Edom

Edom (Idumeea) (ebraică: אֱדוֹם, greacă: Ἰδουμαία, latină: Idumaea) desemnează o entitate etnică și statală antică bazată pe o uniune de triburi de limbă semită care, din epoca de fier târzie, s-a așezat în sudul Mării Moarte, în Negev, - în sudul statului Israel de astăzi, cât și în depresiunea Arava (sau Wadi Araba) și la răsăritul ei, în sud-vestul actualei Iordanii, până la capătul de nord al Mării Roșii. Regiunea geografică populată de aceasta, dominată în est de Munții Edom, s-a numit de asemenea Edom.

Membrii acestei entități, edomiții, sunt menționați in Biblia ebraică, iar genealogia mitică biblică îi consideră urmașii lui Esau, fratele mai mare al lui Iacob (Israel). (Gen.36:9)

Anexați în mai multe rânduri la regatul Iudeii, ei și-au pierdut definitiv regatul în vremea invaziei babilonene. Cunoscuți în epoca greco-romană sub numele de idumei, edomiții s-au asimilat cu timpul la evreii antici, mai ales în timpul dinastiilor Hasmoneilor (de exemplu în cursul convertirilor forțate din timpul lui Ioan Hyrcanos) și Antipatrizilor (Irod și urmașii lui, aceștia fiind ei înșiși de origine edomită) . După Războiul iudeilor nu se mai pomenește de existența acestei etnii.

Akaba ST 05
Munţii Edom cu portul iordanian Akaba, văzuţi din oraşul israelian Eilat

Capitala Edomului a fost Botzra, mai târziu Sela (Petra). Edomul a cuprins și porturile la Marea Roșie Etzion Ever și Eilat. Zeul principal al edomiților se numea Kos.

Levant 830
Harta Levantului prin anul 830 î.e.n.

Legături externe

Arava

Aravá (în ebraică: ערבה, articulat Ha'aravá, în arabă:

وادي عربه Wadi 'Araba, în engleză:Arabah) este o vale lungă și strâmtă de tip graben în sud-estul Palestinei sau al Țării Israel, care se întinde din sudul Mării Moarte și până la Golful Eilat, și care desparte Munții Edomului la est, de Munții Neghevului la vest.

Lungimea văii Aravá este de circa 160 km, iar lățimea de 5–25 km. De-a lungul acestei văi trece granița dintre Iordania și Israel.

Sursele de apă în Aravá sunt puține. Zona conține zăcăminte, mai ales de cupru, însă principala ei importanță este ca regiune de tranzit.

Din vremuri antice pe aici treceau căi însemnate dinspre centrul Palestinei și dinspre Munții Neghev spre est, spre Transiordania.

Numele regiunii este antic. El este amintit în descrierea biblică a exodului triburilor lui Israel din Egipt, și înseamnă „regiune aridă și pustie”, „deșert”.

("במדבר בערבה מול סוף בין פארן ובין תפל, ולבן וחצרת ודי-זהב" (דברים א א).

Acestea sunt cuvintele pe care le-a grăit Moise la tot Israelul peste Iordan, în pustiul Arabah, din fața Sufei, între Paran, Tofel, Laban, Hașerot și Di-Zahab (Deuteronom, 1,1)

Avraam

Avraam (ebraică אַבְרָהָם, transliterat: Avraham, modernă Avraham, tiberiană ʾAḇrāhām în arabă: إبراهيم Ibrahim); pe nume de familie sau prenume masculin inițial Avram ori Abram), personaj biblic, este primul din cei trei patriarhi, circa 2150 - 2000 î.Hr. Etimologia onomasticului Avraam, nume semitic timpuriu, pare să însemne "tatăl este înălțat" (Abram). Ar putea fi omul care a trăit 175 de ani. Personaj biblic, patriarh al Vechiului Testament, fiul lui Terah din Ur-ul Caldeei, descendent al lui Sem; istoria lui plină de detalii este narată în cartea Genezei cap. 11,26-25,11.

Istoria lui a fost redată în diferite feluri, între acestea sunt trei mari paradigme: modul biografic (în sensul modern); citită în baza celor 4 tradiții ale formării Pentateuhului; o citire globală, dar din perspectiva credinței. Nu trebuie trecut cu vederea că figura lui Abraam este prezentă (și nu oricum) în toate cele trei tradiții religioase monoteiste: iudaism, creștinism și islam.

Biblia

Biblia (din limba greacă βιβλίον, plural βιβλία - cărți) se referă la Scripturile sacre din iudaism și creștinism. Scrierile din Biblia ebraică sunt compilații ale unor documente separate (numite „cărți”) scrise într-un interval de timp de circa 1000 de ani (Noul Testament este o chestiune separată). Istoricii Bibliei consideră că ceea ce creștinii numesc Vechiul Testament este rezultatul activității a circa 100-150 scriitori diferiți, provenind din cărturarii aflați în serviciul conducătorilor politici și clericali din regatele Israelului și Iudeei antice. Cărțile acestea au fost adunate în secolele I-II d.Hr. pentru a forma prima Biblie ebraică, Tanach sau Hamikrá iar mai târziu, cu adăugirea Evangheliilor și a unor cărți suplimentare, Biblia creștină, sau Sfânta Scriptură, care conține atât Vechiul Testament (cunoscut, în general sub denumirea de „text ebraic”), cât și Noul Testament (cunoscut în general, sub denumirea de „text grec”, datorită limbii în care a căpătat caracter public și notorietate). Biblia este cea mai răspândită carte din lume, fiind tradusă acum în circa 1.800 de limbi.Data cea mai timpurie la care a început scrierea Bibliei ar putea fi 922 î.Hr., conform lui Richard Elliott Friedman. Cele mai vechi manuscrise ale Bibliei sunt sulurile de argint, ele datează din 587-586 î.Hr. și sunt scrise în paleo-ebraică. Scrierea Noului Testament s-a încheiat în jur de 120 d.Hr. Modificarea sa a continuat până la Comma Johanneum, adăugată în 1522 d.Hr. La origini a avut cincisprezece sau șaisprezece autori.

Canton, Texas

Canton este un oraș și sediul comitatului Van Zandt din statul Texas, Statele Unite ale Americii. Conform Census 2000, Canton avea o populație de 3.292 de locuitori.

Comitatul Van Zandt, Texas

Comitatul Van Zandt (în engleză Van Zandt County) este un comitat din statul Texas, Statele Unite ale Americii.

David (Biblie)

David (ebraică: דָּוִד, דָּוִיד, Davíd,tiberiană Dāwîḏ; ISO 259-3 Dawid;Strong's: Daveed;arabă: داود‎ Dāwūd; ) este un personaj biblic care a fost, conform Bibliei ebraice, al doilea rege al Regatului unit al Israelului, succesorul lui Saul și tatăl lui Solomon, și conform evangheliilor Noului Testament, Matei și Luca, strămoșul lui Iisus. Unii consideră că a trăit aproximativ între 1040–970 î.e.n., domnind peste regatul lui Iuda între 1010–1002 î.e.n., iar peste Regatul unit al Israelului între 1002–970 î.e.n.. Aceasta este o încercare de datare, asupra căreia nu există consens. Nici existența regatului evreu unit nu este acceptată pe larg. Coranul îl descrie de asemenea ca pe un rege și proroc, tatăl lui Solomon.

Viața și domnia sa sunt descrise în :1 Samuel, 2 Samuel, 1 Împărați și 1 Cronici. Este foarte cunoscut și pentru faimoasa luptă dusă în tinerețea sa cu căpetenia filisteană Goliat pe care îl învinge folosind o praștie(1Samuel 17).David este întemeietorul Casei lui David sau dinastia davidică care a guvernat Regatul Iuda sau Iudeea vreme de circa 420 ani până la distrugerea Templului din Ierusalim.

David este un personaj important în tradiția religioasă și culturală evreiască, creștină și islamică. În Biblie, David, sau David HaMelekh, este regele Israelului și al poporului evreu. Tradiția biblică susține că un descendent direct al lui David va fi Mesia, iar tradiția creștină consideră că acest Mesia este Iisus. În islam este considerat a fi profet și regele unei națiuni.Este descris ca un rege drept și înțelept, nu lipsit de mari păcate, ca un războinic, muzician și poet apreciat, fiind considerat autorul mai multor psalmi din cartea Psalmilor.

Este venerat ca sfânt și proroc în biserica catolică (având ziua de 29 decembrie). De asemenea este venerat de creștinii ortodocși în Duminica Sfinților Părinți după trup ai Domnului (între 11-17 decembrie).Biserica apostolică armeană comemorează pe Sfântul rege și proroc David la 24 decembrie, imediat dupa a cincea duminică a Postului de Crăciun. Creștinii copți consacră, tot iarna, ziua de 23 Kiahk, aniversării decesului lui David.

Depresiunea tectonică a Iordanului

Depresiunea tectonică a Iordanului sau Depresiunea Iordanului în sensul larg (în ebraică: בקע הירדן Beka Hayarden, în arabă:الغور Al Ghor) este partea Șanțului tectonic siro-african care se întinde pe circa 120 kilometri de-a lungul râului Iordan de la izvoarele Iordanului până la Marea Moartă.Depresiunea tectonică a Iordanului este lungă și îngustă, lățimea maximă fiind de 15-22 kilometri. Ea se învecinează la nord și nord-est cu Depresiunea Libanului aflată în Liban, și la nord-est cu Platoul Golan, teritoriu sirian până în 1967, aflat sub control israelian, la est cu Munții Moab, Munții Edom aflați în Iordania, la vest cu Galileea, Valea Beit Shan, aflate în Israel, Samaria și Iudeea, divizate între Israel, Autoritatea Națională Palestineană și zona controlată de armata israeliană a Cisiordaniei, iar la sudul Mării Moarte, cu regiunea Arava sau Araba, împărțită între Israel și Iordania.

Depresiunea însăși se află sub controlul a trei entități statale: Israel și zone controlate de armata sa după anul 1967, teritoriul Autorității Naționale Palestinene și Iordania.

În partea sa nordică Depresiunea Iordanului e formată din Valea Hula și Ținutul Kinarot.

Valea Iordanului sau Depresiunea Iordanului în sensul restrâns (în ebraică Bikat Hayarden sau Emek Hayarden) se întinde de la sudul lacului Tiberiada sau Kineret și până la nordul Mării Moarte.

Elisei

Elisei (ebraică אֱלִישַׁע, Modern Elišaʿ, tiberiană ʾĔlîšaʿ ; Dumnezeu este mântuire, greacă: Ἐλισσαῖος, Elissaios sau Ἐλισαιέ, Elisaie, arabă: الْيَسَع‎ Elyasaʿ) este un profet din Biblia ebraică și din Islam unde are numele Al-Yasa.

Succesor al profetului Ilie. Numele pare a indica ;Dumnezeu este mântuire;

Fiul lui Șafat, un bogat proprietar de pământ în Abelmeholah, Elisei a crescut de la fermă până la el, deși nu unul dintre fiii "de profeți", a fost chemat de la coarnele plugului prin Ilie. În consecință, după ce saruta tatăl său și pe mama, și de a face o sărbătoare de sacrificiu de boi sale pentru oameni, el a urmat pe Ilie, sa "master" și "tată", de al cărui mâini a turnat apa (I Regi XIX-lea. 16, 19-21 ; II Regi III. 11), și anume, ca un servitor.

De adepți sau discipolii lui Ilie el a fost curând recunoscut ca succesor al comandantului plecat, care de fapt au desemnat Elisei ca atare de către lăsând mantia cu el (II Regi ii 13-15)., Astfel încât dorința lui de " o porție dublă "a spiritului Profetului în vârstă (ib. ii 9)., în aluzie la Preferința arătată fiu primul născut în divizia imobiliară a tatălui (Deuteronom XXI. 17), au fost îndeplinite. Activitatea lui Elisei a fost expusă în materie de politică, precum și în viața privată, pentru ca

În expediție împotriva Mesha, regele Moabului (II Regi III. 4), armata Israelitish a fost salvat prin consultanță lui Elisei de la pieire de sete; și Moabului, confundandu, sub lumina orbitoare a soarelui, apa din tranșee de sânge, a fost ademenit de o concepută atac bolnav și a învins.. În timpul războiului Siriană (ib. VI. 8 și următoarele), avocatul lui Elisei a învins strategia de ostile regelui, care, dorind să capteze profet, trimis de cai și de jos împotriva el, doar pentru a găsi că-ar fi răpitorii au fost thems

Vindecare a apelor de la Ierihon

-Elisei a primit o porție dublă de spiritul profetic, este considerată a fi lucrat de două ori mai multe miracole (16) ca Ilie (Ḳimḥi a II Regi II. 14). În timp ce Elijahrestored o persoană de la moarte, Elisei două fiul femeii Shunammite, și Naaman, care, fiind un lepros, a fost considerată ca un mort (Ḥul. 7b; Sanh 46a).. Din incidente din viața lui Elisei o serie de precepte halakic sunt derivate. Într-adevăr, atât Ilie și Elisei sunt considerate marii maestri rabinice.

Furia privează un profet al lui cadou divin, ca Elisei experimentat (II, III Regi 14, 15).. Duhul lui Dumnezeu se bazează doar pe cei care sunt într-o stare de pace și bucurie (Pes. 66a, 117a; Yer. Suk 55a,. fund). Harpa care a indus inspirația lui Elisei a jucat, s-ar părea, fără atingerea muzician (Pesiḳ. R., ed Friedmann,. P. 86a). Din, refuzul lui Elisei a primi regele lui Israel, este dedus că nu ar trebui să arate pe fața unui om rău (Yalḳ. la II, III Regi; Meg.. 28b). Ca și în cazul lui Ilie, școlii critice constată că contul de viata Elisei și activitatea este luat de la un ciclu de povestiri vechi Elisei curent in diferite versiuni, înainte încorporată în Cărțile lui Samuel-Regi. Conținutul nu sunt caracteristice o carte de istorie, dar una dintre legende, minunile fiind principala preocupare a profetului. Scopul unora dintre conturi este în mod clar că de exaltare a autorității de ordinul profetice și le inspiri oamenilor de supunere la o cu Domnul.

Pentru ca ceea ce le-istorice este imposibil, de asemenea, în ordine cronologică. Aproape toate evenimentele au loc sub Ioram. Dar între II Regi IV. 16 și IV. 18 un interval de cel puțin șapte-opt ani este presupus; urmează apoi foamete, continuând pentru încă șapte ani. Ioram, cu toate acestea, a domnit numai doisprezece ani (III. 1). Pentru a distribui ce se intampla peste domniilor lui Ioram, Iehu, Ioahaz, și Ioas ar putea fi admisibilă, dar povestea în sine dă un indiciu definit nicăieri ca în timp, legenda fiind asindiffe

Profetul Elisei - succesorul lui Ilie Elisei a fost discipol fidel al profetului Ilie, și succesorul său. El a urmat stăpânul său din momentul în care s-au întâlnit, când Elisei a fost un tânăr, aratul domeniul tatălui său, în apropierea orașului vechi din Abel-mecholah în nordul Israelului. Elisei a văzut stăpânul său să dispară într-un car de foc, care merge până la cer, fără a muri primul. In acel moment Elisei a strigat: "Tatal meu, tatăl meu, carul lui Israel ...!" chiria și hainele. El a știut atunci că el a fost să efectueze

Elisei a luat mantia lui Ilie care a avut arunca atunci când sa suit la cer. El a simțit spiritul lui Ilie în el, și când a trebuit să treacă Iordanul să se întoarcă acasă, el a fluturat mantia lui Ilie împotriva apă, și s-au despărțit brusc și a făcut o modalitate de profet divin de a trece Iordanul pe pat sa uscat.

Jericho în banda de tineri au văzut proorocii lui Elisei a face trecerea lui miraculoasă a Iordaniei singur. Ei știau că Ilie a dispărut și au salutat Elisei ca liderul lor și de masterat.

Elisei a fost din nou în curând pentru a dovedi puterile sale divine. Oamenii din Ierihon a venit la el sa se planga de necorespunzătoare a apei din vecinătatea care a cauzat boala la om și animal, și a pus toată țara deșeurilor și sterp. Elisei a fost gata să dovedească bunătate mare Dumnezeu într-un mod miraculos. El a solicitat o nouă Cruse cu sare. Aceasta a luat la cel mai apropiat de primăvară și acolo aruncat sare în apă. Pentru a adunat oamenii el a proclamat în numele lui D-zeu că apa ar fi acum vindecat, și nu ar mai provoca decesul, nu

Având în stânga Jericho în cadrul companiei de ucenicii Lui, proorocii tineri, Elisei a fost apropie de orașul Betel. În loc de salut profet și discipolii săi cu respect si onoare, unii barbati tineri din Bet-El a ieșit pentru a bate joc de profet și să strige cuvinte abuzive în direcția lui. Motivul pentru comportamentul lor scandalos a fost egoismul lor mare. Pentru până Elisei vindecat de apă din vecinătatea ei au o afacere profitabila. Ei au folosit pentru a aduce apa de la distanță și să obțină prețuri ridicate pentru aceasta de la data de

Văzând că acești oameni nu au frica de Dumnezeu, și nici respect pentru profet, nici considerare pentru semenii lor, Elisei le blestemat, și pedeapsa a venit rapid. Feroce poartă brusc a apărut din pădure și plătesc în mulțime batjocoritoare. Patruzeci și doi tineri au rămas uciși, iar restul au fugit în teroare Kings.

Trei Regi pledează pentru Ajutor de Elisei Nu a fost greu acum un om, rege sau sclav, care nu au auzit de miracole lui Elisei și puterile divine. Ea nu a lua o lungă perioadă de timp înainte de trei regi s-au adunat la Elisei a cere ajutorul lui. Ocazia a fost război cu Moabului.

Timp de mulți ani Moabiții au fost subjugate de Ahab, regele lui Israel (cele zece triburi). Atunci când a murit Ahab, s-au răzvrătit, și a devenit din nou o amenintare pentru tara lui Israel. Ahab, fiul lui Ioram, care a reusit fratele lui Ohozia, rege al lui Israel, apoi a apelat la Jehoshophat, regele lui Iuda, să vină în ajutorul său, și răspunsul Jehoshophat a fost scurt si dulce: "Sunt la fel de mii; poporul meu ca poporul tău, mea cai cai ta ... "doi regi evrei au mărșăluit cu armatele lor prin Edom, și regele Edomului s-au alăturat-le

Cele trei regi amintit apoi Elisei, și a mers împreună să-l vadă. Văzând răi Ioram, care a fost tatăl lui în următoarele etape său și continuă să se răspândească lui Baal-cult în împărăția lui, Elisei ia mustrat fără frică. Elisei ia spus în față că nu au fost pentru aceasta regele lui Iuda, el nu ar fi chiar se uită la el. Cu toate acestea, aceasta a fost o oportunitate rara de a le arăta bunătatea lui Dumnezeu poporului Său. Și astfel, Elisei le-a spus, în numele D-zeu, pentru a săpa șanțuri, și, deși s-ar vedea nici vant, nici

Fiecare cuvânt Elisei a zis sa adeverit.

Ghiveci de petrol, care sa transformat într-un bine Intr-o zi, văduva profetului Obadia a venit la Elisei. Într-o voce plină de durere ia spus ca sotul ei a murit în gradul de îndatorare mare, și creditorii acum amenințate să-i ia cei doi fii ca sclavi, cu excepția cazului în ea a plătit datoriile imediat. Elisei a cunoscut-temându-se și tipul Obadia Dumnezeu, care sub ochii regelui Ahab răi hrănite și adăpostite profeți adevărați HG care cei răi regina Izabela a încercat să extermine. El le-a susținut la său

Iar Elisei Shunammite Acesta a fost de obicei Elisei să călătorească peste tot despre țara lui Israel pentru a observa modul în care oamenii au trăit, pentru a le ajuta acolo unde este necesar și să le predea cunoștințele de D-zeu

Intr-o zi, el a vizitat orașul Sunem. Acolo a trăit un cuplu în vârstă de acolo, și amândoi au fost foarte amabili și pios. Femeie de Sunem a fost deosebit de primitoare, si ea a avut grijă că profetul mănânce pâine la casa ei. Tânăr în vârstă au fost atat de incantati de mare privilegiu și mitzvah de "hachnosas orchim" (ospitalitatea), care au construit-o cameră specială pentru el, și a pus acolo un pat, cu o masă și un scaun și o lumânare-stick, astfel încât ori de câte ori profetul trecut prin Sunem, el va găsi o citesc

Într-o zi, când a fost bucura de confortul camerei sale mici la casa Shunemmite, el a trimis servitorul lui Ghehazi a apela gazda. Atunci când ea a apărut în fața lui, Elisei a întrebat-o cum a putut ea recompensa pentru bunătatea ei. Elisei sa oferit să vorbească pentru ei de a rege sau guvernator, dacă nu a existat nici un favor special avea nevoie de ei. Dar femeia buna a spus că într-adevăr nevoie de nimic. "Am locui în mijlocul poporului meu", a spus ea, pentru că ea a fost una dintre acele rare populare care s-au mulțumit și fericit cu soarta lor. Ca sh

Elisei a chemat-o din nou în fața lui. "Anul Despre acest data viitoare, vei imbratisa un fiu!" Elisei ia promis solemn cuplu. Exact în momentul prezis de profetul Elisei, un fiu sa născut în vârstă. Acesta a fost un miracol foarte mult ca unul care sa întâmplat cu Avraam și Sara, și tânăr în vârstă de Shunemmite nu au fost mai puțin fericit cu fiul lor decât au fost în vârstă de Avraam și Sara de vechi cu lor. Într-o zi, când băiatul a fost câțiva ani vechi și a mers împreună cu secerătorii în domeniu, el se plâng

Mama săraci au luat trupul neînsuflețit al fiului ei iubit și la pus pe pat pe care profetul folosit pentru odihnă. Ea l-a lăsat acolo și a închis ușa. Apoi, fără a spune cineva de la moartea băiatului, ea a obținut un fund de la soțul ei, și unul dintre funcționari să o însoțească, și grăbit să Mt. Carmel, unde a fost profet. Acolo ea însăși aruncă la picioarele Profetului, și a dat aerisire la durerea ei profundă. Când a auzit Elisei vești triste, el a trimis o dată la servitorul lui Ghehazi cu personalul său, și TOL

Elisei sa dus apoi la casa de Shunemmite și a închis pe Sine cu copilul mort. Rostește o rugăciune pentru Dumnezeu, el a readus la viață copilul. (Acest copil a fost foarte târziu a devenit profetul Habacuc).

Timp de șapte ani de foamete și din nou, Elisei a avertizat poporul său să repare căile lor sau suferă de foamete și război. Oamenii nu repara căile lor și foamete, așa cum a venit Elisei ar fi prezis. În acel moment Elisei și profeții tineri următoarele el, sa dus la Ghilgal, lângă Ierihon. Ei au fost greu de presat pentru o masa, iar unul dintre profeți tineri au ieșit pentru a aduna unele plante în domeniu. El a venit înapoi cu niște tigve sălbatice, și nimeni nu știa că erau otravitoare. Când au mancat din fiertură, au

Elisei a solicitat o dată la un pumn de făină, și el a turnat în oală. Apoi, el a invitat profeții mici să mănânce ceva mai mult. Ei au făcut-o, și a suferit nici un bolnav efecte! Ceva timp mai târziu, un om a venit la Baal-Shalisha în muntele lui Efraim, aducând un cadou profet, pâine de primul rod, 20 de pâini de orz, iar unele urechi de porumb. A spus Elisei a însoțitorului său, "Dă tuturor oamenilor s-au adunat aici"! "Există două mii de ucenicii tai aici," omul exclamat cu uimire, "se pot seta o pâine

Minunile pe care Sfântului Prooroc Elisei atât de frecvent efectuate pentru a ușura suferința lui cei dragi, au devenit cunoscute în prezent și-n lat. Toată lumea știa că Elisei era bun și generos la toate, chiar și oamenilor care nu fac parte din propriul său popor. Astfel, el a vindecat de lepra unui prinț sirian mare, Naaman, care alături de rege a fost cel mai mare om din Siria) mici. Deci, numeroase lui Elisei au devenit discipolii lor că sferturi din Samaria, a devenit prea. La cererea de profeți mici, Elisei gratie de acord să acc

Război și Asediul Profitând de foamete care a devastat țara lui Israel, poporul sirian continuu le hărțuite în speranța de a cuceri si aservirea ei cu totul. În acei ani dificil de foamete și de asediu, marele profet a fost singurul sprijin al poporului său, asigurându-le continuu de protecție a D-zeu și de livrare, numai dacă s-ar întoarce la Dumnezeu cu toată inima lor. Acesta a fost în acest moment fatal că asediul din Samaria a fost rupt, iar inamicul a fugit în teroare lăsând alimente atât de mult

Intr-o zi, Elisei sa dus la Damasc, capitala Siriei. Vestea sosirii sale în capitala Siriei a ajuns rege BenHaddad, care era grav bolnav situată în palatul său. Regele a trimis lui Hazael, cel mai de încredere de stat să întrebe pe profet ebraică dacă el va recupera de la boala sa spus. Elisei Hazael, că regele nu va muri de boala lui, dar el va muri, cu toate acestea, fără a recupera primele. Apoi, de cotitură capul de perete, profetul a plâns cu amărăciune D-zeu. O "omul, de ce plâng

Elisei a fost fiul lui Șafat din Abel-meholah; el a devenit însoțitor și ucenicul lui Ilie (1 Regi 19:16-19), și după Ilie a fost luată într-un car de foc în vârtej de vânt, el a fost acceptat ca lider al fiii proorocilor, și a devenit remarcat în Israel. El a posedat, în conformitate cu cererea sa, "o parte dubla" din spiritul lui Ilie (2 Regi 2:9); și pentru șaizeci de ani (892-832 î.Hr.) a deținut funcția de "profet în Israel" (2 Regi 05:08 ). Numele lui apare în prima comanda data la Ilie la o

Numele lui apare în prima comanda data la Ilie să-l ungă ca succesor al său (1 Regi 19:16). După ce a aflat, pe muntele Horeb, că Elisei, fiul lui Șafat, au fost selectate de către Dumnezeu, ca succesor al său în biroul profetic, Ilie stabilite pentru a face cunoscut voința divină. Pe drum din Sinai la Damasc, Ilie găsit Elisei "unul dintre ei care au fost arat cu douăsprezece jugul de boi". Elisei amânată numai suficient de lung pentru a ucide jugul de boi, al cărui trup a fiert cu plug de lemn foarte sale. El w

După ce a împărtășit acest ospăț de adio cu tatăl său, mama, și prieteni, a urmat nou ales Profetul "Ilie și slujit de el." (1 Regi 19:8-21) El a mers împreună cu maestrul său de la Ghilgal la Betel, la Ierihon, și de acolo spre partea de est a Iordanului, apele care, atinsă de manta, divizat, astfel încât să permită atât treci peste pe uscat. Elisei apoi zări pe Ilie într-un car de foc luate de un vârtej de vânt la cer. Prin intermediul a mantalei să scadă de la Ilie, Elisei miracul

Atunci când un grup de copii de la Betel tachina profetul pentru chelie lui, Elisei le blestemat în numele YHWH și doi urși de sex feminin a ieșit din pădure și mauled 42 din acestea (2 Regi 2:23-25). Înainte de Ilie a fost luată în sus, în vârtej de vânt, Elisei a cerut să "moșteni un dublu-parte" a spiritului lui Ilie. Acest lucru este indicativ al vamale succesiune de proprietate din timp, în cazul în care cea mai veche fiu primit de două ori mai mare parte a moștenirii tatălui ca fiii mai tineri. De exemplu, dacă un om a avut trei fii, pr lui

Înainte de a stabilit în Samaria, Profetul a trecut ceva timp de pe Muntele Carmel (2 Regi 2:25). Când armatele lui Iuda, Israel și Edom, apoi aliat împotriva Mesha, regele Moabitul, au fost torturați de secetă în deșert Idumæan, Elisei a consimțit să intervină. dublu predictia lui în ceea ce privește scutirea de la victoria asupra secetei și Moabiții au fost îndeplinite în dimineața următoare (2 Regi 3:4-24). că Elisei a moștenit-puterea de muncă e de mirare lui Ilie este afișată pe tot parcursul întregii vieții sale.

În pedepsirea avariția robului lui Ghehazi (2 Regi 5:20-27), în mod repetat, de economisire a regelui Ioram lui Israel de la ambuscade planificate de Benhadad (2 Regi 6:8-23), în ordonarea bătrânii de a închide ușa împotriva mesager regelui nerecunoscatoare lui Israel (2 Regi 6:25-32), în bewildering cu o orbire ciudat soldații regelui sirian (2 Regi 6:13-23), în a face float de fier pentru a ameliora jenă de la un fiu al unui Profetul (2 Regi 6:1-7), cu încredere în estimarea de zbor bruscă a inamicului o

După plecarea lui Ilie, Elisei sa întors la Ierihon, și acolo a vindecat pe izvor de apa, prin turnare de sare în ea (2 Regi 2:21). Elisei este următoarea întâlnite în Scriptură atunci când se întreabă el o scădere de ploaie când armata de Ioram a fost slab de sete (2 Regi 3:9-20). Alte minuni indeplineste Elisei includ înmulțirea borcan vaduva saraca de petrol (4:1-7), restabilind la viață, fiul lui femeia din Sunem (4:18-37), și prin înmulțirea douăzeci pâini de orz noi într-o aprovizionare suficientă pentru o sută de oameni

Elisei călătorit apoi spre Damasc și a profețit că Hazael, ar fi rege peste Siria (2 Regi 8:7-15); ulterior, el conduce unul dintre fiii proorocilor până la ungerea lui Iehu, fiul lui Iosafat, regele lui Israel, în locul lui Ahab . Conștientă de ordinul dat Ilie (1 Regi 19:16), Elisei a delegat un fiu al unuia dintre profeții pentru a unge liniște Iehu regele lui Israel, și să-l Comisiei să taie casa lui Ahab (2 Regi 09:01 - 10). Moartea lui Ioram, străpuns de o săgeată din arcul lui Iehu, rușinoasă

Emporium

Emporion (în limba greacă) sau emporium (în limba latină cu pluralul „emporia”) a reprezentat în antichitate un loc în care negustorii unei națiuni aveau un loc rezervat pentru desfășurarea afacerilor lor în mijlocul teritoriului unei alte națiuni. Emporia faimoase au fost de exemplu Sais, locul unde Solon a mers să învețe tainele Egiptului; Elim, unde Hatshepsut își ținea ancorată flota de la Marea Roșie; Elat, folosită de cetățenii din Teba pentru aprovizionarea cu materiale pentru îmbălsămarea morților (pânză, bitum, păcură, tămâie, smirnă), amulete din piatră Palestina, mărfuri din Canaan, Aram, Liban, Hazor, Moab, Edom, Punt și din Peninsula Arabică din Petra și Midian, sau cereale, pește și sclavi din Olbia (din Ucraina zilelor noastre).

În limba greacă veche termenul se referea la diferitele orașe-state grecești sau feniciene și punctele comerciale din Egiptul Antic, Africa de Nord, Peninsula Iberică, Britania sau Peninsula Arabică. Printre acestea se numărau de exemplu orașe precum Avaris și Syene din Egiptul de Jos, Teba din Egiptul de Sus și porturile de la Marea Roșie Elim și Elat. În regiunile controlate de hitiți au funcționat emporia precum Kanesh și Kadesh, iar în Fenicia Gadges, Cartagina, Leptis Magna și Cirene (fondat de greci, nu de cartaginezi).

Emporium/emporia (cunoscute și ca wics în limba engleză) se referea în Evul Mediu timpuriu la așezările comerciale care au apărut în nord-vestul Europei între secolele al VI-lea și al VII-lea și au rezistat până în secolul al IX-lea. Emporia se caracterizau prin localizarea lor periferică, de obicei pe țărmul unei mări sau la frontiera unui regat, și prin lipsa lor de infrastructură orășenească (de exemplu erau lipsite de biserici) și de natura temporară a construcțiilor. Începând cu secolul al X-lea, emporia au fost înlocuite de orașele renăscute. Printre emporia medievale pot fi amintite Dorestad, Quentovic, Gipeswic, Hamwic și Lundenwic (viitoarea Londra). Rolul lor în dezvoltarea economică a Europa Occidentală este încă subiect de studiu. Unul dintre cei mai cunoscuți cercetători ai emporia este arheologul britanic Richard Hodges.

Eternul Adam

Eternul Adam (în franceză L'Eternel Adam) este o povestire științifico-fantastică scrisă de Jules Verne și publicată postum, în 1910, de fiul său, Michel Jean Pierre Verne, în culegerea Ieri și mâine. Deși manuscrisul original a fost redactat de Jules Verne în ultimii ani de viață, el a fost modificat semnificativ de fiul său, Michel Verne.

Ețion-Gheber

Ețion-Gheber (în ebraica biblică arhaică: עֶצְיֹן גֶּבֶר, Etzyon Gever) a fost o cetate din Idumeea, port biblic în extremitatea nordică a Golfului Aqaba, în zona orașelor moderne Aqaba și Eilat.

Galut

Galut sau Golus (ebraică : גלות) înseamnă literalmente exil. Galut sau clasicul Golus se referă la exilul poporului evreu din Țara lui Israel. Au fost patru asemenea exiluri. Acestea sunt spuse ca o aluzie la viziunea biblică a lui Avraam despre viitorul descendenților săi în conformitate cu Bereishit Rabba (44:17):

Despre aceste patru exiluri se spune că ar corespunde la patru animale: cămila, iepure, iepurele Lepus europaeus și porcul.

Horst Samson

Horst Samson (n. 4 iunie 1954, in comuna Salcami, judetul Ialomita (Bărăgan), este un jurnalist și poet de limba germană originar din România. A folosit și pseudonimul Harry Simon.Horst Samson s-a născut în cătunul Salcâmi, din Bărăgan, unde părinții săi, victime ale deportărilor din Bărăgan, fuseseră mutați din localitatea bănățeană Teremia Mică din județul Timiș. Abia când avea doi ani, familia sa s-a putut întoarce în satul de obârșie.A urmat gimnaziul pedagogic din Sibiu și a lucrat apoi ca învățător la Buziaș. În 1977 s-a mutat la Timișoara, unde a lucrat ca redactor la ziarul Neue Banater Zeitung (Organ al Comitetului Județean al P.C.R.).

Prin ajutorul și la intervenția redactorului șef al ziarului "Neue Banater Zeitung", Nikolaus Berwanger, și a fostului primar al Timișoarei, Radu Bălan, Samson a reușit să devină în anul 1978 membru al Partidului Comunist Român pentru a putea studia în anii 1978-1983 jurnalistică la Academia Ștefan Gheorghiu (Facultatea de jurnalistică, fără frecvență), dealtfel împreună cu scriitorii Mircea Dinescu, Ion Bledea și Claus Stephani, deoarece altfel ar fi trebuit să părăsească redacția ziarului "Neue Banater Zeitung", neavând calificarea necesară pentru activitatea ziaristică, impusă prin lege din 1978. Prin anii '80 a fost scos din rândul membrilor PCR, în aceeași ședință cu scriitorul Richard Wagner.

Între 1984-1987 a lucrat la Timișoara ca redactor corespondent al revistei Neue Literatur din București.

Samson a fost secretarul cenaclului literar german „Adam Müller-Guttenbrunn” din Timișoara, organizat de filiala din Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România, din care făceau parte printre alții Nikolaus Berwanger, Herta Müller, Richard Wagner, Johann Lippet, William Totok, Rolf Bossert, Joachim Wittstock, Franz Liebhard, Erika Scharf și Balthasar Waitz.

În anul 1985 Samson a depus, împreună cu familia sa, actele pentru plecare definitivă în Republica Federală Germania. Samson a fost dat afară din Uniunea Scriitorilor și a fost înștiințat de redactorul șef al revistei Neue Literatur, scriitorul Arnold Hauser, că va primi demiterea din postul de redactor al revistei uniunii, Neue Literatur. După intervenția scrisă și nota de protest trimisă la conducerea revistei și la conducerea Uniunii Scriitorilor, Samson a amenințat ca va produce scandaluri în RFG. În urma acestei intervenții, Uniunea Scriitorilor a renunțat la demitere, așa că și-a putut continua munca de redactor al revistei Neue Literatur, până la emigrare, în martie 1987.

Horst Samson a fost percheziționat și urmărit intens de Securitate, datorită activității lui literare și a manuscrisului cu titlul "Proiect pentru exterminarea intelectuală", în care Totok și-a descris experiența celor 9 luni de detenție.În anul 1987 a emigrat în Republica Federală Germania. S-a stabilit la Neuberg (Hessen) unde lucrează în orașul Bad Vilbel ca redactor șef al grupului de ziare locale "Bad Vilbeler Anzeiger, fondat în anul 1851, fiind și membru al consiliului de redacție al revistei Matrix.Horst Samson este membru în conducerea Clubului Internațional P.E.N.-Exil, secțiunea țări germanice, din 2006 până în 2014 a fost Secretarul general al clubului international P.E.N.-Exil; este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania și al Uniunii Scriitorilor (VS) din Germania.

În total a publicat 10 volume de versuri.

Listă de orașe din statul Texas

Prezenta pagină este o listă alfabetică a orașelor din statul Texas din Statele Unite ale Americiii.

Vedeți și Listă de comitate din statul Texas

Vedeți și Listă de târguri din statul Texas.

Vedeți și Listă de comunități neîncorporate din statul Texas.

Vedeți și Listă de locuri desemnate pentru recensământ din statul Texas.

Vedeți și Listă de localități dispărute din statul Texas.

Marea Roșie

Marea Roșie (în arabă: البحر الأحمر al-Baḥr al-Aḥmar; în ebraică ים סוף Yam Suf; în latină Mare Erythraeum; în somaleză Badda Cas; în tigrignă ቀይሕ ባሕሪ Qeyḥ bāḥrī) este un

golf intrând al Oceanului Indian între Africa și Asia. Legătura cu oceanul se face prin strâmtoarea Bab el-Mandeb și prin Golful Aden. În nord se află peninsula Sinai, Golful Aqaba și Golful Suez (care face legătura cu canalul Suez). Marea are circa 1 900 km lungime și o lățime maximă de 300 km. Fundul mării are o adâncime maximă de 2 500 m în fosa mediană centrală și o adâncime medie de 500 m; prezintă – de asemenea – o platformă continentală extinsă, cunsocută atât pentru viața submarină, cât și pentru coralii săi. Marea are o suprafață de circa 450 000 km² și reprezintă mediul de viață a numeroase specii de nevertebrate și a 200 de specii de corali. Face parte din Marele Rift African și este cea mai nordică mare tropicală a lumii.

Moise

Moise (în ebraică משה, Moshe, citit Moșe cu accentul pe "e") este socotit de tradiția iudaică, iar pe urmele ei, și de cea creștină, un profet și etnarh, conducătorul triburilor israelite ieșind din Egipt (după una din cronologiile presupuse, în jurul anului 1250 î.Hr.)

El este cunoscut la evrei ca Moșé Rabenu („Moise Învățătorul nostru”) sau, mai rar, Moșé ben Amram, Moise, fiul lui Amram, și este, după tradiția lor religioasă, cel care a primit Legea divină (Tora) pe Muntele Sinai și fondatorul religiei evreilor - iudaismul. De aceea, această religie e uneori numită și mozaism, după Moise.

Potrivit cu narațiunea Vechiului Testament (Pentateuh sau Pentateuc) a fost cel mai de seamă din profeții evreilor. Credința în profeția lui este definită ca principiul al șaptelea din cele douăsprezece principii ale credinței iudaice, asa cum au fost formulate în crezul lui Rabbi Moshe ben Maimon (Maimonide). Data tradițională a nașterii și a morții sale în calendarul evreiesc este 7 Adar.

Moise este considerat un profet din cei mai însemnați și de alte religii monoteiste -precum creștinismul și islamul. Samaritenii îl consideră drept unicul profet.

Istoricitatea ieșirii (exodului) la data fixată de ipotetica cronologie biblică este însă îndoielnică, ca și existența evreilor pe teritoriul egiptean la acea dată sau mai înainte. Arheologii Israel Finkelstein și Neil Asher Silberman, în cartea lor, „Biblia dezgropată, Noile date ale arheologiei” tratează pe larg problema Exodului, arătând lipsa dovezilor arheologice sau surselor istorice nebiblice care să dovedească existența evreilor în perioada stabilită de cronologia biblică în Egipt, cum nu există de altfel nici date în afara Bibliei, care să dovedească plecarea lor din Egipt și rătăcirea pentru decenii prin deșert, și mai apoi cucerirea violentă a Canaanului. Sunt date istorice care sprijină însă existența (trecerea) în diferite perioade a unor populații semitice misterioase dinspre est, dinspre Canaan, înspre Egipt, ca triburile „apiru” iar mai târziu „hicsoșii”, care au și stăpânit în Egipt pentru o vreme. După Finkelstein și Silberman, termenul „apiru” s-ar referi la făcătorii de fărădelegi care existau la marginea societății, la relativ adăpost față de autoritățile politice. Un lucru este însă cert: nu există nici o referință, în afara cărților Bibliei, care să ateste trecerea (existența) unei populații cunoscute sub numele exact de „evrei” prin Egipt în jurul perioadei indicate de cronologia biblică acceptată de obicei, și o ieșire a evreilor în acea perioadă. Cercetătorii amintiți cred că într-o epocă mai târzie o cucerire a orașelor canaaneene de către triburi ca cele ebraice ar fi fost imposibilă, căci Canaan-ul ar fi fost deja împânzit cu garnizoane egiptene, iar monarhii locali, e drept, semiți ca evreii în marea lor majoritate, erau vasali ai faraonului. Există o amplă corespondență diplomatică între acești vasali și faraonul vremii.

Dacă evenimentele relatate în Biblie conțin multe adaosuri mitologice și inadvertențe istorice, firește că și istoricitatea personajului este disputată, opiniile mergând de la acceptarea existenței unei figuri istorice cu acest nume până la negarea existenței sale (lucru care se întâmplă și cu personaje mult mai recente ca Buddha,

Iisus sau Mohamed). Consensul istoricilor mainstream este că Moise nu a existat în mod real sau, dacă a existat, nu putem ști nimic altceva despre el.Tradiția evreiască îi atribuie lui Moise scrierea primelor cinci cărți ale Bibliei ebraice, cărți cunoscute sub numele ebraic Tora, sau sub echivalentul grecesc Pentateuh. Această atribuire este însă o idee recentă în iudaism, ea apărând, se crede, numai din secolul I î.e.n. Istoricii Bibliei (criticismul) arată de altfel că Pentateuhul nu putea fi în întregime scris de Moise cât timp o bună parte a evenimentelor descrise în acesta sunt posterioare perioadei în care cronologia biblică presupune că personajul Moise a trăit. Astfel însemnările despre regii care au domnit peste Edom înaintea unui rege peste Israel (Facere 36:31) și a fortiori relatarea propriei sale morți (Deut. 34) nu pot fi atribuite lui Moise sau cuiva din perioada în care acesta se pretinde a fi trăit.

Lester L. Grabbe afirmă că pe vremea când studia pentru doctorat (cu mai bine de trei decenii în urmă), „istoricitatea substanțială” a povestirilor Bibliei despre patriarhi și despre cucerirea Canaanului era acceptată pe larg, dar în zilele noastre cu greu se mai poate găsi un istoric care să mai creadă în ea.

În 2004, în Symboles de l'Égypte (éd. Desclée de Brouwer), Christiane Desroches Noblecourt scrie la p. 125:

Ea adaugă la p. 126 :

În 2005, Pierre de Miroschedji a publicat un articol în revista La Recherche. El scria: El subliniază că nimic nu împiedică utilizarea Bibliei în arheologie, sub formă de izvor supus criticii, așa cum arheologii procedează cu oricare alt document .

Scrierile atribuite lui Moise marchează, însă, în ochii tradiției, începutul redactării Bibliei, consemnând date petrecute conform acesteia începând, poate, cu anii 1700 î.Hr. Unii istorici sunt însă de părere că înaintea domniei lui David (sec. XI î.e.n.) n-ar fi existat condiții culturale și organizatorice care să permită redactarea unei astfel de opere literare. Unul dintre autorii Pentateucului, desemnat de către critica biblică cu numele de Iahvistul, este o persoană sau un grup de persoane trăind în perioada solomonică (sec. X î.e.n.). Un alt autor (sau grup de autori) al Pentateucului este cel desemnat de către istorici cu numele de „autorul sacerdotal” („sursa P”, de la Priesterschrift), el trăind probabil mult mai târziu, în perioada Exilului babilonian (sec. al VI-lea î.e.n.). Un alt autor, Deuteronomistul ar fi trăit și el tot în perioada Exilului babilonian.Dintre personajele Bibliei ebraice Moise este singurul pe care evreii îl numesc Omul lui Dumnezeu.

Pentru credincioși, Moise este cel mai blând om născut vreodată și ales de Dumnezeu să scoată poporul evreu din robia egipteană. Există însă destule pasaje biblice care-l descriu pe Moise ca pe un tiran însetat de sânge, de o cruzime și intoleranță ieșite din comun. Aceste pasaje, ca si cele privitoare la sclavie, sunt în general considerate ca inacceptabile după standardele morale actuale. De exemplu, Richard Dawkins consideră poveștile biblice de ocupare a Canaanului (fie că ele ar fi sau nu adevărate) de același nivel de moralitate cu „invadarea Poloniei de către Hitler sau masacrarea kurzilor și arabilor din mlaștini de către Saddam Hussein”.

Nabateeni

Nabateenii (arabă: الأنباط al-ʾ Anbat, ebraică:נבטים Nabatim) au fost o uniune de triburi nomade arabe antice care au apărut în secolul al IV-lea î.Hr. în nord-vestul Peninsulei Arabice și în sudul și sud-estul Palestinei antice la sfârșitul dominației persane ahemenide și începutul epocii elenistice,

Nabateenii s-au îndeletnicit cu comerțul de mirodenii, parfumuri, materiale textile, asfalt destinat îmbălsămărilor, pe drumuri de caravane prin pustiul Arabiei, în Edom și Neghev. Ei au reușit să identifice surse de apă și să sape puțuri pentru colectarea apei din precipitații. Pe parcursul „Drumului Balsamurilor” în sudul Palestinei până spre portul Gaza au întemeiat locuri de popas la fiecare 30-40 km.

De la Gaza mărfurile lor își continuau drumul spre locuri de prelucrare în Egipt și spre Europa.

În secolele I-II d.Hr. nabateenii au pus bazele unui regat, al cărei centru se afla în sudul Iordaniei din zilele noastre. Acest regat, a cărei capitală era Petra sau Sela, a fost cucerit și anexat la Imperiul Roman de către împăratul Traian.

Tyler, Texas

Tyler este o municipalitate, un oraș și sediul comitatului Smith, situat în estul statului Texas din Statele Unite ale Americii. Orașul a fost numit pentru a-l onora pe John Tyler, cel de-al zecelea președinte al Statelor Unite, care a fost unul din cei care a susținut aderarea fostei Republicii a Texasului la Uniune.

Orașul este situat la altitudinea de 165 m, ocupă suprafața de 128 km² și avea în anul 2000 circa 83.650 de locuitori. Tyler este cunoscut prin culturile de trandafiri, fiind supranumit "Orașul trandafirilor". Aici sunt cultivați circa o cincime din trandafirii comerciali din Statele Unite. În oraș are loc anual în luna octombrie "Festivalul trandafirilor", festivitate care reunește peste 100.000 de vizitatori.

În alte limbi

This page is based on a Wikipedia article written by authors (here).
Text is available under the CC BY-SA 3.0 license; additional terms may apply.
Images, videos and audio are available under their respective licenses.