Cultura musteriană

Cultura musteriană s-a dezvoltat in perioada paleoliticului mijlociu (cca. 120.000 - 35.000 î.C.), fiind singura cultură caracteristică acestei perioade în România, fapt dovedit de straturile foarte groase de depuneri materiale (de exemplu, la Baia de Fier: 1,40 m., la Ohaba și Nandru câte 2 m, cu trei respectiv patru niveluri de depuneri, iar la Ripiceni-Izvor : 5 m cu șase niveluri de locuire).

Apar tipuri noi de unelte: dăltița, vârful și răzuitoarea (mai ales în forma literei D). Pentru prima oară apar unelte de os.

Prin particularitățile așezărilor și ale utilajului litic s-au deosebit mai multe variante ale musterianului din România (în Moldova, în Dobrogea, în peșterile din Carpații Meridionali și în Țara Oașului), determinate îndeosebi de oscilațiile climatice, de materia primă și de tehnica de cioplire existentă. Oamenii ce reprezentau această cultură erau oamenii de Neanderthal, tipul de tranziție spre neoantrop (urme osteologice s-au găsit în peșterile Ohaba-Ponor și Baia de Fier).

În această perioadă numărul așezărilor crește în toate zonele țării. Existența unor locuiri îndelungate în același punct, ca și intensa utilizare a focului sugerează apariția unor comunități cu un grad sporit de stabilitate.

Epoca pietrei pe teritoriul României

Cea mai veche perioadă a istoriei, Epoca pietrei, debutează în spațiul românesc acum circa 600.000 de ani prin așa numita cultură de prund din paleoliticul inferior și ale cărei vestigii au fost descoperite pe valea Dârjovului, dar și pe văile râurilor Cotmeana, Vedea, râul Dâmbovnic.

Dacă paleoliticul inferior este vizibil mai ales în regiunile sub-carpatice, paleoliticul mijlociu este reprezentat în special prin Cultura musteriană, prezentă în peșterile din Carpații Meridionali, la Baia de Fier, Cioclovina, Nandru și Ohaba-Ponor.

În paleoliticul superior se accentuează regionalizarea culturilor arheologice.

Astfel, aurignacianul mijlociu e întâlnit la Cremenea, Sita Buzăului, prin zonele Oaș, Maramureș și prin diverse zone din Moldova și Muntenia.

Cultura gravettinană timpurie era răspândită prin zona Moldovei, Basarabiei, ca apoi să se propage prin Transilvania, Oaș, Maramureș, Banat.

Epipaleoliticul (mezoliticul) de pe teritoriul românesc cuprinde două mari grupe culturale:

culturile locale ale paleoliticului superior, supraviețuitoare ale ultimei glaciații (mai ales în Moldova, Muntenia, Banat);

culturile alogene (azilian, swiderian, tardenoisian) din Carpații Orientali, Banat, Porțile de Fier.

Nahal Mearot

Nahal Mearot sau Nahal Me'arot (în ebraică: נחל מערות Pârâul cu peșteri) Rezervația naturală Nahal Mearot sau, în arabă: Wadi al-Mughara, cunoscut și ca Situl arheologic al evoluției omului pe Muntele Carmel,

este o rezervație naturală de peșteri în perimetrul Parcului Carmel din nordul-vestul Israelului.

Numele îi vine de la Nahal Mearot sau Wadi al Maghara, un pârâu din Muntele Carmel care împreună cu afluentul său Nahal Haruvim, are un bazin hidrologic care se întinde pe o arie de 24 kmp.

La ieșirea pârâului Nahal Mearot în Câmpia Litoralului se află situl preistoric propriu zis, recunoscut ca de însemnătate mondială, și care cuprinde 4 peșteri: Mearat Tanur (Peștera Cuptorului, מערת תנור ,în arabă - Mugharat at-Tabun), Mearat Gamal (Peștera Cămilei מערת גמל Mugharat al Djemel ), Mearat Nahal (Peștera Pârâului מערת נחל, în arabă: Mugharat al-Wad) și Mearat Haghedi (Peștera Iedului, מערת הגדי sau în arabă: Mugharat as-Skhul). Aceste peșteri au adăpostit în mod repetat așezări de oameni preistorici, atât Omul de Neanderthal, cât și Homo sapiens, cât și predecesori ai acestora, vreme de peste jumătate de milion de ani.

Situl arheologic a devenit unul din cele mai cunoscute situri cu vestigii din epoca paleolitică.

În cele patru grote cercetate vreme de oeste 80 de ani s-au găsit mărturii, dintre cele mai vechi, ale co-existenței în timp și spațiu ale Omului de Neanderthal si ale omului modern, ale înhumării morților, ale folosirii de obiecte cu folosință simbolică precum mărgelele și vopselurile, ale unor așezări omenești permanente și ale construcției de case din piatră. Situl de pe Muntele Carmel joacă un rol cheie în chestiuni centrale ale cercetării preistoriei în lume, ca de pildă, originea omului modern, dezvoltarea comportamentului uman modern, relațiile dintre om și mediu, și primele semne de sedentarizare și de producere a unor alimente.

Zona peșterilor Nahal Mearot a fost declarată la 29 iunie 2012 patrimoniu mondial de către organizația UNESCO.

Preistoria pe teritoriul României

Preistoria în România se referă la prima epocă din istoria acestor meleaguri. Teritoriul de astăzi al României a fost locuit din cele mai vechi timpuri. Pe baza datelor de care dispun, specialiștii apreciază că primele manifestări de viață omenească pe teritoriul României datează de acum aproximativ 1 500 000 de ani. Epoca pietrei este bine reprezentată în descoperiri arheologice pe tot cuprinsul țării. Se cuvine menționată ceramica din aria culturii eneolitice Cucuteni, care a constituit apogeul civilizației înainte de venirea triburilor indo-europene. Peste triburile de agricultori sedentari de la sfârșitul eneoliticului, au venit triburi de păstori din stepele nord-pontice, care sunt presupuse neamuri indo-europene.

În alte limbi

This page is based on a Wikipedia article written by authors (here).
Text is available under the CC BY-SA 3.0 license; additional terms may apply.
Images, videos and audio are available under their respective licenses.