Ideologie

Ideologie însemna discuție sau vorbire despre idei, despre diferite concepții, indiferent ce conținut ar avea ele.

Definiții

În semnificația actuală, ideologia se referă la acel ansamblu de idei și principii care stabilesc o anume formă de guvernământ, sau o filozofie socială asupra celei mai bune forme de organizare a statului care satisface optim nevoile și împlinește la cel mai înalt nivel așteptările cetățenilor.

Accepțiuni clasice și moderne ale ideologiei:

  • de Tracy: studiu obiectiv al (originii) ideilor;
  • Marx: orice idee practică (în suprastructură); orice idee care contribuie la camuflarea contradicțiilor sociale; tot ce este nonștiință; falsa conștiință (Engles după Marx); iluzie (Marx, scrieri târzii); ceva superficial sau înșelător; ceva neempiric (Engels);
  • Gramsci: discurs, de obicei cu tentă idealistă, al intelectualilor „tradiționali” menit să mascheze totala lor desuetudine (ideologiile arbitrare); discurs care organizează masele umane și creează terenul pe care omul acționează, dobândește conștiința propriei sale poziții, luptă etc. (conștiință colectivă de clasă conectată) (ideologiile organice);
  • Althusser: ideologia are o existență cvasimaterială, capabilă să definească ceea ce gândesc oamenii, întruchipată în societatea noastră prin „aparatul ideologic de stat”: biserici, școli și sindicate; ideologia nu este doar o reprezentare iluzorie a realității, ci și mijlocul prin care omul își trăiește relația cu realitatea; orice ideologie are funcția (care o definește) de a „constitui” indivizi concreți ca subiecți (ai autorităților etc.)
  • Karl Mannheim: idee transcendentă situațional, care nu reușește niciodată de facto să-și realizeze conținutul;
  • Minogue: ostilitate împărtășită pentru modernism: pentru liberalism în politică, pentru individualism în practică și pentru piață în economie;
  • Sartori: unealtă analitică; opusul pragmatismului;
  • Seliger: orice set de credințe orientate spre acțiune organizate într-un sistem coerent;
  • Geertz: sistem cultural;
  • McLellan: un aspect al tuturor sistemelor de semne și simboluri în măsura în care ele sunt implicate într-o distribuție asimetrică a puterii și resurselor. McLellan consideră că există un fel de mecanism intern de autoapărare, care se manifestă sub forma unei naivități metodologice, care îi determină pe teoreticieni să se lase ispitiți de o tentație, extrem de răspândită, aceea de a califica drept ideologie doar perspectiva celuilalt, în raport cu care viziunea proprie se constituie ca un punct de referință al obiectivității, ce permite o decelare corectă a caracteristicilor și a mecanismelor gândirii ideologice;
  • Hoevels: ideologia, este după Hoevels, rezultatul selecției memelor în condițiile dominației.

Capitalism și comunism

Istoric sunt cunoscute mai multe tipuri de organizări statale, fiecare cu calitățile și lipsurile inerente.

Două mari ideologii asupra organizării sociale marchează timpurile moderne, anume organizarea capitalistă și cea socialist-comunistă.

Capitalismul pune accentul pe organizarea și conducerea democratică, pe proprietate privată, pe inițiativa liberă, pe comerț liber, pe concurență în toate domeniile acțiunii sociale.

Comunismul, dimpotrivă, subliniază necesitatea proprietății comune a mijloacelor de producere a bunurilor și serviciilor, a subordonării individului unor principii socio-decizionale rigide, a delegării puterii politice unui grup de indivizi aparent aleși liber, dar în fapt aleși prin presiunea forței, amenințării și fricii.

Capitalismul, în principiu și în practică, folosește la maximum capabilitatea creativă și interactivă a cetățenilor, fiecare având dreptul să își folosească imaginația, talentul și inițiativa pentru a crea, populariza și oferi-comercializa produsele proprii, fie ca concepte sau bunuri materiale care satisfac nevoi.

Probabil cel mai mare defect structural al comunismului este inhibarea gândirii creative și acțiunii personale a majorității indivizilor, conduse mai degrabă tiranic decât democratic. Interzicerea practică a inițiativei de orice fel, duce la lipsa de performanță conceptuală și lucrativă generalizată, la inhibarea cercetărilor și experimentelor științifice, tehnologice sau culturale.

Fără informații și proiecte moderne în știință, tehnologie, artă, organizarea comunistă este săracă material și spiritual, monotonă și opresivă, dat fiind că toate activitățile se fac prin program politizat, nu implică o recompensă proporțională cu rezultatele muncii fiecăruia și interzic critica liberă a celor care conduc, sau încearcă să conducă, dar, de fapt, dezorganizeaza și ruinează sistematic națiunea prin decizii aberante, fără finalitate pozitivă.

În mod paradoxal, lumea comunistă, care se definește avangarda gândirii teoretice și practice, fiind incapabilă să creeze singură unelte și tehnologii performante, le cumpără din capitalism, dar le folosește fără randament, nu le îmbunătățește sistematic, astfel calitatea bunurilor și serviciilor lasă mereu de dorit.

Pe de altă parte, cumpărând produse scumpe și oferind în loc materii prime ieftine, orânduirile pseudo-comuniste își utilizează resursele naturale în mod irațional și sărăcesc sistematic cetățenii.

Mulțimea de defecțiuni decizionale și contradicții între afirmații și fapte, care definesc comunismul, a dus în mod inevitabil la scoaterea lui din istorie ca organizare socială viabilă, capabilă să ofere satisfacții materiale și afective pentru majoritate.

Putem identifica "ideologii" și în spațiul științific, cultural sau filozofic, ele implicând strategii creative specifice, construcții de sisteme de valori, propuneri de modalități evaluante și aparate critice aplicate diferitelor realizări din sectoare creative importante ale artei sau științei, sau construcții de ipoteze asupra apariției și dezvoltății diferitelor realități fenomenale sau sociale.

Bibliografie

  • Fritz Erik Hoevels: Wie unrecht hatte Marx wirklich?, Freiburg, 2009.
  • Aurelian Tache (colectiv de autori), Figuri ilustre din Evul mediu, Editura Tineretului, București, 1968, p. 9,11,12.
Acțiunea Populară

Acțiunea Populară a fost un partid politic din România, cu ideologie de centru-dreapta, fondat și condus de Emil Constantinescu din februarie 2001.

Pe 18 aprilie 2008 a fuzionat cu Partidul Național Liberal.Între membrii de seamă ai formațiunii se numără Smaranda Enache, Zoe Petre, Marius Vladu și Sorin Botez.

Acțiunea Populară este și numele unei grupări politice din Republica Moldova.

Anticomunism

Anticomunismul este o ideologie a opoziției față de organizațiile, guvernele și ideologiile comuniste. Deseori, anticomunismul se opune și altor politici și ideologii care amenință, într-o oarecare măsură, proprietatea privată sau care promovează radicalismul de stânga (de exemplu: socialismul sau sindicalismul).

Deși termenul comunism are o lungă istorie, anti-comunismul modern este îndreptat în primul rând împotriva politicilor adepților marxism-leninismului. Termenul a căpătat o utilizare globală în timpul Războiului Rece, când puterile occidentale au început să-și coordoneze opoziția față de politica expansionistă a Uniunii Sovietice. Între 1950 și 1991, anticomunismul a fost una dintre componentele majore ale Războiului Rece, iar liderii SUA au pretins că anticomunismul se confundă cu politica lor de îngrădire a comunismului.

La nivel religios, creștinii din partea Bisericii Catolice au fost cei mai ostili la adresa bolșevismului și a ateismului, suveranii pontifi Pius IX și Ioan Paul II fiind cei mai vocali în această privință.

Comunism

Comunismul este un termen care se poate referi la mai multe noțiuni legate între ele, dar diferite și, istoric, foarte contrastate, sau chiar, după comentatori precum istoricul Stephane Courtois, contradictorii:

o ideologie care, oficial, promovează un sistem social în care nu există stat, clase sociale și proprietate privată asupra mijloacelor de producție, și care are scopul de a realiza o societate egalitară;

o mișcare politică, un partid care afirmă că dorește să implementeze acest sistem;

un regim politic care se revendică „comunist”, „socialist”, „republică populară” sau „democrație populară”, în care statul există, fiind chiar atotputernic și totalitar sub conducerea exclusivă a unui singur partid, zis „comunist”, „socialist” sau „muncitoresc”, iar clasele sociale fiind diferențiate nu prin accesul la proprietate, ci prin accesul inegal la uzufructul proprietății colective.

Euroscepticism

Euroscepticism este o ideologie politică legată de scepticism față de Uniunea Europeană și de integrarea europeană în general. Uneori, acest scepticism este acompaniat de dorința de a păstra suveranitatea și identitea națiunilor europene în loc de a se crea un stat federal european.

Fascism

Fascismul este o ideologie politică radicală și autoritară de aripă dreaptă definită, în primul rând, de un naționalism radical (numit și "ultra-naționalism")., de o putere dictatorială, de suprimarea opoziției și de o puternică regimentare a societății și a economiei. Fasciștii încearcă să organizeze o națiune în conformitate cu perspectivele, valorile și sistemele corporatiste, inclusiv sistemul politic și economia. Ei susțin crearea unui stat totalitar cu un singur partid, care urmărește mobilizarea în masă a unei națiuni și crearea unui ideal „om nou”, pentru a forma o elită care reglementează prin îndoctrinare, educație fizică și politici familiale, inclusiv eugenism. Fasciștii cred că o națiune presupune o conducere puternică, o singură identitate colectivă și capacitatea de a comite violențe și război, cu scopul de a menține națiunea puternică. Guvernele fasciste interzic și suprimă opoziția față de stat.Fascismul a fost fondat de către sindicaliștii naționaliști italieni în Primul Război Mondial, care au combinat viziuni politice de stânga și de dreapta, dar gravitau spre dreapta la începutul anilor 1920. Ulterior, fascismul se va răspândii și în alte țări europene. Oamenii de știință consideră, în general, că fascismul este de extremă dreapta.Fasciștii sprijină violența, războiul și militarismul, ca furnizor de transformare pozitivă în societate, de aducerea unui nou spirit, educație, insuflarea unei dorințe de a domina în caracterul oamenilor și crearea de camaraderie națională prin intermediul serviciului militar. Fasciștii văd violența și războiul ca acțiuni care creează regenerare, spirit și vitalitate națională.Fascismul este anticomunist, antidemocratic, antiindividualist, antiliberal, antiparlamentar, anticonservator, antiburghez și antiproletar și în multe cazuri, anticapitalist. Fascismul respinge conceptele de egalitarism, materialism și raționalism în favoarea acțiunii, disciplinei, ierarhiei, spiritului și a voinței. În economie, fasciștii se opun liberalismului (ca o mișcare burgheză) și marxismului (ca o mișcare proletară) pentru că sunt mișcări economice exclusive bazate pe anumite clase. Fasciștii prezintă ideologia lor ca o mișcare din punct de vedere economic între clase, care promovează soluționarea conflictului dintre clasele economice în vederea asigurării solidarității naționale. Aceștia susțin o piață reglementată, multiclasă într-un sistem economic integrat național.După al Doilea Război Mondial, puține partide au avut curajul de a se descrie ca fasciste. În schimb, termenul a ajuns să fie folosit la modul peiorativ de către oponenții politici. Denumirea "neofascism" este în prezent folosită pentru a descrie partide politice de extremă dreaptă similare cu mișcările fasciste ale secolului 20.

Fidesz

Fidesz - Uniunea Civic Maghiară este un partid politic parlamentar de centru-dreapta din Ungaria. La alegerile parlamentare din 2010, alianța Fidesz-KDNP a câștigat majoritatea în parlament, obținând 52% din voturi, Fidesz luând 227 de locuri și KDNP luând 36.

Forța Civică

Forța Civică a fost un partid de orientare creștin-democrată de centru-dreapta din România. Președintele acestui partid a fost Mihai Răzvan Ungureanu, care a fost unul din cei patru parlamentari ai partidului, aleși în 2012 în Parlamentul României, la alegerile legislative în care au candidat împreună cu PDL și PNȚCD sub titulatura Alianța România Dreaptă. În vara anului 2014, Forța Civică a fuzionat prin absorbție cu PDL.

Literatura română tradiționalistă

Tradiționalismul este o mișcare literară, manifestată în perioada interbelică, a cărei ideologie se cristalizează în jurul revistei „Gândirea”, care a apărut în perioada 1921 - iunie 1944.

Tradiționalismul este o orientare literară a literaturii române către folclor și etnografie, către civilizația rurală în tematica operelor literare, concomitent cu respingerea culturii urbane moderne.Tradiționalismul românesc cuprinde trei curente înrudite prin apropierea de tradiția rurală și diferite prin modul în care se realizează această apropiere: sămănătorismul, poporanismul și gândirismul.Tradiționalismul românesc capătă expresie în ortodoxie, românism militant, elită apărătoare și paternală, antimaterialism.

Marxism-leninism

Marxism-Leninism este un termen care își are originea în Uniunea Sovietică de pe vremea lui Stalin, care descrie ideologia oficială a regimului, cunoscută până atunci drept marxism. Deși erau de acord cu învățăturile lui Lenin, susținătorii antistaliniști ai lui Troțki (troțkiștii), nu foloseau acest termen, vorbind rareori despre adeziunea lor la marxism, leninism sau troțkism. Stalin, în contrast cu Troțki, nu a scris un număr de lucrări semnificative din punct de vedere teoretic, (cuvântul stalinism fiind mai degrabă o referire la stilul de guvernare decât la o ideologie), dar a aderat în mod oficial la învățăturile lui Marx, așa cum au fost ele revizuite de Lenin. Această ortodoxie a marxism-leninismului a devenit din acel moment un semn al comunismului oficial în toată lumea, chiar și după ce Stalin a fost discreditat în Uniunea Sovietică. Repudierea lui Stalin în Uniunea Sovietică și în alte părți a dus la o mișcare antirevizionistă condusă de Republica Populară Chineză și de Mao Tse-tung în particular, care pretindea că reprezintă adevăratul marxism-leninism stalinist. Oponenții lor antistaliniști (și unii prostaliniști, precum Bill Bland în Regatul Unit) nu au fost de acord cu pretențiile lui Mao și au insistat în afirmarea faptului că acesta prezenta o nouă ideologie, Maoismul. Unii susținători ai lui Mao au recunoscut mai târziu importanța gândirii originale ale mentorului lor și au adoptat acest termen (maoism) sau pe acela de marxism-leninism-maoism.

Azi, apelativul 'marxist-leninist' este folosit în principal de două grupuri: aceia care păstrează moștenirea lui Stalin (și care ori îl resping pe Mao, ori nu) (de exemplu Alianța Marxist-Leninistă), și maoiștii înșiși (de exemplu Partidul Comunist din India (Marxist-Leninist)). Mai există unele grupuri care se autodenumesc marxist-leniniste dar resping stalinismul, precum este Partidul Comunist din Marea Britanie (PCC).

Mai trebuie notat că pe tema acestei terminologii confuziile sunt foarte numeroase, și că apelativul marxist-leninist este folosit în general de juriști, ziariști, etc, ca un sinonim pentru leninism și chiar pentru orice fel de marxism.

Naționalism

Naționalismul este o ideologie care creează și susține o națiune ca un concept de identificare comună pentru un grup de oameni.

Se deosebește de patriotism prin referința juridică și ideologia politică: naționalismul se referă la Dreptul strămoșesc care definește comunitățile istorico-lingvistice ("neamurile"), și tinde a constitui statele pe bază etnică, cu o legislație inspirată din jus sanguinis, în timp ce patriotismul se referă la Dreptul pământean care definește națiunile prin apartenența la același teritoriu și tinde a defini statele pe bază teritorială (indiferent de originile și limbile vorbite de populație; de exemplu în Elveția), cu o legislație inspirată din jus soli .

În domeniul artelor, romantismul este cunoscut a avea în naționalism un aspect important.

Naționalismul romantic s-a dezvoltat mai ales pe plan cultural-artistic prin reînvierea momentelor de glorie din trecutul fiecărui popor și ocrotirea tradițiilor, datinilor și obiceiurilor populare. Giuseppe Mazzini și Garibaldi sunt promotorii ideii de reînviere a istoriei glorioase a Italiei. Cei doi au luptat pentru unificarea Italiei pe plan cultural la început, apoi și pe plan politic, și simultan au promovat, pe planul social, desființarea privilegiilor bisericești sau aristocratice din cele opt state din Italia.

Mișcările în spectrul politic-ideologic apropiat naționalismului sunt diverse, ori ca element programatic, ori ca formă de propagandă. În secolul al XX-lea interpretarea eronată a anumitor date științifice din acea epocă (privind biologia speciei umane Homo sapiens, antropologia și ereditatea) și amestecul acestor interpretări cu naționalismul, a produs ultranaționalismul, concretizat prin mișcări de extremă dreaptă ca fascismul sau nazismul, care socoteau „neamul” ca un „organism biologic”.

Naționalismul patriotic promovează o națiune fără să se opună minorităților conlocuitoare. Naționalismul de tip șovin sau xenofob, dimpotrivă, li se opune. Raportat la specificul românesc, naționalismul șovin și antiromânesc din anumite țări folosește faptul că vorbitorii limbii române din afara României nu aparțin națiunii politice române (adică nu posedă cetățenia română) pentru a implementa ideea (atât la oamenii locului, cât și în opinia internațională) că aceștia nu ar aparține neamului (etniei și sferei culturale și istorice românești), mergându-se până la negarea faptului că au aceleași origini și că vorbesc aceeași limbă.

PRO România

PRO România este un partid progresist și social-liberal din România.

Partidul Alternativa Dreaptă

Alternativa Dreaptă este un partid de dreapta, lansat în octombrie 2019 și care a fost înființat oficial pe 9 august 2019.În data de 27 octombrie 2015, Monica Macovei s-a alăturat Grupului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni din Parlamentul European, iar începând cu data de 18 martie 2016 Partidul M10 a devenit membru al Alianței Conservatorilor și Reformiștilor Europeni. Totuși, la 13 noiembrie 2018, Monica Macovei și-a dat demisia din partid.

La data de 9 august 2019, Partidul M10 a fuzionat cu Forța Moldova și a format Partidul Alternativa Dreapta.

Partidul Poporului – Dan Diaconescu

Partidul Poporului - Dan Diaconescu (PP-DD) a fost un partid politic din România, înființat la inițiativa lui Dan Diaconescu. Partidul a fuzionat cu UNPR în 29 iunie 2015.

Partidul Social Democrat din Germania

Partidul Social Democrat din Germania (în germană Sozialdemokratische Partei Deutschlands, acronim SPD) este unul din cele mai vechi partide din Germania, înființat în 1863. SPD-ul are o ideologie social-democrată, deși în ultimii ani a incorporat în politica sa unele elemente neoliberale. Colocvial este asociat cu culoarea roșie, ca și emblema lui.

Raționalism

Raționalismul sau mișcarea raționalistă este o doctrină filozofică care afirmă că adevărul trebuie să fie determinat în virtutea forței rațiunii și nu pe baza credinței sau a dogmelor religioase. Cuvântul raționalism provine din latină, ratio însemnând „rațiune”.

Raționaliștii susțin că rațiunea este sursa întregii cunoașteri umane. Există și o altă formă de raționalism, mai puțin extrem, care susține că rațiunea este principala sursă a cunoașterii sau că rațiunea este sursa celui mai important tip de cunoaștere.

Raționalismul are câteva asemănări în ideologie cu umanismul și ateismul, prin faptul că își propune să furnizeze un schelet de referință pentru probleme de ordin social și filozofic fără implicații religioase sau de ordin supranatural. Totuși, raționalismul se deosebește de aceste ideologii, deoarece:

umanismul, cum o sugerează și numele, este concentrat asupra superiorității societății umane și a omului în comparație cu natura și cu ceea ce conține aceasta

ateismul este lipsa credinței in zeitați, raționalismul nu face referiri la acesta.

Realism (artă)

Realismul este o ideologie estetică, în care se pune accentul pe relația dintre artă și realitate. Instrumentul indispensabil al artei autorului este observarea atentă a realității și reflectarea ei veridică, obiectivă în creație.

Realismul a avut un impact major în epocă, în special asupra romanului și în dramaturgie. Una dintre trăsăturile caracteristice ale acestuia este interesul acordat de către scriitori raporturilor dintre om și mediu, dintre individ și societate. Elementele unui stil realist pot fi identificate în diferite culturi și epoci istorice.

În cea de-a doua parte a secolului al XIX-lea, realismul capătă, pe plan european, caracterul unui curent, al unei orientări estetice, teoretizate de către artiști și de către critici și ilustrate prin numeroase creații. Autori celebri de romane realiste sunt considerați a fi Honoré de Balzac, Stendhal și Gustave Flaubert în Franța, Charles Dickens și William Makepeace Thackeray în Anglia, Lev Nikolaevici Tolstoi, Feodor Mihailovici Dostoievski și Ivan Sergheevici Turgheniev în Rusia.

Realism (dezambiguizare)

Termenul "Realism" se poate referi la:Realism (artă), o ideologie estetică în artă

Realism (filozofie)

Realismul în relațiile internaționale, o teorie a relațiilor internaționaleRealism clasic

Realism constructiv

Realism contemporan

Realism critic

Realism epistemologic

Realism estetic

Realism fantastic

Realism magic

Realism matematic

Realism metafizic

Realism mistic

Realism moral

Realism naiv

Realism neoclasic

Realism obiectiv

Realism organic

Realism politic

Realism psihologic

Realism românesc

Realism romantic

Realism social

Realism socialist

Realism științific

Realism transcendental

Totalitarism

Totalitarismul este un regim politic în care puterea aparține, în totalitate, unei persoane sau unui grup de persoane. Spre deosebire de sistemul politic de tip monarhie absolută sau dictatură, în regimurile totalitare distanța între stat și societate este, practic, anulată, în sensul că puterea întrupată de stat, prin partidul unic, pătrunde până și în viața particulară a fiecărui cetățean. Ideologia totalitaristă este opusă conceptului de societate deschisă.

În istoria recentă, comunismul, nazismul și fascismul au fost regimuri totalitare. Comunismul, de extremă stângă, se baza pe ideea socială de egalitarism: toți trebuiau să fie „egali”. De extremă dreapta este nazismul care, în expansiune teritorială, susținea că fiecare națiune trebuie să se formeze dintr-o rasă pură, ariană, numai din oameni ce aparțin aceleiași rase – un factor ce a stat la baza Holocaustului. În aceeași ideologie se susține că fiecare rasă are la bază puterea militară.

Raymond Aron a definit totalitarismul astfel:

1. Fenomenul totalitar intervine la un regim care îi acordă unui partid monopolul activității politice.

2. Partidul care are monopolul este animat de, sau înarmat cu, o ideologie căreia îi conferă o autoritate absolută și care, pe cale de consecință, devine adevărul oficial al Statului.

3. Pentru a răspândi acest adevăr oficial, Statul își rezervă, la rândul său, un dublu monopol: monopolul mijloacelor de forță, și monopolul mijloacelor de convingere. Toate mijloacele de comunicare - radioul, televiziunea, presa - sunt dirijate și comandate de Stat și de reprezentanții acestuia.

4. Cea mai mare parte a activităților economice și profesionale sunt supuse Statului și devin, într-un fel, o parte a Statului însuși. Și, cum Statul este inseparabil de ideologia sa, majoritatea activităților economice și profesionale "poartă culoarea" adevărului oficial.

5. Toate fiind activități de Stat, și orice activitate fiind supusă ideologiei, o greșeală comisă într-o activitate economică sau profesională devine, în același timp, o greșeală ideologică. De unde, pe linia de sosire, se constată o politizare și o transfigurare ideologică a tuturor greșelilor pe care este posibil să le facă indivizii și, în concluzie, o teroare în același timp polițistă și ideologică. (...) Fenomenul este perfect atunci când toate aceste elemente sunt reunite și îndeplinite în întregime.

Pe măsură ce istoria celui mai dur și, în același timp, durabil totalitarism, concretizat istoric în regimul comunist sovietic, a fost analizată de către istorici, o parte dintre aceștia au ajuns la concluzia că definiția conceptului "totalitarism" trebuie să fie serios amendată (adică să clarifice dacă aceasta mai poate fi aplicată, în mod justificat, fie și numai acestei forme extreme de control politic, care a fost regimul sovietic), deoarece realitatea din Uniunea Sovietică și, cu atât mai mult, aceea din Germania nazistă arată că societatea n-a putut fi controlată de-o manieră totală de către stat, cum nici statul n-a putut fi, la rândul lui, complet controlat de către un partid unic sau un dictator. Alți istorici subliniază că acest concept de totalitarism poate fi aplicat în mod justificat unor anumite perioade din istoria Uniunii Sovietice (cum este, de exemplu, epoca stalinistă), dar pentru alte perioade (epoca lui Hrușciov, printre altele) o astfel de noțiune nu se mai poate aplica, neacoperind realitatea. Pentru a putea reflecta corect realitatea istorică, o redefinire a conceptului teoretic de "totalitarism" trebuie, deci, în opinia unor istorici, precum britanicul Robert Service, să admită faptul notabil că, în societățile reale aflate sub regimurile care sunt candidatele cele mai credibile la calificativul de "regimuri totalitare", a existat o vastă și diversă reacție de împotrivire a societății la politicile autorităților, ba, chiar mai mult, ea a fost, întotdeauna, parte integrantă a modului de funcționare al acestor regimuri.

Umanism secular

Umanismul secular este o filozofie seculară care susține rațiunea, morala și justiția, respingând în mod explicit ritualurile și ceremoniile ca mijloc de a afirma poziția față de viață. Termenul a fost consacrat în secolul al XX-lea pentru a se distinge clar de umanismul religios, sintagma dând astfel naștere unui retronim. Un sinonim poate mai puțin agresiv este umanism științific, pe care entomologul Edward O. Wilson l-a denumit „singurul weltanschauung compatibil cu cunoștințele crescânde ale științei despre lumea reală și legile naturii”.Deși postulează că ființele umane sunt capabile de a fi etice și morale și fără religie sau vreun zeu, nu presupune că oamenii sunt inerent răi sau că ar avea o bunătate înnăscută și nici nu prezintă oamenii ca fiind „mai presus de natură” sau superiori ei. Mai degrabă, filozofia umanistă de viață subliniază responsabilitatea unică ce privește umanitatea și consecințele etice ale deciziilor omenești. La baza conceptului de umanism secular stă ideea că orice ideologie – fie ea religioasă sau politică – ar trebui examinată cu atenție de fiecare individ și nu acceptată sau respinsă pe baza credinței. O altă caracteristică esențială este continua căutare a adevărului prin știință și filozofie.

Uniunea Etică și Umanistă Internațională (IHEU) este o uniune ce conține peste 100 de organizații raționale, nereligioase, atee, seculare, etic-culturale, Bright, liber cugetătoare, în peste 40 de țări. „Omul vesel” este simbolul oficial al IHEU, fiind recunoscut în mod universal ca simbol al celor care se numesc umaniști. Organizațiile umaniste seculare se găsesc în toate părțile lumii. Se estimează că cei care se numesc umaniști se găsesc în număr de patru până la cinci milioane de oameni în lume.

Ideologii politice

În alte limbi

This page is based on a Wikipedia article written by authors (here).
Text is available under the CC BY-SA 3.0 license; additional terms may apply.
Images, videos and audio are available under their respective licenses.