Iacob

Iacob este un nume de familie sau prenume masculin. Iacob sau Jacobus este forma latinizată a numelui ebraic יעקב (Ia'acov). Din punct de vedere etimologic numele provine de la patriarhul biblic Iacob și este legat de cuvântul ebraic „akev” care în traducere înseamnă călcâi. După Vechiul Testament Iacob la naștere se ținea de călcâiul fratelui său geamăn Esau.

Nume de familie derivate: Jakob, Jakobs, Jacobsen, Jacob, Jacobi sau Jacoby, Jakobowicz, Jakab, James, Jameson, Kobson, Koppel, Kupsa, Cupșa, Kubiček, Iacobici, Agopian, Iakovlev, Giacometti.

Jacob-angel
Iacob se luptă cu îngerul

În cultura populară

Iacob este sărbătorit pe data de 25 iulie în calendarul catolic și în cel luteran. În Finlanda, ziua de 25 iulie încheie săptămâna femeilor (între 18 și 24 iulie în calendar apar doar nume feminine) și este cunoscută ca ziua lui Iacob, bătrânul care se face responsabil de scăderea temperaturii apei din lacuri. Această schimbare survine într-adevăr începând cu cea de-a treia săpătămână a lunii iulie. Legenda spune că bătrânul Iacob este cel care aruncă în lacuri o piatră mare, apele devenind mai reci.

Vezi și

Anna a Marii Britanii

Anna a Marii Britanii (n. 6 februarie 1665 — d. 1 august 1714) a fost regină a Angliei, Scoției și Irlandei, între 1702–1714; de la data de 8 martie 1702, i-a succedat lui William al III-lea al Angliei și al II-lea al Scoției.

Tatăl ei, Iacob al II-lea al Angliei (și al VII-lea al Scoției), a fost deposedat de coroană în 1688; cumnatul și sora ei au devenit monarhii William al III-lea și Maria a II-a, singurul astfel de caz în istoria britanică. După moartea Mariei în 1694, William a continuat ca singur monarh, până la propria sa moarte în 1702.

La data de 1 mai 1707, conform Actelor Uniunii din 1707, Anglia și Scoția s-au unit într-un singur stat, Regatul Marii Britanii. Anne a devenit primul suveran al noului stat, în timp ce continua să dețină separat coroana de regină a Irlandei. Regina Anna a domnit doisprezece ani până la moartea sa în august 1714.

Viața Annei a fost marcată de numeroase crize, atât personale cât și cu privire la succesiunea coroanei. Pentru că a murit fără să lase moștenitori în viață, Anna a fost ultimul monarh al Casei Stuart. A fost succedată de vărul său, George I din dinastia de Hanovra, care era descendent al Stuarzilor prin bunica sa maternă, Elisabeta, fiica lui Iacob I.

Apostol

În teologia și eclesiologia creștină, Apostolii (greacă: ἀπειστολος, transliterat apostolos, lit. "cei care sunt trimiși"), în special cei Doisprezece Apostoli (cunoscuți și sub numele de Doisprezece ucenici sau pur și simplu cei Doisprezece) au fost discipolii primari ai lui Isus din Nazaret, figura centrală în creștinism.

În timpul vieții și al slujirii lui Isus în secolul I d.Hr., apostolii erau cei mai apropiați urmași ai săi și au devenit învățătorii primari ai mesajului Evangheliei lui Isus.

Cuvântul discipol este uneori folosit interschimbabil cu apostolul; de exemplu, Evanghelia lui Ioan nu face distincție între cei doi termeni.

Perioada creștinismului timpuriu în timpul vieții apostolilor se numește epoca apostolică. În timpul secolului I d.Hr., apostolii au înființat biserici pe teritoriile Imperiului Roman și, conform tradiției, prin Orientul Mijlociu, Africa și India.

Biserica fortificată din Iacobeni

Biserica evanghelică fortificată din Iacobeni, comuna Iacobeni, județul Sibiu, a fost construită în secolul XIV. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate este monument istoric, cod LMI SB-II-a-A-12402, cu următoarele obiective:

cod LMI SB-II-a-A-12402.01 - Biserica evanghelică fortificată, secolul al XIV-lea - primul sfert al secolului al XVI-lea;

cod LMI SB-II-a-A-12402.02 - Incintă fortificată, cu turnuri, încăpere pentru provizii, turn de poartă și zwinger cu turn-casă a paznicului, mijlocul secolului al XVI-lea.

Biserica fortificată din Șoarș

Biserica evanghelică fortificată din Șoarș este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului Șoarș, comuna Șoarș. În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 41952.06.Ansamblul este format din două monumente:

Biserica evanghelică fortificată (cod LMI BV-II-m-A-11827.01)

Incintă fortificată (fragmente), cu încăpere pentru provizii (cod LMI BV-II-m-A-11827.02)

Convorbiri literare

Convorbiri literare este o revistă literară lunară care apare la Iași. În primul număr al revistei, Iacob Negruzzi preciza că: Sub numele de "Convorbiri Literare" va apărea la două săptămâni o revistă în formatul stinsei "România Literară".

Despot Vodă

Despot Vodă, de fapt Ioan Iacob Heraclid sau Iacob Eraclide (n. 18 noiembrie 1511, Grecia – d. 15 noiembrie 1563, Suceava, Moldova), a fost domn al Moldovei în perioada 18 noiembrie 1561 - 5 noiembrie 1563. De origine greacă, s-a născut în anul 1511 pe insula Creta sau Samos, unde tatăl său era marinar.

Epistola sobornicească a lui Iacov

Epistola catolică a lui Iacob sau Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Iacov este o carte a Noului Testament.

Opinia critică majoritară este că a fost scrisă sub nume fals.Epistola lui Iacob face parte din „Antilegomena lui Luther”, împreună cu Evrei, Iuda și Apocalipsa lui Ioan.

Iacob (personaj biblic)

Iacob este un personaj biblic. Numele îi este schimbat în Gen. 32.28 în Israel, adică „cel care s-a luptat cu El”. Potrivit Genezei, a fost cel de-al doilea fiu al lui Isac și al Rebecăi, soțul Leei și Rahelei și tatăl a doisprezece fii și a unei fiice, printre care si Iosif. Cei doisprezece fii ai săi (Ruben, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Zabulon, Iosif, Beniamin, Dan, Neftali, Gad și Așer) vor deveni strămoșii celor douăsprezece triburi ale israeliților.

Iacob este unul dintre cei trei mari strămoși ai Israelului, împreună cu tatăl său Isaac și bunicul său Avraam. Povestea lui Iacob se regăsește în Vechiul Testament în Geneza 27:35. Încă de la început, povestea vieții lui Iacob este încărcată cu simboluri. Un prim simbol este reprezentat de etimologia numelui lui Iacob.

În Vechiul Testament, potrivit unei etimologii populare, numele de Iacob este pus în legătură cu cuvântul „călcâi”, întrucât la naștere, acesta se ținea de cu mâna de călcâiul fratelui său geamăn, Isav: „După aceea a ieșit fratele acestuia, ținându-se cu mâna de călcâiul lui Esau. Și i s-a pus numele Iacob”. (Geneza 25:26).

Pe parcursul celor 9 capitole din Geneză, viața lui Iacob este ilustrată cronologic, în detaliu, punându-se accentul pe nașterea celor doisprezece copii ai săi, aceștia urmând să reprezinte cele douăsprezece triburi ale lui Israel.

Iacob I al Angliei

Iacob (engleză James; n. 19 iunie 1566, Edinburgh, Scoția — d. 27 martie 1625, Theobalds Park, Grafschaft Hertfordshire, Anglia) a fost rege al Scoției ca Iacob al VI-lea din 24 iulie 1567 și rege al Angliei și Irlandei ca Iacob I de la 24 martie 1603 până la moartea sa.

A domnit în Scoția ca Iacob al VI-lea din 24 iulie 1567, pe când avea doar un an, urmându-i la tron mamei sale, Maria I a Scoției. Cât timp a fost minor, a guvernat o regență în numele său, care s-a încheiat oficial în 1578, deși nu a preluat controlul complet asupra guvernului său până în 1581. Pe 24 martie 1603, ca Iacob I, a urmat la tron ultimului monarh al Angliei și Irlandei din dinastia Tudor, Elisabeta I, care murise fără moștenitori. Avea să conducă Anglia, Scoția și Irlanda timp de 22 de ani, până la moartea sa la 58 de ani.Iacob și-a îndeplinit majoritatea obiectivelor în Scoția, dar a avut de înfruntat multe dificultăți în Anglia, inclusiv Complotul Prafului de Pușcă (Gunpowder Plot) în 1605, precum și conflicte repetate cu parlamentul englez. Conform unei tradiții care începe cu istoricii de la mijlocul secolului XVII, înclinația lui Iacob către absolutism politic, iresponsabilitatea sa financiară, și menținerea unor favoriți impopulari au furnizat premisele Războiului Civil Englez Istoricii recenți, cu toate acestea, au revăzut reputația lui Iacob, și l-au tratat ca pe un monarh serios și preocupat de responsabilitățile sale. .

Pe parcursul domniei lui Iacob, „Epoca de aur” a literaturii și dramei elizabetane a continuat, cu scriitori precum William Shakespeare, John Donne, Ben Jonson, sau Sir Francis Bacon, care au contribuit la o cultură literară înfloritoare. Iacob însuși a fost un erudit, autorul unor opere precum Daemonologie (1597) sau Basilikon Doron (1599). Sir Anthony Weldon a pretins că Iacob a fost numit „cel mai înțelept nebun din creștinătate”, un epitet atribuit caracterului său până astăzi.

Iacob I al Scoției

Iacob I (n. 10 decembrie 1394 – 21 februarie 1437) a fost rege al scoțienilor din 1406, deși a preluat puterea de-abia în 1424. După uciderea fratelui său mai mare de către unchiul lor, ducele de Albany, Iacob a fost trimis la adăpost în Franța.În timpul călătoriei, nava pe care se afla s-a scufundat, iar el a fost capturat de englezi. Tatăl său, bolnav, Robert III, a murit la auzul veștii. Iacob, succesor la tronul Scoției, a fost ținut în Anglia din 1406 până când s-a ajuns la o înțelegere în legătură cu plata sumei de 33.000 de lire, ca preț al răscumpărării și eliberării lui. În timpul detenției a primit o educație aleasă, fiind prezentat la Curtea lui Henric al-IV-lea și Henric al-V-lea. Între timp, Scoția a fost guvernată de ducele de Albany, urmat de fiul său Murdoch, a cărui domnie a fost marcată de neorânduieli. După ce a preluat puterea în Scoția, în 1424, domnia lui Iacob a fost fermă și adesea pe cât de brutală, pe atât de eficientă. Politica sa de reducere a puterii nobilimii și de sporire a rolului Parlamentului, la care s-a adăugat o creștere a impozitelor pentru a-și putea plăti răscumpărarea, a atras nemulțumiri. În februarie 1437 a fost asasinat la Perth de un grup de disidenți. Iacob a fost un rege cultivat și un patron al artelor. În 1423 a scris o colecție de poezii, Kingis Quair („Cartea Regelui”).

Iacob Lackfi

Iacob Lackfi (în maghiară Szántai Lackfi Jakab) a fost voievod al Transilvaniei între anii 1403-1409.

Iacob N. Lahovari

Iacob N. Lahovari (n. 16 ianuarie 1846, București – d. 7 februarie 1907, Paris) a fost un general și politician român. A fost ministru al afacerilor străine, ministru de război și șef al Marelui Stat Major. A fost fratele lui Alexandru N. Lahovari și Ion N. Lahovari.

Iacob Negruzzi

Iacob Negruzzi (n. 31 decembrie 1842, Iași, Moldova – d. 6 ianuarie 1932, București, România) a fost scriitor, dramaturg, critic literar, jurist, profesor, politician, președinte al Academiei Române.

Iacob al II-lea al Angliei

Iacob al II-lea al Angliei (engleză James II) (n. 14 octombrie 1633 – d. 16 septembrie 1701) a fost rege al Angliei, rege al Scoției și rege al Irlandei, din 6 februarie 1685 până pe 11 decembrie 1688. A fost ultimul monarh catolic al celor trei regate. Mulți dintre supușii săi au pus la îndoială politica sa pe teme religioase și tendințele autocratice, astfel încât a fost obligat să abdice în urma Revoluției Glorioase din 1688. A fost înlocuit nu cu fiul său catolic, James Francis Edward, ci de fiica sa și ginerele său protestanți, Maria a II-a și Wilhelm al III-lea, care au devenit conducători în 1689. Iacob a încercat să-și recapete coroana, ajungând în Irlanda în 1689. După ce a fost înfrânt în Bătălia de la Boyne în vara lui 1690, Iacob s-a întors în Franța, trăindu-și restul vieții sub protecția vărului și aliatului său Ludovic al XIV-lea al Franței.

Iacob este cunoscut în special pentru credința sa în monarhia absolutistă, precum și pentru încercările sale de instaurare a libertății religioase. Amândouă s-au lovit de împotrivirea parlamentului englez, și a majorității populației. Parlamentul, opunându-se tendinței absolutiste din alte țări europene, precum și pierderii de către Biserica Anglicană a supremației legale, a considerat că luptă pentru conservarea libertăților engleze tradiționale. Aceste tensiuni au transformat domnia de trei ani a lui Iacob într-o luptă pentru supremație între parlament și coroană, care au rezultat în exilarea sa, aprobarea Declarația drepturilor în 1689, și succesiunea hanoveriană.

Iacob al V-lea al Scoției

Iacob al V-lea (n. 10 aprilie 1512 - d. 14 decembrie 1542) a fost rege al Scoției din 19 septembrie 1513 până la moartea sa. A fost fiu al lui Iacob al IV-lea al Scoției.

În ianuarie 1537 s-a căsătorit cu Magdalena de Valois, fiica regelui Francisc I al Franței, care a murit după câteva luni de tuberculoză. S-a căsătorit cu Maria de Guise și a avut cu ea o fiică, pe Maria Stuart. A avut încă 3 fii nelegitimi: Robert Stuart, primul Conte de Orkney, fiu al lui Euphame Elphinstone; John Stuart n.cca 1531-d. noiembrie 1563, fiu al Elisabetei Carmichael; și James Stewart, primul Conte de Moray, fiu al Margaretei Erskine, viitorul regent al Scoției.

În 1542, fiica sa, Prințesa Maria Stuart, în vârstă de doar șase sau șapte zile a devenit regină a Scoției.

Maria Stuart

Maria Stuart, cunoscută în literatura engleză de specialitate sub numele de Mary I of Scotland (Mary I a Scoției; n. 8 decembrie 1542, Linlithgow, Regatul Unit – d. 8 februarie 1587, Fotheringhay Castle[*]​, Regatul Unit) (n. 8 decembrie 1542 — d. 8 februarie 1587), a devenit regină a Scoției în 1542, pe când avea doar o săptămână. Mary a decedat prin decapitare în Anglia, după o lungă încarcerare în Turnul Londrei, fiind acuzată de conspirație și trădare împotriva verișoarei sale Regina Elisabeta I a Angliei. Datorită acuzațiilor, judecății și condamnării sale, respectiv a sfârșitului său, a ajuns să fie cunoscută ca una dintre monarhii cu cel mai tragic destin din istorie.

Tatăl ei, Iacob al V-lea (engleză James) era nepot a lui Henric al VIII-lea, ceea ce a încurajat-o pe catolica Maria să emită pretenții la tronul Angliei. Mary fusese educată în Franța și se căsătorise cu moștenitorul tronului Franței în 1558. După moartea acestuia, în 1560, Maria s-a întors în Scoția, unde nu a fost agreată de popor. S-a căsătorit cu Henric Stuart, Lord Darnley. Darnley, însă, a fost ucis, probabil de bărbatul cu care Maria s-a remăritat după un timp, James Hepburn Bothwell. În 1568 a abdicat în favoarea fiului ei Iacob al VI-lea, și s-a refugiat în Anglia.

Maria a II-a a Angliei

Maria a II-a a Angliei (30 aprilie 1662 – 28 decembrie 1694) a domnit ca regină a Angliei și a Irlandei din 13 februarie 1689 și ca regină a Scoției din 11 aprilie 1689 până la moartea sa.

Maria s-a născut la palatul St. James din Londra ca cea mai mare fiică a lui Iacob, Duce de York (viitorul rege Iacob al II-lea al Angliei) și a primei lui soții, Lady Anne Hyde. Unchiul Mariei a fost regele Carol al II-lea al Angliei.

William al II-lea al Angliei

William al II-lea "Rufus" (c. 1056 – 2 august 1100), a fost rege al Angliei în perioada 1087 - 1100, al treilea fiu al Regelui William I al Angliei (William Cuceritorul), exercitându-și puterea asupra Ducelui Normandiei și având destulă influență în Regatul Scoției.

This page is based on a Wikipedia article written by authors (here).
Text is available under the CC BY-SA 3.0 license; additional terms may apply.
Images, videos and audio are available under their respective licenses.