Dinastie

Dinastie (greacă dynástes - domnitor, monarh), termenul se referă la moștenirea tronului sau supremației, puterii de stat de către membrii unei familii. Acest termen care inițial se referea numai la succesiunea monarhilor dintr-o familie, s-a extins și în alte domenii de sfere de influență din cadrul economiei industriei, diplomației.

Dinastii

Bkkchakrisymbgpalace
Simbolul dinastiei Chakri în Bangkok

Legături externe

A II-a Dinastie Egipteană

Conducatori cunoscuți în istoria Egiptului Antic, din A II-a Dinastie.

Prima și cea de a II-a Dinastie ale Egiptului Antic sunt deseori combinate sub titulatura de grup: Perioada Dinastică Timpurie. Capitala vremii era la Thinis.

Numele conducătorilor acestei perioade se află incă în dispută, pentru primii cinci sursele sunt relativ asemanatoare astfel s-a convenit acceptarea urmatoarei liste:

Totuși identitatea următorilor doi sau trei conducători este neclară, mai jos prezentându-se conducatorii pe care majoritatea egiptologilor îi plasează în această perioadă, iar in dreapta sunt numele din Aegyptica lui Manetho.

În privința ultimului monarh se revine la consens și anume:

Deși Manetho afirmă că Thinis era capitala, la fel ca și în perioada Primei Dinastii, cel puțin primii trei monarhi au fost inmormântați la Saqqara, sugerând faptul că centrul de putere s-a mutat la Memphis. În afară de acestea puține pot fi spuse despre evenimentele acestei perioade; înscrierile anuale de pe piatra din Palermo s-au păstrat doar pentru sfârșitul domniei lui Raneb si pentru frânturi din cea a lui Nynetjer. Este posibil ca un eveniment important să fi avut loc în timpul lui Khasekhemwy, mulți egiptologi interpretează numele acestuia ('Cele Două Puteri sunt Încoronate') ca o comemorare a unirii Egiptului de Sus cu Egiptul de Jos.

A III-a dinastie egipteană

Monarhi cunoscuți in Istoria Egiptului Antic ai celei de a III a dinastii.

Dinastiile a III-a, a IV-a, a V-a și a VI-a ale Egiptului Antic sunt de obicei grupate sub titulatura de Vechiul Regat.

Primul faraon notabil din Vechiul Regat a fost Djoser (2630-2611 î.Hr.) din dinastiea a treia, el a ordonat construirea unei piramide în trepte, în necropola Memphis de la Saqqara. O persoană importantă din timpul domniei lui Djoser a fost vizirul său și arhitectul regal Imhotep, cel care a fost mai târziu zeificat.

A IV-a Dinastie Egipteană

A IV-a Dinastie Egipteană a fost cea de a doua din cele patru dinastii ce se consideră a forma Vechiul Regat Egiptean. Din această dinastie fac parte unii din cei mai cunoscuți monarhi ai Egiptului Antic datorită faptului că lor li se datorează construcția de piramide.Toți faraonii acestei dinastii au construit cel puțin câte o piramidă care să le servească drept mormânt. Ca și in cea de a III a dinastie capitala era la Memphis.

Monarhi cunoscuți in Istoria Egiptului Antic ai celei de a IV a dinastii:Snefru, Keops(Kufu), Kefren(Khafra) și Mikerinos(Menkaura).

Dinastiile a III-a, a IV-a, a V-a și a VI-a ale Egiptului Antic sunt se obicei grupate sub titulatura de Vechiul Regat.

Sneferu, fondatorul dinastiei, a comandat construcția a trei piramide si dupa unii egiptologi poate chiar patru. Astfel, deși Khufu - fiul său și Hetepheres I-succesorul acestuia au ridicat cele mai mari piramide din Egipt, Sneferu i-a depașit pe aceștia prin volumul de piatra și constucții.

Khufu ( Cheops-gr), fiul său Khafra (Chephren-gr), și nepotul acestuia Menkaura (Mycerinus-gr) au rămas toți faimoși prin construirea piramidelor din Giza, Egipt. Organizarea și hranirea forței de muncă necesare construcției piramidelor necesita o conducere centralizată. Deși pentu o vreme s-a cosiderat că monumentele erau contruite cu scavi studii ulterioare au demostrat ca acestea au fost construite de țarani aduși din întreg Egiptul care se pare că lucrau in timpul revărsărilor Nilului.Deșii piramidele sugerează o că Egiptul era la apogeul prosperității în timpul celei de a IV-a Dinastii, totuși acestea au rămas in conștiința populației ca o amintire a muncii forțate prin care au fost ridicate, iar acești faraoni – Khufu în special – ca tirani: mai întâi în Papyrus Westcar, și milenii ma târziu in legendele culese de Herodot (Histories, 2.124-133).

Cele mai timpurii dovezi ale legăturilor Egipului cu vecinii datează din timpul acestei dinastii. Piatra din Palermo notează sosirea a 40 de nave cu cherestea dintr-o țară nenumită în timpul domniei lui Sneferu.

Modul cum dinadtia a luat sfârșit este neclar, singur indiciu este că un număr de persoane din sistemul administrativ al celei de a IV-a dinastii au rămas in funcție și în cea de a V-a dinastie sub conducerea lui Userkaf.

A V-a Dinastie Egipteană

Monarhi cunoscuți în Istoria Egiptului Antic ai celei de a IV a dinastii.

Dinastiile a III-a, a IV-a, a V-a și a VI-a ale Egiptului Antic sunt se obicei grupate sub titulatura de Vechiul Regat.

Comparată cu dinastiile precedente, dinastia a V-a este mult mai bine cunoscută. Toți regii sunt trecuți într-o listă numită "lista regilor" și toate sursele arheologice sunt atestate de Manetho, ceea ce furnizează o mare cantitate de documente ale acestei perioade.

Această dinastie a adus societății egiptene niște schimbări și inovații importante.

În primul rând un cult solar, care a apărut în dinastia a IV-a, unde atins un punct culminant. Exceptând ultimele două dinastii, fiecare rege a construit un așa-numit templu solar. Au fost descoperite două astfel de temple și s-a dovedit a fi clădiri unice. Primul templu solar, la Abusir, la nord de Saqqara, a fost construit de Userkaf și a fost extins de Neferirkare și Niuserre. Celălalt templu a fost construit de Niuserre la Abu Gorab, la nord de Abusir. Au fost decoperite și alte temple, dar încă nu au fost identificate.

În timpul domniei lui Djedkare a fost sistată construirea templelor solare. Aceasta este probabil perioada în care credința religioasă s-a schimbat.

O altă inovație a apărut de-abia la sfârșitul dinastiei sub domnia regelui Unas, el fiind primul în timpul căruia s-au scris texte religioase, ele fiind cunoscute astăzi sub numele de "Textele Piramidelor". Sunt inscripționate în camera funerară și anticameră, dar și pe coridorul de la intrarea în piramida de la Saqqara. Nu este imposibil ca apariția acestor texte sa fie legată de dispariția templelor solare.

Pe parcursul acestei dinastii se poate observa o creștere a numărului oficialităților de rang înalt. Contrar dinastiei a patra, oficialitățile cu rang înalt nu mai erau restricționate să provină din membrii familiei regale. Guvernul și administrația au fost reformate, aceasta formând o birocrație mai eficientă prin care regele putea controla țara. Deoarece numărul de demnitari a crescut, s-au scris mai multe documente și de aceea se cunosc mai multe date despre dinastia aceasta decât cea anterioară.

Pe plan arhitectural nu numai ca au fost notate clădirile templelor solare, dar a fost studiat și standardul complexelor piramidale. Majoritatea regilor și-au construit complexele piramidale la Abusir, lângă templul solar al lui Userkaf, care și-a construit propria piramidă la Saqqara. Organizarea și numărul de camere din piramidă, clădirile din exteriorul piramidei și camerele acestora au început din ce în ce mai mult să devină o parte dintr-un canon. S-a observat că piramidele acestea sunt semnificativ mai mici decât cele din dinastia a IV-a. Aceasta se poate explica prin faptul că regii din dinastia a V-a au dispus de resurse mai limitate. Împotriva acestui argument ar trebui observat că majoritatea regilor dinastiei a V-a nu își limitau costurile construirii piramidelor, deseori complexele erau frumos decorate. Se presupune că aceste piramide erau așa de mici deoarece egiptenii antici respectau un anumit standard.

Titulatura regală a fost de asemenea extinsă, având cinci seturi de titluri. Deși a fost folosit și de regele Djedefre din dinastia a IV-a, titlul de "Fiul lui Ra" va deveni o parte importanta a titulaturii. Acesta era urmat de numele personal al regelui și îl punea în directă legătură cu acest cult solar. Vechile titluri așa-numitele Horus- și Nebti- vor rămâne titluri în continuare.

În ciuda acestor modificări dinastia a V-a ar putea fi înrudită cu dinastia a IV-a. Lista regelui Turin este lista regilor imediat apăruți după dinastia a IV-a fără să se facă vreo schimbare. Întemeietorul acestei dinastii, Userkaf, se crede a fi urmașul lui Kheops, direct sau prin căsătorie.

Povestea este notată pe Papyrus Westcar. În acest context Userkaf devine frate cu succesori săi și fiul unui preot și al unei femei, Radjedet. Sursele arheologice contestă această idee, de aceeași părere fiind și egiptologii.

A VI-a dinastie egipteană

A VI Dinastie Egipteană (2345 - 2181 î.Hr..) împreună cu dinastiile a III-a, a IV-a și a V-a ale Egiptului Antic sunt se obicei grupate sub titulatura de Vechiul Regat.

Monarhi cunoscuți în Istoria Egiptului Antic ai celei de a VI-a dinastii:

Ultimul faraon al dinastiei a VI-a este Pepi II, care se pare ca a condus timp de 94 ani, mai mult decât oricare alt monarh din istorie. Acesta avea 6 ani când s-a urcat pe tron și 100 de ani când a murit (2278–2184). Ultimii ani din domnia lui Pepi II au fost marcați de ineficiență datorită vârstei avansate a acestuia. Vechiul regat se încheie odată cu moartea acestuia.

Destrămarea Vechiului Regat Egiptean se presupune că a fost cauzată de o catastrofă naturală: o secetă crâncenă care a generală și a durat aproape un secol.

A XIX-a Dinastie Egipteană

A XIX-a Dinastie Egipteană a fost una dintre perioadele Noului Regat Egiptean. A fost întemeiată de către vizirul Ramses I, când Faraonul Horemheb l-a numit ca succesor al său la tron. Această dinastie este cel mai bine cunoscută pentru cuceririle sale militare în Palestina, Liban, și Siria.

Primii regi războinici ai dinastiei a XVIII-a au întâmpinat doar o mică rezistență din partea regatelor vecine, permițându-le să-și extindă hotarele statului egiptean. Situația s-a schimbat radical spre sfârșitul dinastiei a XVIII-a. Hitiții și-au extins treptat influența lor în Siria și Palestina amenințând să devină o mare putere în politica internațională, o putere de care atât Seti I cât și fiul său Ramses al II-lea au trebuit să se ocupe.

A XV-a Dinastie Egipteană

A XV-a Dinastie Egipteană (1674-1535 î.Hr.) s-a ridicat din poporul Hyskos, Beduini ai deșertului ce au reușit, pentru o scurtă perioadă, să domine întraga regiune a Nilului.

Dinastiile a XV-a, a XVI-a și a XVII-a ale Egiptului Antic sunt se obicei grupate sub titulatura de A doua Perioadă Intermediară a Egiptului.

A XVI-a Dinastie Egipteană

A XVI-a dinastie a fost un grup local din nordul peninsulei Sinai (Pelusium) ,ce a condus din 1663 î.Hr. până în jur de 1555 î.Hr..

Dinastiile a XV-a, a XVI-a și a XVII-a ale Egiptului Antic sunt se obicei grupate sub titulatura de A doua Perioadă Intermediară a Egiptului.

Unele surse includ până la încă șase nume – Semqen, Khauserre, Seket, Ahetepre, Amu, și Nebkhepeshre (Apepi III) – ce nu sunt atestate altundeva. Acest grup pare a fi dispărut în totalitate înainte de 1555 î.Hr..

A XVII-a Dinastie Egipteană

A XVII-a Dinastie Egipteană (cca. 1580 - 1550 î.Hr.) împreună cu a XV-a și A XVI-a Dinastie Egipteană sunt grupate în A doua Perioadă Intermediară.

A XVIII-a Dinastie Egipteană

Dinastia a XVIII-a (cca 1550 - 1292 î.Hr.) a condus Egiptul antic într-una dintre cele mai importante perioade ale sale, perioada Imperiului de maximă extindere teritorială.

Este probabil cea mai faimoasă dintre dinastii, paradoxal nu atât din cauza Faraonilor importanți, cum ar fi Tuthmes al III-lea, Amenhotep al III-lea sau Akhenaton, cât mai ales din cauza unuia mai puțin important, dar al cărui mormânt a fost găsit intact în 1922 - Tutankhamon.

Împreună cu Dinastiile a XIX-a și a XX-a acoperă ultima perioadă de înflorire a Egiptului ca stat independent, perioada Noului Regat.

Alături de Faraonii menționați mai sus, au mai făcut parte din Dinastie și ceilalți - până la 4 - suverani cu numele de Tuthmes (de unde și numele de Dinastie Tuthmesidă ), Faraonul-femeie Hatshepsut și alții până la un total de 15 conducători.

Deși a trecut prin criza amarniană din perioada domniei lui Akhenaton, a fost per ansamblu o perioadă de expansiune politică, economică și culturală a Egiptului. Domnia lui Tuthmes al III-lea ( "Napoleonul antichității" ) a adus maxima expansiune teritorială a Imperiului, de la a 5-a Cataractă a Nilului în sud până la Eufrat în nord , în timp ce domnia lui Amenhotep al III-lea a coincis cu o perioadă de înflorire culturală și artistică fără egal.

A XXVII-a Dinastie Egipteană

Dinastia a XXVII-a a Egiptului, de asemenea, cunoscut sub numele de prima satrapie egipteană, a fost o satrapie ahemenidă între 525 î.Hr. și 402 î.Hr. Ultimul faraon al celei de a XXVI-a dinastie, Psamtik al III-lea, a fost învins de Cambise al II-lea în bătălia de Pelusium în partea de est a deltei Nilului, în 525 î.Hr.

Egiptul a fost, apoi, unit cu Cipru și Fenicia în a șasea satrapie a Imperiului Ahemenid. Astfel a început prima perioadă de conducere persană peste Egipt, care s-a încheiat în jurul anului 402 î.Hr. După un interval de independență, în care au domnit trei dinastii indigene (dinastiile a XXVIII-a, a XXIX-a și a XXX-a), Artaxerxes al III-lea (în 358 î.Hr.) a recucerit valea Nilului, întemeind o a doua satrapie persană a Egiptului, mai scurtă (343 î.Hr.), cunoscută și ca a XXXI-a dinastie.

Antiohia

Antiohia pe Orontes (greacă Ἀντιόχεια ἡ ἐπὶ Ὀρόντου sau Antiócheia he epì Oróntou, Antiócheia hê Megálê, latină Antiochia ad Orontem) este un oraș din Siria antică, azi Antakya oraș situat în Turcia. Era un oraș renumit în lumea antică, istoria lui fiind legată de dinastia regală Seleucidă, care s-a format după moartea lui Alexandru cel Mare. Această dinastie apare în istorie ca rivală a Romei antice; între anii 192 și 188 î.Hr., în timpul domniei lui Antiohie cel Mare, au avut loc războaiele Siriei cu Imperiul Roman.

Dinastia Carolingiană

Dinastia Carolingiană (cunoscută și sub numele de Carlovingieni sau Karlingi) a fost o dinastie de conducători, care au pornit de la stadiul de prefecți și au ajuns în cele din urmă regi ai francilor (751). Unul dintre cele mai importante lucruri este faptul că această dinastie a reînviat ideea unui împărat în Occident. Carolingienii i-au succedat Dinastiei Merovingiene și s-au aflat la putere în unele regate până în 987. Numele carolingian vine de la Carol Martel, care i-a învins pe mauri în bătălia de la Tours în 732. Cel mai cunoscut membru al dinastiei este Carol cel Mare, sau Charlemagne (în latină, Carolus Magnus), care a fost încoronat împărat roman în 800. Ultimul împărat carolingian a murit în 899 înainte de a trece un secol de la intrarea în familie a acestui titlu. Prăbușirea dinastiei a fost mai rapidă decât ridicarea ei.

Dinastia Ptolemeică

Dinastia Ptolemeică este o dinastie care a condus Egiptul între 305 - 30 î.Hr.. A fost întemeiată de Ptolemeu I Soter, general al lui Alexandru Macedon (Diadoh), care a primit Egiptul în urma unui compromis între generalii și satrapii din Imperiul lui Alexandru Macedon, compromis realizat după moartea acestuia în capitala Babilon în 323 î.Hr..

Deși Ptolemeu I a fost un om politic și un militar priceput, care a încercat să nu neglijeze fondul etnic majoritar egiptean, urmașii săi nu s-au ridicat la anvergura sa, poate cu excepția notabilă a ultimei suverane, Cleopatra a VII-a. Odată cu moartea ei și cucerirea Egiptului de către armata romană, se încheie și perioada Egiptului ptolemeic. De la ambițiile de mare putere în regiune, Egiptul este redus la condiția de provincie a Imperiului Roman.

Faraon

Faraon (l. arabă فرعون ) este titlul folosit pentru desemnarea conducătorului Egiptului din perioada pre-creștină și pre-islamică.

Lista faraonilor egipteni

Acest articol conține o listă a faraonilor Egiptului Antic, începând cu Perioada Dinastică Timpurie înainte de 3000 î.Hr. până la sfârșitul Dinastiei Ptolemeice, când Egiptul a devenit provincie a Imperiului Roman sub conducera lui Augustus Caesar în 30 î.Hr..

Datele din tabelele de mai jos sunt în marea lor majoritate aproximative. Există mai multe moduri de datare în funcție de modul cum sunt construite și pe ce informații se bazează sistemele de datare ale istoria Egiptului Antic. Mai jos este prezentat unul din acestea.

Perioada Dinastică Timpurie a Egiptului

Perioada Dinastică Timpurie a Egiptului include Prima și cea de a II-a dinastii Egiptene începand din 2920 î.Hr. (după Perioada protodinastica) până la începutul Vechiului Regat al Egiptului (2575 î.Hr.).

Tradițional (după Manetho), primul rege era cunoscut ca Menes, putând fi identificat ca unul din personajele cunoscute de istorici ca Narmer sau Hor-Aha, dar este posibil să fie o cu totul altă persoană.

Practicile funerare pentru țărani rămân neschimbate față de perioada predinastică, însă cei înstăriți cereau mai mult, astfel a început construcția de mastaba.

Înainte de unificarea Egiptului (in jur de 3100 î.Hr.) teritoriul era împărțit în localități independente; odată cu prima dinastie, conducătorii au format un sistem național de administrare și au instalat guvernatori regali. Clădirile administrației centrale erau de obicei temple deschise construite din lemn sau argilă.

În alte limbi

This page is based on a Wikipedia article written by authors (here).
Text is available under the CC BY-SA 3.0 license; additional terms may apply.
Images, videos and audio are available under their respective licenses.