Endemism

Se vorbește de endemism atunci când o specie de organisme își are arealul de răspândire doar pe o anumită suprafață geografică restrânsă, bine definită, precum o insulă, o pădure, un lac sau o altă zonă sau habitat bine determinat. Opusul endemismului este distribuția cosmopolită. Organismele care sunt indigene nu sunt endemice dacă pot fi găsite și în alte părți. Exemple: speciile de lemur sunt endemice în insula Madagascar, deoarece nu există indivizi ai acestei specii nicăieri altundeva; Anthobaphes violacea, este o pasăre care traiește exclusiv in vegetație de tip fynbos în sud-vestul Africii de Sud.

Iguanamarina
Iguanele marine sunt endemice în Insulele Galapagos

Factori

  • Factorii climatici, chimici (ai solului, apei), factorii biologici pot contribui la păstrarea unor specii doar în anumite areale restrânse și astfel pot contribui la apariția endemismelor.
  • Factorii politici pot juca un rol foarte important în păstrarea și conservarea speciilor endemice, prin legislație și prin aplicarea acestei legislații pe teritoriile ocupate de speciile endemice.

Tipuri

Există 2 subcategorii de endemism - paleoendemism și neoendemism. Paleoendemismul se referă la speciile care erau distribuite pe o arie larga, dar acum sunt restrânse la o zona mult mai mică. Neoendemismul se referă la speciile care au devenenit specii noi prin faptul că au fost izolate și au suferit un proces de hibridizare, iar acum sunt clasificate ca specii aparte. Acesta este un proces comun la plante, în special la cele care prezintă poliploidie.

Tipuri sau specii endemice sunt predispuse în special in zone izolate, precum insule sau grupuri de insule izolate geografic, exemple fiind endemismul din insulele Hawaii, din insulele Galapagos sau Socotra. Endemic types or species are especially likely to develop on biologically isolated areas such as islands because of their geographical isolation. Alte zone sunt izolate biologic dar fără sî fie insule, precum zonele înalte din Etiopia sau zona lacul Baikal.

Amenințări pentru speciile endemice

Activitățile umane (antropice) sunt prima și cea mai mare cauză a dispariției speciilor, fie ele endemice sau nu.

  • activitatea economică în multiple forme: industrie, agricultură, transporturi, construcții etc.
  • comportamentul individual: ignoranța (prin lipsa unei educații adecvate), neglijența, tendința de a pune pe primul loc nevoile personale sau de moment.


Speciile endemice pot deveni ușor specii amenințate sau specii disparute dacă habitatul lor se schimbă, în special, dar nu numai din cauza, acțiunilor omului (incluzând aici și introducerea de noi specii sau organisme). Existau milioane de petreli de Bermuda (Pterodroma cahow) sau ienupări de Bermuda (Juniperus bermudiana), dar datorita acțiunii umane aceste specii sunt azi pe cale de dispariție. În România, există nenumărate zone protejate în interiorul cărora au loc defrișări, construcții sau distrugeri care se desfășoară nestingherite și nesancționate de autoritățile de drept.

Câteva din speciile de plante endemice din România

Din România sunt cunoscute un număr de aproximativ 140 de specii de plante endemice, răspândite, după caz, pe întreg teritoriul țării. Dintre acestea, se menționează în continuare câteva dintre cele mai cunoscute.
Notă: în cele de mai jos, denumirile zonelor geografice se referă exclusiv la cele din cuprinsul teritoriului actual al României.

Specii endemice de animale în România

Specii endemice de insecte în România[3][4][5]

  • Sophya dobrogensis
  • Isophya harzi, un greiere în munții Cozia
  • Callimenus montandoni
  • Odontopodisma carpathica
  • O. acuminata
  • O. montana
  • Zubovskya banatica
  • Podismopsis transsylvanica
  • Chorthippus acroleucus
  • Aphtona valachica – zona tipică Comana
  • Chloropterus moldaviensis – zona tipică Valea Bârladului; după Warchaowski (2003), poate o formă a Chloropterus versicolor (Morawitz)
  • Chrysolina obenbergeri Bechyné – zona tipică Rodbav; deasemean înregistrată în Cheile Turzii (Kaszab, 1962); coonform Warchaowski (2003), o formă locala de Chrysolina fimbrialis (Küster)
  • Chrysolina biharica (Breit) – zona tipică: Bihor;cospecifică cu Chrysolina menthae crassicollis Suffrian (Warchaowski, 2003);
  • Chrysolina weisei (Frivaldszky) – în Banat și Retezat
  • Cryptocephalus motasi Panin – un singur specimen recoltat din Pădurea Andronache
  • Galeruca hunyadensis Csiki – din 5 specimene din pasul Surduc, Livezeni, Hunedoara
  • Pachybrachis carpathicus (Rey) – Sinaia
  • Timarchida deubeli Ganglbauer – zona tipică munții Bucegi, de asemenea menționată în Bihor, Gilãu și munții Retezat, Cristianul Mare, Azuga.
  • Palyngenia longicauda, rusalii din Delta Dunării
  • Nesticus constantinescui, arahnidă din Piatra Craiului
  • Rhagidia carpatica, arahnida, acari Piatra Craiului
  • Psodos coracinusdioszeghy, subspecie endemică alpină din Piatra Craiului

Regiuni cu endemism ridicat

Conform cu World Wildlife Fund, următoarele ecoregiuni au un număr mare de specii endemice;

Referințe

  1. ^ 1Job.ro - Romania Employment Site, Romanian Jobs & Resumes
  2. ^ APNMM
  3. ^ http://files.homepagemodules.de/b523332/f13t340p2698n1.pdf
  4. ^ http://www.travaux.ro/pdf/150-119-136.pdf
  5. ^ Cautare stapelia.forumgratuit.ro
  6. ^ „Afrotropics > Mediterranean Forests, Woodlands, and Scrub > Lowland fynbos and renosterveld (AT1202)”. Gland, Switzerland: World Wide Fund for Nature. . Accesat în .
  7. ^ „Oceania > Tropical and Subtropical Dry Broadleaf Forests > Hawaii tropical dry forests (OC0202)”. Gland, Switzerland: World Wide Fund for Nature. . Accesat în .
  8. ^ „Oceania > Tropical and Subtropical Moist Broadleaf Forests > Hawaii tropical moist forests (OC0106)”. Gland, Switzerland: World Wide Fund for Nature. . Accesat în .
  9. ^ „Australasia > Mediterranean Forests, Woodlands, and Scrub > Swan Coastal Plain Scrub and Woodlands (AA1205)”. Gland, Switzerland: World Wide Fund for Nature. . Accesat în .
  10. ^ „Afrotropics > Tropical and Subtropical Dry Broadleaf Forests > Madagascar dry deciduous forests (AT0202)”. Gland, Switzerland: World Wide Fund for Nature. . Accesat în .
  11. ^ „Afrotropics > Tropical and Subtropical Moist Broadleaf Forests > Madagascar lowland forests (AT0117)”. Gland, Switzerland: World Wide Fund for Nature. . Accesat în .
  12. ^ „Australasia > Tropical and Subtropical Dry Broadleaf Forests > New Caledonia dry forests (AA0202)”. Gland, Switzerland: World Wide Fund for Nature. . Accesat în .
  13. ^ „Australasia > Tropical and Subtropical Moist Broadleaf Forests > New Caledonia rain forests (AA0113)”. Gland, Switzerland: World Wide Fund for Nature. . Accesat în .
  14. ^ „Neotropical > Tropical and Subtropical Coniferous Forests > Sierra Madre de Oaxaca pine-oak forests (NT0308)”. Gland, Switzerland: World Wide Fund for Nature. . Accesat în .
  15. ^ „Neotropical > Tropical and Subtropical Coniferous Forests > Sierra Madre del Sur pine-oak forests (NT0309)”. Gland, Switzerland: World Wide Fund for Nature. . Accesat în .
  16. ^ „Indo-Malay > Tropical and Subtropical Moist Broadleaf Forests > Luzon montane rain forests (IM0122)”. Gland, Switzerland: World Wide Fund for Nature. . Accesat în .
  17. ^ „Indo-Malay > Tropical and Subtropical Moist Broadleaf Forests > pădurea tropicală [[Luzon]] (IM0123)”. Gland, Switzerland: World Wide Fund for Nature. . Accesat în . Conflict URL–wikilink (ajutor)
  18. ^ „Indo-Malay > Tropical and Subtropical Coniferous Forests > pădurea de pini din [[Luzon]] (IM0302)”. Gland, Switzerland: World Wide Fund for Nature. . Accesat în . Conflict URL–wikilink (ajutor)
  19. ^ „Indo-Malay > Tropical and Subtropical Moist Broadleaf Forests > Mindanao montane rain forests (IM0128)”. Gland, Switzerland: World Wide Fund for Nature. . Accesat în .
  20. ^ „Indo-Malay > Tropical and Subtropical Moist Broadleaf Forests > Mindanao-Eastern Visayas rain forests (IM0129)”. Gland, Switzerland: World Wide Fund for Nature. . Accesat în .
  21. ^ „Indo-Malay > Tropical and Subtropical Moist Broadleaf Forests > pădurile tropicale din [[Palawan]] (IM0143)”. Gland, Switzerland: World Wide Fund for Nature. . Accesat în . Conflict URL–wikilink (ajutor)

Note

America Centrală

America Centrală este o regiune centrală a celor două Americi. Nedefinită exact, regiunea geografică este considerată a fi porțiunea sudică a continentului nord-american.

Ariocarpus

Ariocarpus este un gen de cactus Endemism din Mexic și din sudul Texasului. Aceste plante sunt uneori numite roci vii, de asemenea și alte specii de cactuși sau alte plante suculente, cum ar fi lithops. Datorită faptului că Ariocarpus sunt foarte apreciate de către colecționari, sunt protejate în țara de origine, Mexic. Majoritatea speciilor de Ariocarpus sunt de creștere lentă. Totuși au flori expectaculare.

Specia de bază după care se descrie genul este: Ariocarpus retusus Scheidweiler

Mai multe din aceste specii sunt cunoscute în limbaj comun ca: "chautes", "peyote cimarrón" sau "pezuña de venado" (unghie de căprioară).

Botanică

Botanica (din limba greacă, βοτάνη = "iarbă") este știința plantelor – o ramură clasică a biologiei care stă alături de alte ramuri clasice ca anatomia, histologia, biologia celulară, fiziologia și virologia, cât și de ramuri moderne ca: bioacustica, biochimia, biofizica, biogeografia și biomatematica.

Până în prezent au fost descrise peste 500.000 de specii de plante, care, atât pentru studiile specialiștilor, cât și pentru informarea marelui public, au trebuit sa fie clasificate și denumite.

Clasificarea organismelor s-a făcut în 5 unități sistematice mari, denumite regnuri, și anume: Monera, Protozoa, Fungi, Plantae și Animalia. Plantele fac parte din regnul Plantae. Regnurile, la rândul lor, au fost împărțite în unități din ce în ce mai mici ca: încrengătura, clasa, ordinul, familia, genul, specia. Pe lângă acestea au mai fost introduse în unele cazuri și unități sistematice intermediare, precum subîncrengătura, supraclasa etc. Denumirea speciilor de plante, ca și denumirea celorlalte specii de organisme, se face folosindu-se nomenclatura binară.

Botanica se ocupă cu studiul plantelor din punct de vedere anatomic (anatomia plantelor), morfologic (morfologia plantelor), fiziologic (fiziologia plantelor), clasificare (taxonomia plantelor), originea și evoluția organismelor vegetale.

Părintele acestei științe este considerat învățatul grec Teofrast (372 î.Hr.–287 î.Hr.), discipol al lui Aristotel. Acesta a scris mai multe lucrări despre plante. Cele mai importante sunt Cauzele plantelor și Cercetarea plantelor în nouă cărți. Teofrast elaborează un sistem de clasificare a plantelor care s-a folosit până în secolul XVIII. Un rol deosebit în dezvoltarea acestei științe au avut pe plan mondial cercetători ca Nehemiah Grew (1628–1711), fondatorul anatomiei plantelor, John Ray (1626–1704), fondatorul taxonomiei plantelor, Rudolf Camerer (1665–1721), descoperitorul organelor sexuale la plante și Carl von Linné (1707–1778), genial botanist al secolului XVIII.

Contribuții în cunoașterea plantelor au adus și învățați români precum stolnicul Constantin Cantacuzino (1650–1716), care a alcătuit cea mai veche hartă geobotanică românească, Dimitrie Brândză (1846–1895) fondatorul botanicii românești, Florian Porcius (1816–1906) unul dintre cei mai de seamă creatori ai terminologiei botanice românesti, Iuliu Prodan (1875–1959), marele ctitor al Florei României, Emanoil C. Teodorescu (1866–1949) întemeietorul școlii de algologie din România și Traian Săvulescu (1889–1963), fondatorul școlii românești de fitopatologie.

Capere

Capparis spinosa, arbuști de capere, este o plantă perenă foioasă de iarnă care face frunze rotunde, cărnoase și flori mari de la alb la alb-roz. Planta este cel mai cunoscută pentru bobocii comestibili ai florilor (numite capere), deseori folosite drept condiment, și fructul (boabe de capere), ambele fiind consumate conservate. Alte specii de Capere sunt de asemenea culese impreuna cu C. spinosa pentru muguri sau fructe.. Alte părți ale plantelor Capere sunt folosite în produsele medicinale și în cosmetice.

Planta Capparis spinosa este prezentă în aproape toată zona țărilor Mediteraneene fiind inclusă în compoziția floristică a celor mai multe dintre ele, dar este incert dacă este indigenă acestei regiuni. De altfel, flora regiunii Mediteraneene are endemism considerabil, iar arbustul de capere ar fi putut avea originea la tropice și mai târziu să fi fost naturalizat la clima bazinului Mediteranean.Caperele sunt apreciate pentru gustul lor acrișor asemănător cu lămâia, picant, ușor iute, pe care îl dau preparatelor culinare de legume, pește, sosuri reci și calde, dar și pentru nenumăratele beneficii pe care le aduc organismului.

Caperele se culeg la sfârșitul primăverii, începutul verii, se selectează în funcție de mărime - caperele mici sunt apreciate ca fiind de calitate superioară - se pun la uscat la soare, apoi se conservă prin marinare, în oțet sau în saramură și sunt ambalate în cutii metalice sau în recipiente de sticlă de diferite mărimi, închise etanș.

Colinele Elanului

Colinele Elanului este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în Moldova, pe teritoriul estic al județului Vaslui.

Crucea voinicului

Crucea voinicului (Hepatica transsilvanica - Fuss.) este o plantă din familia Ranunculaceae.

Fynbos

Fynbos ( /ˈfeɪnbɒs/ ; pronunție afrikaans: [ˈfɛi̯nbos] însemnând plante cu frunze fine) reprezintă landele situate în Western Cape și Eastern Cape, provincii din Africa de Sud. Această zonă are predominant ploi de iarnă în zone de coastă și muntoase, cu un climat mediteranean. În biogeografie, fynbosul este cunoscut pentru gradul său excepțional de biodiversitate și endemism, constând în aproximativ 80% (8.500 fynbos) specii din speciile florale ale Peninsulei Cape, unde aproape 6.000 dintre ele sunt endemice. Acest teren s-a confruntat și se confruntă cu amenințări severe, dar datorită numeroaselor utilizări economice se fac eforturi de conservare pentru a ajuta la restaurarea acestuia.

Geografia Spaniei

Spania este poziționată în Europa Occidentală și ocupă cea mai mare parte a Peninsulei Iberice, precum și două arhipelaguri (Insulele Canare în Oceanul Atlantic, respectiv Insulele Baleare în Marea Mediterană) și două orașe (Ceuta și Melilla) în nordul Africii, precum și alte insule de dimensiuni reduse situate în vecinătatea țării. Este situată între restul continentului european și Africa și între două zone de influență, Mediteraneeană în est și atlantică în vest, lucru care determină și gradul ridicat de varietate este:

Relieful: se întâlnesc toate ciclurile orogenetice și de sedimentare care s-au manifestat de-a lungul istoriei, determinând forme specifice.

Clima: derivă din poziția peninsulară, fiind expusă maselor de aer reci și calde, proporția dintre acestea rezultând într-un tip climat sau altul. Astfel, în nord se întâlnește un climat de tip oceanic (mai rece și mai umed), în est și sud unul de tip mediteraneean (cu precipitații mai reduse și cu ierni mai calde), iar în centru se întâlnește un climat continental (cu precipitații reduse și temperaturi ridicate vara și scăzute iarna).

Vegetația: este influențată de particularitățile climatice, întălnindu-se astfel specii adaptate condițiilor de ariditate (xerofile), caracteristice centrului Spaniei și specii adaptate condițiilor de umiditate (hidrofile), caracteristice nordului țării.

Populația: multitudinea incursiunilor diverselor popoare (romani, celți, musulmani), precum și întrepătunderea dintre acestea au determinat cultura și valorile umane.

India

India, oficial Republica India, este o țară din sudul Asiei. India se află pe locul 7 în ierarhia țărilor după suprafață, pe locul doi după numărul locuitorilor și este statul democratic cu cei mai mulți locuitori. India are o zonă de coastă cu o lungime de 7000 de km și granițe cu Pakistan[notă] la vest, Nepal, Republica Populară Chineză și Bhutan la nord-est, și Bangladesh și Myanmar la est. În Oceanul Indian, ea este adiacentă cu țările insulare Sri Lanka, Maldive și Indonezia.

Cămin al civilizației văii Indului, centrul a importante drumuri comerciale și vaste imperii, India a jucat un rol major în istoria umanității. Religii precum Hinduismul, Sikhismul, Budismul și Jainismul își au originea în India, în timp ce Islamul și Creștinismul se bucură de o bogată tradiție aici. Colonizată ca parte a Imperiului Britanic în secolul nouăsprezece, India și-a câștigat independența în 1947 ca națiune unificată după un efort susținut depus în această direcție. Atât populația țării, cât și flora și fauna, aspectul geografic și sistemul climatic sunt printre cele mai diversificate din întreaga lume. De asemenea India este țara de origine a piperului.

Insulele Bonin

Insulele Bonin, cunoscute în Japonia ca Grupul de insule Ogasawara (小笠原群島, Ogasawara Guntō?), sunt un grup de circa 30 de insule subtropicale și tropicale care aparțin Japoniei.

Situate la circa 1000 km sud de Tokio, ele nu au fost niciodată conectate de arhipelagul japonez. 83% din suprafața lor sunt parc național.

Din punct de vedere administrativ, sunt parte a satului Ogasawara din subprefectura Ogasawara, Tokio. Suprafața totală a insulelor este de 73 km², iar populația de 2.440 persoane (2.000 pe insula Chichijima și 440 pe insula Hahajima, singurele insule populate).

Sediul administrației locale este pe insula Chichijima (父島).

Termenul japonez Arhipelagul Ogasawara (小笠原諸島, Ogasawara shotō?) include în afara „Grupului de insule Ogasawara” și insulele vulcanice Kita Iwojima, Iwojima, Minami Iwojima și alte insule izolate.

Insulele Bonin au trei subgrupuri:

Grupul Mukojima(聟島列島 Mukojima Rettō) - numite mai de mult Grupul Parry

Mukojima (聟島)

Yomejima (嫁島)

Nakōdo-jima sau Nakadachijima (媒島)

Kitanojima (北ノ島 sau 北島)

Grupul Chichijima (父島列島 Chichijima Rettō) - numite mai de mult Grupul Beechey

Chichijima (父島): 23,8 km²

Anijima (兄島)

Otōtojima (弟島)

Grupul Hahajima(母島列島) - numite mai de mult Grupul Baily

Hahajima (母島)

Anejima (姉島)

Imōtojima (妹島)

Insulele Marchize

Insulele Marchize, aflate la 1600 km de Tahiti, formează unul dintre cele cinci arhipelaguri ale Polineziei Franceze. Insulele se numesc în limba franceză Îles Marquises, iar în limba locală (marcheziană): Te Henua ’enana în dialectul nordic și Te Fenua ’enata în cel sudic. Insulele Marchize și-au primit numele de la navigatorul spaniol Álvaro de Mendaña care le-a descoperit în 1595 și le-a numit Insulele Marchizului de Mendoza în onoarea viceregelui de Peru, García Hurtado de Mendoza, marchiz de Cañete.

Mangifera casturi

Mangifera casturi cunoscută și sub denumirea Mango de Kalimantan sau Kasturi este o specie de plante din familian Anacardiaceae , fiind un endemism din Indonezia.

Masivul Ceahlău

Masivul Ceahlău este un masiv muntos aparținând de Carpații Orientali, situat pe teritoriul județului Neamț. Cele mai înalte vârfuri sunt Ocolașul Mare (1907 m) și Toaca (1904 m).

Munții Arakan

Arakan reprezintă o catenă montană localizată în SE Asiei, pe teritoriul statelor India (statele Assam, Nagaland, Mizoram) și Myanmar. Se prezintă ca o înșiruire de culmi paralele, ce au ca limită nordică statul indian Manipur, iar înspre sud se prelungesc până în dreptul capului Negrais. Spre est sunt mărginiți de zona joasă determinată de sistemul hidrografic al fluviului Irrawaddy. Dintre subunitățile sale se pot menționa: Dealurile Naga, Dealurile Chin și Munții Patkai.

Munții Bucegi

Masivul Bucegi, cu o suprafață de circa 300 km2, se află la extremitatea estică a Carpaților Meridionali, desfășurându-se între Valea Prahovei la est și culoarul Branului și Valea Ialomiței la vest; cade brusc spre nord către depresiunea Bârsei și spre sud, până la contactul cu Subcarpații de curbură. Se întinde pe teritoriul județelor Dâmbovița, Prahova și Brașov. Fiind de o mare complexitate structurală și morfologică, masivul apare ca o cetate naturală, cu incinta suspendată la 1600 – 2500 m, sprijinită de abrupturi puternice.

Parcul Național Munții Rodnei

Parcul Național Rodna este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a II-a IUCN (parc național) situată în nordul României, pe teritoriile județelor Bistrița-Năsăud și Maramureș, în zona centrală a Munților Rodnei.Parcul Național Munții Rodnei este desemnat internațional ca Rezervație a biosferei de către Comitetul UNESCO, în cadrul programului "Omul și Biosfera".

Piatra Șoimilor

Piarta Șoimilor este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip geologic și botanic), situată în județul Harghita, pe teritoriul administrativ al orașului Băile Tușnad.

Sparcetă de munte

Sparceta de munte (Onobrychis transsilvanica) este o plantă din familia Leguminoaselor.

Vârful Secarul

Vârful Secarul este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip geologic, floristic și forestier), situată în județul Tulcea, pe teritoriul administrativ al comunei Ciucurova.

În alte limbi

This page is based on a Wikipedia article written by authors (here).
Text is available under the CC BY-SA 3.0 license; additional terms may apply.
Images, videos and audio are available under their respective licenses.