Maleahi

Maleahi, Malachias sau Mal'achi (ebraică: מַלְאָכִי, Mal'akhi; cu sensul de "Mesager") a fost un profet din Biblia ebraică. A avut doi frați, Nathaniel și Josiah. Malachi este considerat ca fiind autorul cărții care-i poartă numele, Cartea lui Maleahi, ultima carte din secțiunea Neviim a Tanakhului iudaic. În Vechiul Testament creștin este ultima carte înainte de Noul Testament.

Maleahi s-a născut în satul Sofes, este din seminția lui Levi și a proorocit cu 430 de ani înainte de nașterea lui Iisus Hristos. Este sărbătorit de către BOR la 3 ianuarie.[1][2]

Maleahi
Malachi

Maleahi
Date personale
Venerație
Gloriole.svg Sfinți
Duccio di Buoninsegna 066
Profetul Maleahi. Pictură de Duccio di Buoninsegna, cca. 1310 (Museo dell'Opera del Duomo, Catedrala din Siena).

Referințe și note

  1. ^ http://www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/sinaxar.php?date=1388725200
  2. ^ Sfantul Proroc Maleahi; Sfantul Mucenic Gordie (Zi aliturgica)
12 Profeți Minori

Profețiile Mici, Cei Doisprezece Profeți (aramaică: תרי עשר, Trei Asar, "Doisprezece") sau Cartea celor 12 Profeți minori este o colecție de 12 cărți care constituie ultima carte a Bibliei ebraice și care formează ultimele douăsprezece cărți din Vechiul Testament, termenii "profeți mici" sau "cei doisprezece profeți" poate face referire, de asemenea, la cele douăsprezece autori ai acestor lucrări profetice. Cei 12 scriitori și cele 12 lucrări sunt de obicei studiate împreună, și sunt ordonate în mod constant în Bibliile evreiești, protestante și catolice astfel:

Osea

Ioel

Amos

Obadia

Iona

Mica

Naum

Habacuc

Țefania

Hagai

Zaharia

MaleahiMulte Biblii ortodoxe ordonează cele 12 cărți astfel:

Osea

Amos

Mica

Ioel

Obadia

Iona

Naum

Habacuc

Țefania

Hagai

Zaharia

Maleahi

Termenul "minor" se referă la lungimea fiecărei cărți (variind de la un singur capitol la paisprezece), chiar și cea mai lungă dintre ele fiind scurtă în comparație cu cele trei profeții majore, Isaia, Ezechiel și Ieremia.

Amos (carte)

Amos este o carte din Biblia ebraică (și din Vechiul Testament). Este scrisă de Amos, unul din cei 12 Profeți Minori.

Amos, care era contemporan cu Osea și cu Isaia dar mai în vârstă ca aceștia, a fost activ în jurul anilor 750 î.Hr. în timpul domniei lui Ieroboam al II-lea. Cartea lui Amos a fost prima carte biblică profetică scrisă. Amos a trăit în regatul Iuda, dar a predicat în regatul de nord al Israelului. Temele sale majore profetice sunt justiția socială, atotputernicia lui Dumnezeu și judecata divină.

Cartea a patra a Regilor

Cartea a patra a Regilor (2 Regi, A doua carte a împăraților sau 2 Împărați) este o carte din Vechiul Testament.

Deuteronom

Deuteronomul (din greacă: Deuteronomion, ή Δευτερονόμιον, adica „un al doilea exemplar al legii”, în originalul ebraic דברים Dvarim , în traducere „Cuvinte”, după cuvintele care îl deschid) este a cincea carte a Pentateuhului, fiind, prin urmare, dupa tradiția iudaică și creștină, a cincea carte a lui Moise și a cincea carte din Vechiul Testament, și din Tanakh sau Biblia ebraică.

Ecleziast

Ecleziastul (din limba greacă: Ἐκκλησιαστής, original numită Qoheleth ebraică: קֹהֶלֶת‎‎, cu sensul de "Predicatorul") este o carte din Vechiul Testament. Încă de la început se afirmă că această carte conține cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului.

Ezra-Neemia

Ezra-Neemia a fost o carte din biblia ebraică care a fost divizată de creștini în secolul al III-lea și de evrei în secolul al XV-lea. Descrie perioada începând cu căderea Babilonului (539 î.Hr.) și prezintă misiunile succesive la Ierusalim ale lui Zerubbabel, Ezra și Neemia și eforturile lor de a restaura venerarea lui Dumnezeu și de a purifica moral comunitățile evreiești.

Ezra (carte)

Cartea lui Ezra este o carte a Bibliei ebraice. Inițial combinată cu Cartea lui Neemia într-o singură carte a lui Ezra-Neemia, cele două au devenit separate în primele secole ale erei creștine. Subiectul acesteia este reîntoarcerea la Sion în urma încheierii captivității babiloniene. Cartea este împărțită în două părți: prima parte este povestea întoarcerii din exil în primul an al lui Cirus cel Mare (538 î.Hr.), finalizarea și dedicarea noului Templu al Ierusalimului, în al șaselea an al lui Darius (515 î.Hr.); a doua parte relatează misiunea ulterioară a lui Ezra la Ierusalim și lupta lui pentru salvarea de la păcatul căsătoriei cu străini.

Geneza

Geneza sau Facerea este prima carte a Pentateuhului (a celor Cinci Cărți ale lui Moise), deci și a Vechiului Testament și Tanakhului.

Hagai (carte)

Hagai este o scurtă carte din Vechiul Testament. Este datată în jurul anului 520 î.Hr., înainte ca Templul din Ierusalim să fie reconstruit. Conform primului verset în anul al doilea al împăratului Darius, în ziua întâi a lunii a șasea, cuvântul Domnului a vorbit prin prorocul Hagai către Zorobabel, fiul lui Șealtiel, dregătorul lui Iuda, și către Iosua, fiul lui Ioțadac, marele preot.

Termenul Hagai în ebraică înseamnă Sărbătorile mele.

Iov (carte)

Cartea lui Iov (ebraică אִיוֹב‎ ʾ transliterat iyobh) este o carte din Vechiul Testament (Biblia ebraică).

Cartea prezintă povestea lui Iov, suferințele sale în momentul când se află în mâinile lui Satana, discuțiile sale cu prietenii despre originea și natura suferinței lui, provocarea sa către Dumnezeu, și, în cele din urmă, un răspuns de la Dumnezeu.

Judecători (carte)

Judecători (ebraică ספר שופטים, transliterat Sefer Shoftim) este a șaptea carte din Vechiul Testament. După cum arată și titlul, cartea prezintă istoria judecătorilor biblici (evrei).

Maleahi (carte)

Maleahi (ebraică מַלְאָכִי‎, transliterat Malʾaḫi, Mál'akhî) este ultima carte din Neviim și din Vechiul Testament. Este ultima carte din cartea celor 12 Profeți minori.

Neemia (carte)

Neemia este o carte din Vechiul Testament. În cea mare parte este scrisă sub forma unor memorii la persoana I. Cartea se referă la reconstruirea zidurilor Ierusalimului de către Neemia, un evreu care este un înalt oficial de la curtea persană, și dedicarea orașului și oamenilor săi legilor lui Dumnezeu (Tora). Evenimentele au loc în a doua jumătate a secolului al V-lea î.Hr.. Nucleul original al cărții, memoriile la persoana I, posibil să fi fost combinate cu nucleul din Cartea lui Ezra în jurul anului 400 î.Hr., cu toate că editarea lor a continuat și în epoca elenistică.

Nevi'im

Nevi'im, cunoscute în tradiția iudaică și ca profeții anteriori și profeții posteriori, respectiv, grupul de cărți numite în tradiția creștină "cărți istorice" formează în iudaism "profeții anteriori", în sensul că prin aceste figuri ale istoriei lui Israel (care este totodată și istoria mântuirii), Dumnezeu s-a revelat și a revelat planul său de mântuire (a poporului ales și a întregului neam omenesc); celălalt grup de cărți intitulat "profeții posteriori", în tradiția creștină sunt împărțite în: "profeții majori" și "profeții minori": această împărțire nu vizează conținutul, ci extinderea scrierilor profetice.

Proverbele și pildele lui Solomon

„Proverbele și pildele lui Solomon” este numele unei cărți din Vechiul Testament.

Tora

Termenul Tora (ebraică: תּוֹרָה, trad. „Instruire”, „Învățătură” sau „Lege”) poate avea o serie de semnificații. De obicei, acest termen desemnează primele cinci cărți ale lui Moise (care constituie Pentateuhul) din cele 24 de cărți ale Tanakhului, și este, de obicei, adnotat cu comentarii rabinice (perushim). Acest termen mai poate să însemne și continuarea povestirilor din Cartea Genezei până la sfârșitul tanakhului (Maleahi), și se mai poate referi de asemenea și la totalitatea textelor evreiești religioase, derivate fie din texte biblice sau, mai târziu, din scrieri rabinice. Un factor comun tuturor acestor definiții este că Tora descrie geneza popurului evreiesc: chemarea lor de Dumnezeu, relatări despre încercările și necazurile prin care au trecut aceștia, și legământul lor cu Dumnezeu, ce implică urmarea unui mod de viață care să adere la un set definit de moraluri și obligații religioase și de legi civile (halakha).

Vechiul Testament

Vechiul Testament este prima parte a Bibliei creștine. Conține cărțile Bibliei ebraice, deși într-o ordine diferită, la care anumite biserici adaugă și alte cărți, cunoscute ca apocrife sau cărți deuterocanonice, în funcție de preferințele fiecărei grupări teologale în parte. În bibliile protestante, cărțile apocrife nefiind canonice pot fi adăugate într-o secțiune separată între Vechiul și Noul Testament, în timp ce în alte biblii (de exemplu, în cele catolice ori ortodoxe), există apocrife plasate între cărțile protocanonice. În funcție de conținutul canonic al Vechiului Testament, protestanții au 39 de cărți, pe când ortodocșii au 44 de cărți biblice, chiar dacă e vorba de exercitarea acelorași învățături, în cadrul aceleiași religii majore.

În documentarul History Channel The Bible Unearthed (Biblia dezgropată) prof. Richard Friedman, prezentat ca autoritate mondială în materie de Biblie ebraică afirmă că ea nu este o carte, ci un conglomerat de cărți, o întreagă bibliotecă având între 100 și 150 de autori, scrisă de-a lungul unui mileniu. Data cea mai timpurie la care a început scrierea Bibliei ar putea fi 922 î.Hr., conform lui Richard Elliott Friedman. Cele mai vechi manuscrise ale Bibliei sunt sulurile de argint, ele datează din 587-586 î.Hr. și sunt scrise în paleo-ebraică.

Zaharia (carte)

Zaharia este penultima carte din Vechiul Testament, atribuită profetului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido (conform primului verset).

Țefania (carte)

Țefania este o carte din Vechiul Testament. (În Scripturile românești, un nume alternativ al cărții și al personajului este Sofonie.) Conform primului verset cartea este scrisă de Țefania, fiul lui Cuși, fiul lui Ghedalia, fiul lui Amaria, fiul lui Ezechia, pe vremea lui Iosia, fiul lui Amon, împăratul lui Iuda.

În alte limbi

This page is based on a Wikipedia article written by authors (here).
Text is available under the CC BY-SA 3.0 license; additional terms may apply.
Images, videos and audio are available under their respective licenses.