David Ricardo

David Ricardo (n. 18 aprilie 1772; d. 11 septembrie 1823) a fost un economist englez, reprezentant al Școlii Clasice de Economie. David Ricardo a provenit dintr-o familie de evrei sefarzi, originară din Olanda. Se naște însă la Londra, unde tatăl său activa în postul de curtier de mărfuri. Căsătorindu-se, își schimbă religia, fapt ce aduce după sine ruptura cu familia. Se implică pe cont propriu în afaceri, reușind să adune o avere considerabilă, de circa 40 de milioane de franci (cifră nu o dată apreciată ca exagerată). Publică prima sa lucrare la 38 de ani, în 1810, cu titlul Despre marele preț al monedei ca probă a deprecierii biletului de bancă. Îi urmează, în 1817, Principiile de economie politică, lucrarea ce îl va face celebru. În 1819 este ales în Camera Comunelor, fără a avea însă o carieră politică strălucită, în special datorită timidității sale oratorice. În 1821 fondează clubul de Economie Politică, primul de acest fel din Marea Britanie. Moare trei ani mai târziu, la numai 51 de ani.

Portrait of David Ricardo by Thomas Phillips
David Ricardo
Ricardo - Opere, 1852 - 5181784
Works, 1852

Bibliografie

  • Ricardo D., On the principles of Political economy and Taxation, (1817)
  • Ricardo D., traducere Zoe Ghetu, Principiile de economie politică și impunere, București, s.n., 1939
11 septembrie

11 septembrie este a 254-a zi a calendarului gregorian și a 255-a zi în anii bisecți. Mai sunt 111 zile până la sfârșitul anului.

Bancă centrală

Banca centrală a unui stat este acea instituție economică ce emite moneda națională a statului respectiv.

Bancă centrală este o instituție căreia, în baza unui act juridic, i-a fost încredințată responsabilitatea de aplicare a politicii monetare într-o anumită zonă.

Bun colectiv

Bunurile colective (sau bunurile sociale) sunt definite în economie ca bunuri publice care pot fi livrate ca bunuri private, dar care sunt însă livrate de guvern pentru diferite scopuri (de obicei pentru politică socială) și sunt finanțate din fonduri publice, cum ar fi taxele și impozitele.

Într-o definiție mai largă, termenul „bun colectiv“ descrie bunul general al tuturor oamenilor dintr-o comunitate anume.

Comerț liber

Comerțul liber este o politică economică în care guvernele țărilor nu restricționează importurile din, sau exporturile către alte țări. Comerțul liber este exemplificat prin Spațiul Economic European și Acordul Nord-American de Comerț Liber, care și-au deschis piețele pentru comerț. Astăzi, cele mai multe țări sunt membre ale Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), care a creat acorduri comerciale multilaterale. Cu toate acestea, cele mai multe guverne încă impun politici protecționiste ce presupun tarife de import sau subvenții de export, care sunt destinate pentru a sprijini ocuparea forței de muncă locale. De asemenea, de multe ori, guvernele limitează schimbul liber pentru exporturile de resurse naturale. Alte bariere ce pot împiedica comerțul liber includ taxele și cotele de import sau reglementările legislației.

Companie

O companie sau firmă reprezintă o unitate economică cu o conducere unică. O companie este o întreprindere mare constituită din societăți (comerciale, industriale sau de transport).

Corporație

Corporația este un sistem de organizare comercială. O corporație este o persoană juridică, căreia statul îi conferă autoritatea legală de a acționa ca un tot, ce poate încheia contracte și poate avea bunuri în proprietate.

Ea este separată și distinctă față de proprietarii (acționari) sau managerii săi.

Economie

Economia (din greacă οίκος oikos, „casă” și νομος nomos, „conducere”) este o știință socială ce studiază producția și desfacerea, comerțul și consumul de bunuri și servicii. Potrivit definiției date de Lionel Robbins în 1932, economia este știința care studiază modul de alocare a unor resurse rare în scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umană, economia este o știință socială.

Se spune că economia este pozitivă atunci când încearcă să prezică în mod obiectiv și să explice consecințele anumitor opțiuni, date fiind un set de supoziții sau de observații. Alegerea unei supoziții ce trebuie făcută atunci când se construiește un model, la fel ca și observațiile ce trebuie stabilite sunt alegeri normative.

Se spune că economia este normativă atunci când recomandă o alegere în detrimentul altei alegeri sau când este făcută o apreciere subiectivă asupra valorii.

Economia centrată pe variabile măsurabile se divide în două domenii principale: microeconomia care se ocupă de agenți individuali, cum ar fi bugetele și afacerile și macroeconomia care ia în considerare economia ca pe un întreg, cererea și oferta agregată, capitalul și materiile prime.

O atenție deosebită se acordă și alocării resurselor, producției, desfacerii, comerțului și concurenței. Logica economică este aplicată tot mai des în cazul problemelor legate de opțiuni în cazul lipsurilor sau atunci când trebuie stabilită valoarea economică. Preocuparea principală în economie se centrează pe modul în care prețurile reflectă cererea și oferta, iar ecuațiile sunt folosite pentru a prezice consecințele anumitor decizii.

Supoziția fundamentală care face subiectul teoriei economice tradiționale este ideea existenței factorului rațional care urmărește maximizarea utilității. Economia neoclasică este bazată pe această supoziție care este folosită pentru a deriva rezultate referitoare la funcționarea unui sistem de prețuri în condițiile puterii pieței descentralizate.

În paralel cu economia formală funcționează și economia informală.

Economie feministă

Economia feministă este o ramură a economiei care aplică teorii și critici feministe la teorii economice. Cercetarea în această ramură este deseori interdisciplinară, critică și heterodoxă.

Economie heterodoxă

Economia heterodoxă se referă la școli și gândiri economice care se află în afara „economiei mainstream”. Este un termen umbrelă folosit pentru a denumi diverse orientări, școli, tradiții.

Hiperinflație

Hiperinflația este un termen economic ce se referă la o inflație cu o rată foarte mare și crescătoare. Tendința oamenilor în perioade de hiperinflație este să renunțe la bani și să se întoarcă la Troc. Nu există definții clare, dar se acceptă în general că o rată de inflație lunară de 50%, calculat pe un an o inflație de aprox. 13.000% este o hiperinflație. Inflația mare se combate pe termen scurt prin devalorizare de monedă, care deseori sfârșește prin reformă monetară.

Keynesianism

Keynesianismul reprezintă un curent în gândirea economică (macroeconomie), apărut în secolul XX, introdus de economistul britanic John Maynard Keynes. Acesta a pledat pentru o politică activă în favoarea sectorului public în economie, realizat nu numai prin acțiuni de tip monetarist ale băncilor naționale , dar și printr-o politică fiscală energică -- ambele măsuri fiind menite să reprezinte o contrapondere la ceea ce el considera ineficiența relativă a sistemului economic privat, și a ciclurilor economice generate de acesta.

Keynesianismul a fost inițiat în lucrarea Teoria generală a ocupării forței de muncă, a dobânzii și a banilor (1936).

Keynesianismul a constituit baza teoretică a lucrărilor publice inițiate în anii '30 de guvernele american și german ca soluție împotriva crizei economice. Și-a câștigat mulți adepți pe plan mondial după cel de-al doilea război mondial, dar a pierdut teren ca urmare a stagflației din anii '70. Prim-ministrul britanic Gordon Brown l-a invocat în sprijinul unei mai energice politici de intervenție a statului după criza economică din 2007.

Liberalism clasic

Liberalismul clasic este o ideologie politică și o ramură a liberalismului care pledează pentru libertățile civile⁠(d) în contextul domniei legii, cu un accent pe libertatea economică. Strâns legat de libertarianism și de liberalismul economic, el s-a dezvoltat în secolul al XIX-lea, bazându-se pe idei din secolul anterior, ca răspuns la urbanizare și la Revoluția Industrială din Europa și Statele Unite ale Americii. Printre persoanele de seamă ale căror idei au contribuit la liberalismul clasic se numără John Locke, Jean-Baptiste Say, Thomas Malthus și David Ricardo. El se baza pe ideile economice expuse de Adam Smith în Cartea 1 din Avuția Națiunilor și pe credința în dreptul natural, utilitarism și progres⁠(d).

Liberalism economic

Liberalism economic e cea mai mare orientare de gândire și practică economică din ultimele trei secole. Până în perioada interbelică a secolului XX se numește liberalism economic, iar de atunci e neoliberalism economic. Diferența fundamentală dintre ele se referă la urmatoarele aspecte: rolul in economie al statului și rolul planificării.

Macroeconomie

Macroeconomia este un domeniu al științelor economice. Spre deosebire de microeconomie, macroeconomia lucrează cu mărimi agregate, cercetează comportamentul economiei în general, cum ar fi venitul total sau gradul de ocupare al forței de muncă, rata inflației sau oscilațiile conjuncturale. Macroeconomia încearcă să găsească explicații pentru aceste oscilații, să găsească factorii de control relevanți și să stabilească dependențele acestora.

În centrul atenției teoriilor macroeconomice se află, în final, rolul pe care statul îl are în întreg contextul economic; din aceste teorii derivează cerințe adresate politicii economice. Guvernele încearcă să modifice mărimile care sunt semnificative din cauza considerării ex-post. Astfel, prin modificări ale impozitelor, dobânzilor sau a cererii statului, scopuri definite politic, se urmăresc alte scopuri cum ar fi stabilitatea nivelului prețurilor, gradul de ocupare completă a forței de muncă sau creșterea economică. Mărimile macroeconomice joacă un rol important în procesul politic de legitimare, deoarece pot fi interpretate de alegători ca un indiciu asupra calității muncii guvenului.

Paritatea puterii de cumpărare

În economie, paritatea puterii de cumpărare (PPC) este o metodă folosită pentru a calcula o rată de schimb alternativă între monedele a două țări. PPC-ul măsoară puterea de cumpărare a unei monede, într-o unitate de măsură internațională (de regulă, dolari), deoarece bunurile și serviciile au prețuri diferite în unele țări comparativ cu altele.

Ratele de schimb ale parității puterii de cumpărare sunt folosite pentru compararea nivelului de trai din țări diferite. Produsul intern brut (PIB) al unei țări este măsurat inițial în moneda locală, asa că orice comparație între două țări necesită monede convertibile. Comparațiile bazate pe ratele de schimb nominale sunt considerate nerealiste, acestea nereflectând diferențele de preț între țări. Diferențele dintre PPC și ratele de schimb nominale pot fi semnificative. Spre exemplu, PIB-ul/cap de locuitor în Mexic este de aproximativ 6.100 USD, în timp ce în funcție de PPC este de 9.000 USD.

Principiile de economie politică și de impunere

Principiile de economie politică și de impunere este o carte scrisă de către economistul englez David Ricardo.

Produs intern brut

Produsul intern brut (prescurtat PIB) este un indicator macroeconomic care reflectă suma valorii de piață a tuturor mărfurilor și serviciilor destinate consumului final, produse în toate ramurile economiei în interiorul unei țări în decurs de un an. Acesta se poate calcula și la nivelul unei regiuni sau localități.

Set de producție

Un set de producție este ansamblul de combinații de intrări și ieșiri care cuprinde o modalitate fezabilă de a produce din punct de vedere tehnologic. Este utilizat ca parte a calculării maximizării profitului.

Școala austriacă de economie

Școala austriacă de economie este un curent economic care susține un punct de vedere praxeologic, investigând acțiunea umană pentru a analiza economia . Economiștii austrieci argumentează că doar piața liberă, spre deosebire de economia socialistă, poate ajuta omenirea în lupta cu sărăcia; capitalismul și socialismul fiind singurele sisteme sociale, alegerea între ele este de făcut ținând seama de acest aspect .

În alte limbi

This page is based on a Wikipedia article written by authors (here).
Text is available under the CC BY-SA 3.0 license; additional terms may apply.
Images, videos and audio are available under their respective licenses.