe locul 13. Fiind pe-al doilea loc după indicele dezvoltării umane, Australia se ocupă primele locuri în lume după multe alte performanțe precum calitatea vieții, sănătate, educație, libertate economică și protecția drepturilor civile și a celor politice. Australia este țară-membră a G20, OECD, WTO, APEC, ONU, Comunității Națiunilor, ANZUS, Forumul insulelor din Pacific.

Austro-Ungaria

Austro-Ungaria, numită și Dubla Monarhie împărătească și crăiască (kaiserlich und königlich Doppelmonarchie sau k. u. k. Doppelmonarchie) sau Monarhia Dunăreană, desemnează statul condus de monarhii Habsburgi în Europa Centrală și în Europa de Sud-est între 1867 și 1918. Acest stat a existat după transformarea Imperiului Austriac într-o dublă monarhie pe baza compromisului austro-ungar din 8 iunie 1867, recunoscut în Austria prin constituție începând cu 21 decembrie 1867, până în 31 octombrie 1918 (când Ungaria a ieșit din uniune).

Monarhia austro-ungară se compunea din două state: din „Regatele și Țările reprezentate în Consiliul Imperial”, neoficial Cisleithania (stat numit oficial Austria doar din 1915), și din „Țările Sfintei Coroane Ungare a lui Ștefan“, neoficial Transleithania (stat numit colocvial Ungaria). Altfel spus, Dubla Monarhie era formată dintr-un imperiu (al țărilor austriece) și un regat (al țărilor ungurești). La acestea se adaugă din 1878, sub ocupație austriacă, teritoriul Bosniei și Herțegovinei, care, din 1908, după lungi negocieri în cadrul monarhiei, a fost încorporat în calitate de Condominium. Acordurile realizate în spiritul dreptului constituțional au asigurat, în sensul unei uniuni reale, egalitatea în drepturi a ambelor (părți de) stat(e) în cadrul relațiilor lor inter și intra-statale. Șeful de stat comun era Împărat al Austriei și Rege Apostolic al Ungariei din casa de Habsburg-Lorena. Din 1867 până în 1916 a domnit Francisc Iosif I, iar până în 1918, strănepotul său Carol I / IV.

Cu aproximativ 676.000 km², cât avea după anexarea Bosniei și Herțegovinei, Austro-Ungaria era în 1908 al doilea stat ca întindere al Europei (după Imperiul Rus), iar cu cele 52,8 milioane de locuitori (1914) era al treilea stat european ca populație (după Imperiul Rus și după Imperiul German). Teritoriul său cuprindea în cele din urmă teritorii ale următoarelor state contemporane: Austria, Ungaria, Cehia (cu excepția regiunii Hlučín), Slovacia, Slovenia, Croația, Bosnia și Herțegovina, precum și părți care aparțin azi României (Transilvania, cea mai mare parte a Banatului, partea estică a Crișanei, partea estică a Sătmarului, partea sudică a Maramureșului, sudul Bucovinei), Muntenegrului (localitățile litorale), Poloniei (vestul Galiției), Ucrainei (estul Galiției, nordul Maramureșului și nordul Bucovinei), Italiei (Trentino-Tirolul de Sud și o parte a regiunii Friuli-Veneția Giulia) și Serbiei (Voivodina).

Primul Război Mondial, dezintegrarea Cisleithaniei la sfârșitul lui octombrie 1918 prin fondarea Cehoslovaciei, a Statului slovenilor, croaților și sârbilor și a statului Austria Germană, ieșirea Ungariei din uniunea reală precum și Tratatul de la St. Germain din 1919 au condus la, respectiv au pecetluit sfârșitul Austro-Ungariei. Republica succesoare a păstrat numele „austriac”, a abolit nobilimea și i-a expulzat pe Habsburgi din țară. Nu în ultimul rând pe baza experiențelor din deceniile care au urmat, administrației habsburgice, inclusiv din perioada ei austro-ungară, i se păstrează în Austria zilelor noastre o amintire în mare măsură pozitivă.

Belize

Belize este o țară mică situată pe coasta de est a Americii Centrale, în Marea Caraibelor marginită de Mexic la nord vest și Guatemala la vest și sud. Țara este o monarhie constituțională și o democrație parlamentară care o recunosc pe Elisabeta a II-a ca Suverană. Pe mare Hondurasul este cel mai apropiat vecin, 75 km distanță peste Golful Honduras. Numele țării se trage din cel al Râului Belize la fel și orașul Belize, capitala anterioară și cel mai mare oraș al țării. În spaniolă de obicei i se spune Belice. A fost cunoscută ca și Hondurasul Britanic până în 1973, Belize a fost o colonie Britanică mai bine de un secol. În anul 1981 a devenit o națiune independentă. Belize este membră a Comunitații Caraibelor (CARICOM) și al Sistema de Integracion Centro Americana (SICA) și se consideră că ar face parte atât din Caraibe cât și din America Centrală.

Canada

Canada (pronunție franceză: /kanadɑ/; engleză: /ˈkænədə/) este un stat situat în extremitatea nordică a continentului american. Este a doua țară a lumii ca întindere după Rusia, teritoriul său fiind organizat asemenea unui stat federal, în zece provincii și trei teritorii. Este mărginită la est de Oceanul Atlantic, la nord de Oceanul Arctic, iar la vest de Oceanul Pacific. La sud, se învecinează cu Statele Unite ale Americii.

Populată la început în mod exclusiv de populație amerindiană, Canada a fost fondată sub forma unei uniuni de colonii britanice, unele dintre ele transformate din foste colonii franceze. Ca formă de organizare statală, Canada este o monarhie constituțională, și pǎnâ in 1931, era considerat un dominion al Regatului Unit. Însâ, Canada și-a obținut independența de Marea Britanie în mod pașnic, printr-un proces gradual început cu întemeierea Canadei în 1867 și definitivat în 1982, când Canada a obținut dreptul de a-și modifica propria constituție. Cele mai importante trei acte normative care au consolidat independența sunt:

British North America Act (Documentul ce ratifică independența Canadei), 1 iulie 1867

Statute of Westminster, 11 decembrie 1931

Canada Act, 17 aprilie 1982.În prezent, Canada este un stat independent, care funcționează ca o democrație parlamentară și monarhie constituțională bine articulată, șef al statului fiind regina Elisabeta a II-a, al cărei reprezentant local este Guvernatorul General al Canadei, Julie Payette. Șeful guvernului este primul ministru al Canadei, actualmente Justin Trudeau.

Canada se autodefinește ca fiind o națiune bilingvă și multiculturală. Engleza și franceza sunt ambele limbi oficiale. La începutul anilor 1970, Canada începe să adopte concepte de diversitate culturală și multiculturalism, concepte pe care mulți canadieni le consideră astăzi ca unele dintre principalele caracteristici ale țării.

Țară industrializată și avansată tehnologic, Canada este un exportator net de energie datorită rezervelor considerabile de combustibili fosili și a generării de energie nucleară și hidroelectrică. Economia diversificată se bazează mult pe abundența resurselor naturale și a comerțului extern, în special cu Statele Unite, cu care Canada are o relație complexă și de lungă durată, relație care poate fi descrisă drept cel mai strâns și mai vast parteneriat comercial din istorie .

Compromisul austro-ungar din 1867

Termenul german Ausgleich se referă la „compromisul” din februarie 1867 prin care s-a fondat dubla monarhie austro-ungară, promulgată de împăratul Franz Joseph și o delegație maghiară condusă de Ferenc Deák.

Dominic de Habsburg

Dominic de Habsburg (n. 4 iulie 1937, Hollabrunn, Austria) este fiul arhiducelui Anton de Habsburg și al Principesei Ileana a României. Ca membru al liniei Habsburg-Lorena din Casa de Habsburg a moștenit titlurile de arhiduce al Austriei și mare duce de Toscana. Pe data de 26 mai 2006, în calitate de succesor al mamei sale, i-a fost restituit Castelul Bran.

Eswatini

Eswatini, oficial Regatul Eswatini, în trecut Regatul Swaziland, este o țară din sudul Africii, situată între Africa de Sud la vest și Mozambic la est. Capitala este Mbabane.

Țara este condusă de regele Mswati al III-lea, fiind ultima monarhie absolută din Africa.

Este una dintre cele mai mici țări din Africa. Timp de mai mulți ani a avut de profitat de pe urma faptului că era situată la periferia Africii de Sud, unde era instituit apartheid-ul. În prezent, eSwatini se confruntă cu dificultăți economice și politice după procesul de democratizare din statele învecinate.

Imperiul Austriac

Imperiul austriac (în germană Kaisertum Österreich) a fost o formațiune statală ce a existat în centrul Europei între 1804 și 1867, iar ca parte cisleithanică a Austro-Ungariei a existat până în 1918. Cu toate acestea, uneori, numele de "Imperiu austriac" e folosit și referitor la Monarhia Habsburgică, pentru a desemna totalitatea țărilor a căror coroană era deținută de Casa de Habsburg, respectiv de Casa de Habsburg-Lorena, între care se găseau atât țări din cadrul Sfântului Imperiu Roman (Arhiducatul Austriei, Comitatul Tirol, Ducatul Carintia, Ducatul Stiria, Ducatul Salzburg, Craina, Regatul Boemiei, Margraviatul Moraviei, Silezia austriacă, Comitatul Gorizia și orașul Triest), cât și din afara lui (Regatul Ungariei, Regatul Croației, Regatul Slavoniei, Principatul Transilvaniei (1699), Regatul Galiției și Lodomeriei (1772), Bucovina (1774), Margraviatul Istriei (1797) și Regatul Dalmației). Imperiul Austriac a fost oficial proclamat în anul 1804 pe baza țărilor coroanei familiei de Habsburg-Lorena, care deținuse prin alegere din secolul XV până la în 1806 Coroana Sfântului Imperiu Roman și prin moștenire, de la sfârșitul secolului al XVI-lea, coroana privată a lui Rudolf al II-lea care, în 1804, a devenit Coroana imperială a Austriei.

Monarh

Un conducător suprem al unei monarhii-suveran.

Rege, crai sau împărat, este titlul unei persoane care conduce printr-o formă de guvernământ o Monarhie absolută o Monarhie constituțională sau ca teritoriu conduce un regat sau imperiu.La popoarele slave poartă numele de țar sau cneaz.Han, șah, maharajah, sultan, calif sau emir sunt numele monarhilor la unele popoare asiatice.In Țările Române erau numiți voievozi, domnitori, conducând un Voievodat sau Principat.alte denumiri derivate:

Rege (șah) un joc originar din Persia

Monarhie constituțională

O monarhie constituțională este o formă de guvernământ monarhică ce face parte dintr-un sistem constituțional care acceptă un monarh ereditar sau ales în funcție de șef de stat. Monarhiile constituționale moderne, de obicei implementează conceptul de trias politica, sau "separarea puterilor", unde monarhul e capul ramurei legislative sau doar are un rol simbolic. În cazul în care monarhul deține puterea absolută, aceasta se numește o monarhie absolută.

Astăzi, monarhiile constituționale sunt combinate cu o democrație reprezentativă, care reprezintă teoriile suveranității populare care plasează suveranitatea în mâinile poporului, și cele care consideră important rolul tradiției în guvernământ. Cu toate că regele sau regina pot fi considerați șeful statului, prim Ministrul, a cărui putere provine direct sau indirect în urma alegerilor, este Șeful guvernului.

Cu toate că majoritatea monarhiilor constituționale moderne sunt democrații reprezentative, în istorie au existat și alte situații. Unele monarhii au existat sub constituții fasciste (sau cvasi-fasciste), cum s-a întâmplat în Italia, Japonia și Spania, sau cele unde guvernul a fost condus de o dictatură militară, cum s-a întâmplat în Tailanda sau România.

Monarhie dualistă

Monarhia dualistă (sau dubla monarhie) apare atunci când două regate sunt conduse de același monarh, urmează aceeași politică externă, sunt angajate într-o uniune vamală și au o armată combinată, altfel fiind fiecare autonom⁠(d). Termenul este de obicei folosit cu referire la Austro-Ungaria, o dubla monarhie care a existat din 1867 până în 1918.

În anii 1870, după modelul Austro–Ungariei, prințul de Wales (mai târziu regele Edward al VII-lea) și William Ewart Gladstone au propus ca Irlanda și Marea Britanie să formeze o dublă monarhie. Eforturile lor nu au avut succes, dar ideea a fost folosită mai târziu, în 1904, de către Arthur Griffith⁠(d) în lucrarea sa, The Resurrection of Hungary⁠(d). Griffith a remarcat cum în 1867 Ungaria a trecut de la a fi parte din Imperiul Austriac la un statut egal în cadrul Austro-Ungariei. Deși nu era el însuși monarhist, Griffith susținea o astfel de abordare pentru relația anglo-irlandeză⁠(d). Ideea nu a fost îmbrățișată de către alți lideri politici irlandezi, și Irlanda a luptat în cele din urmă în războiul de independență (anii 1919-1921) pentru a ieși din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei⁠(d).

Mai târziu, istoricii au folosit termenul pentru a se referi la alte exemple în care un rege domnește peste două state, cum ar fi Henric al V-lea și Henric al VI-lea, care au fost efectiv regi și ai Angliei și ai Franței în secolul al XV-lea, ca urmare a formării unui stat-marionetă într-o mare parte din Franța, în timpul Războiului de 100 de Ani, Danemarca–Norvegia, o dublă monarhie care a existat din 1537 până în 1814, la Uniunea Iberică⁠(d) dintre Portugalia și Spania (1580-1640), și la Uniunea Polono-Lituaniană (1569-1795).O dublă monarhie nu este neapărat și o uniune personală. Într-o uniune personală, în două sau mai multe regate domnește aceeași persoană, dar nu există alte structuri guvernamentale comune. Statele aflate în uniune personală au armate separate, politici externe separate și constituie spații vamale separate. În acest sens, Austro–Ungaria nu a fost o simplă uniune personală, întrucât ambele state aveau un singur minister de externe, o unică armată și finanțe comune.

Regatul Muntenegrului

Regatul Muntenegrului (sârbă Краљевина Црна Гора; Kraljevina Crna Gora) a fost un regat situat în sud-estul Europei.

Capitala regatului era Cetinje. Moneda națională a fost perperul muntenegrean . Forma de guvernământ era aparent monarhie constituțională, însă în realitate era monarhie absolută.

Regatul Poloniei (1385-1569)

Regatul Poloniei Jagiellonilor a fost forma Regatului Poloniei după accesul la tron al lui Vladislav al II-lea Jagiello, Mare Duce de Lituania. Odată cu accesul acestuia la tron și cu acceptarea Uniunii de la Krewo cele două state au fost unite sub o singură monarhie. În 1569 prin tratatul de Uniune de la Lublin uniunea a fost confirmată și transformată în Uniunea statală polono-lituaniană.

Regent

Regent (din latină regens, prin franceză régent și germană Regent) se numește o persoană care guvernează, cu titlu provizoriu, o monarhie în timpul minoratului, al bolii sau al absenței suveranului. Funcțiile regentului sunt exercitate uneori de către un consiliu de regență.Sinonime pentru „regent” în Țările Românești au fost caimacam domnesc, vechil și locotenent domnesc.

În urma abdicării forțate a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în 1866 în Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești a fost instituit un consiliu de regență, intitulat Locotenență Domnească.

Spania

Regatul Spaniei (spaniolă Reino de España) sau Spania (spaniolă España; pronunție spaniolă: /esˈpaɲa/) este o țară situată în sud-vestul Europei, membră a Uniunii Europene. Este constituită în statul social și democratic de drept, al cărui formă de guvernământ este monarhia constituțională. Are capitala la Madrid. În nord-est se învecinează cu Franța și Andorra, de-a lungul Munților Pirinei. Face parte din Peninsula Iberică împreună cu Portugalia și Gibraltar, având de asemenea două arhipelaguri, situate unul în Marea Mediterană (Insulele Baleare) și celălalt în Oceanul Atlantic (Insulele Canare). De asemenea, de Spania aparțin două mici teritorii din nordul Africii (care includ orașele autonome Ceuta și Melilla), precum și enclava Llivia din Pirinei. Spania are o suprafață de 505 370 km², fiind a patra țară a continentului după mărime, precedată de Rusia, Ucraina și Franța. Cu o altitudine medie de 650 de metri deasupra nivelului mării, este a doua cea mai muntoasă țară a Europei după Elveția. Conform recensământului din 2007, populația sa este de 45.200.737 de locuitori.

Omul modern a ajuns pentru prima dată în Peninsula Iberică acum aproximativ 35.000 de ani. Diferite culturi iberice, precum cea feniciană, greacă și cartagineană au dezvoltat așezări pe peninsulă, până când acestea au intrat sub dominație romană în jurul anului 200 Î.Hr. La sfârșitul Imperiului Roman de Apus, confederațiile tribale germanice din Europa Centrală au invadat peninsula Iberică și s-au stabilit pe tărâmuri relativ independente în provinciile vestice. Vizigoții, un popor migrator din Europa de Est, au venit în Spania în anul 511, și mai târziu au reușit să creeze Regatul Vizigoților. Acesta a fost cucerit mai târziu de mauri (popor islamic din evul mediu), cu excepția zonei de nord, unde la scurt timp după aceea a început un proces cunoscut sub numele de Reconquista. Aceste teritorii au fost complet recucerite de regii catolici abia opt secole mai târziu, în anul 1492. În perioada modernă timpurie, Spania a devenit unul din primele imperii globale, lăsând o mare moștenire culturală și lingvistică în America Latină, care include peste 500 de milioane de vorbitori de limbă spaniolă.

În perioada modernă din secolul al XIX-lea, Spania a pierdut coloniile din America. În Primul Război Mondial, Spania a fost neutră iar mai târziu în 1936, a izbucnit Războiul Civil Spaniol, la sfârșitul căruia generalul Francisco Franco a ieșit victorios și a devenit dictator. După sfârșitul regimului Franco în 1975, Spania a devenit o monarhie, apoi o monarhie constituțională în 1978, când o nouă constituție a fost adoptată. în 1986, Spania a aderat la Comunitatea Europeană, care a devenit mai târziu Uniunea Europeană.

Spania este o democrație parlamentară și monarhie constituțională, în care Regele Felipe VI este șef de stat. Spania este o țară dezvoltată, fiind a 14-a economie a lumii din punct de vedere al PIB-ului nominal. De asemenea, Spania se poziționează bine în diverse alte clasamente internaționale, având un nivel foarte ridicat de dezvoltare umană și un nivel relativ scăzut de corupție. Spania este un membru al ONU, Uniunea Europeană, Zona Euro, Consiliul Europei, Organizația Statelor Ibero-Americane, NATO, OECD, Spațiului Schengen, OMC și multe alte organizații internaționale.

Linia de succesiune la tron
Heraldic Royal Crown (Common)

În alte limbi

This page is based on a Wikipedia article written by authors (here).
Text is available under the CC BY-SA 3.0 license; additional terms may apply.
Images, videos and audio are available under their respective licenses.