Cipru

Cipru (în greacă Κύπρος / Kípros, în turcă Kıbrıs; pronunție greacă: /ˈcipros/; turcă: /ˈkɯbɾɯs/), oficial Republica Cipru (în greacă Κυπριακή Δημοκρατία, Kipriakí Dhimokratía, în turcă Kıbrıs Cumhuriyeti),[8] este o țară insulară în Marea Mediterană, membră a Uniunii Europene. Este situată la sud de Turcia, la vest de Siria și Liban, la nord-vest de Israel și Fâșia Gaza, la nord de Egipt și la est de Grecia.

Cele mai vechi rămășite umane de pe insula Cipru datează din mileniul al X-lea î.e.n., precum cele din satul neolitic Khirokitia. În Cipru se găsesc unele dintre cele mai vechi puțuri de apă din lume. [9] Cipru a fost colonizat de către micenienii greci în două valuri, în mileniul al II-lea î.e.n.. Situat într-o locație strategică în Orientul Mijlociu, acesta a fost ulterior ocupat de mai multe puteri majore, precum Imperiul Asirian, Egiptul Antic și Imperiul Persan, după care a fost capturat în anul 333 î.e.n. de către Alexandru cel Mare. Ulterior a fost sub ocupație a Egiptului Ptolemaic, Imperiului Roman și Bizantin, califatele arabe (pentru o perioadă scurtă), dinastia franceză Lusignan și Veneției, după care a fost sub ocupație otomană timp de peste trei secole între 1571 și 1878 (de jure până în 1914). [10]

Ciprul a fost plasat sub administrație britanică în 1878 și anexat oficial de Marea Britanie în 1914. Partiția Ciprului și crearea unui stat turc în nordul insulei a devenit o politică a liderilor ciprioți turci și a Turciei începând cu anii 1950. Liderii turci au promovat anexarea Ciprului de către Turcia deoarece ei considerau Ciprul ca fiind o "extensie a Anatoliei"; Pe de alta parte, încă din secolul al XIX-lea, [11][12] majoritatea ciprioților greci și biserica ortodoxă promovau unirea cu Grecia, care a devenit o politică națională greacă în anii 1950. [13] În urma violențelor naționaliste din anii 1950, Ciprul a obținut independența în 1960. [14] Cu toate acestea, violența intercomunala dintre ciprioții greci și ciprioții turci a continuat și după obținerea independenței, în urma cărora mai mult de 25.000 de ciprioții turci au devenit refugiați. [15][16] La 15 iulie 1974, o lovitură de stat a fost organizată de naționaliștii greci ciprioți [17][18] și de o parte a juntei militare din Grecia [19] într-o încercare de a uni Ciprul cu Grecia. Această acțiune a precipitat invazia turcă a Ciprului [20], care a condus la capturarea teritoriului actual al Ciprului de Nord. În perioada invaziei și de după, peste 150.000 de ciprioți greci [21][22] și 50.000 ciprioții turci [23] au fost refugiați în partea sudică respectiv nordică a insulei. Republica Turcă a Ciprului de Nord este creată în anul 1983 în partea de nord a insulei. Aceste evenimente și situația politică care a rezultat în urma invaziei sunt chestiuni care se dispută și astăzi.

Republica Cipru are suveranitate de jure asupra insulei Cipru și apelor din jur, cu excepția bazelor militare britanice Akrotiri și Dhekelia, administrat ca zone de suveranitate. Cu toate acestea, Republica Cipru este de facto împărțită în două părți principale; zona de sub controlul efectiv al Republicii, care cuprinde circa 59% din suprafața insulei, și zona de nord, administrată de Republica Turcă a Ciprului de Nord, care este recunoscută doar de Turcia, acoperind aproximativ 36% din suprafața insulei. Comunitatea internațională consideră că partea de nord a insulei este teritoriu al Republicii Cipru sub ocupație de către forțele armate turcești. [24][25][26][27][28].

Cipru este o destinație turistică majoră în Marea Mediterană. [29][30][31] Cipru are o economie avansată [32], cu venituri ridicate și un Indice al Dezvoltării Umane foarte ridicat. [33][34] Republica Cipru este un membru al unor organizații internationale precum Francofonia și Comunitatea Națiunilor și a fost un membru fondator al Mișcării Țărilor Nealiniate, până când a aderat la Uniunea Europeană la data de 1 mai 2004. [35] La data de 1 ianuarie 2008, Republica Cipru a aderat la zona euro.

Cipru
Republica Cipru
Κυπριακή Δημοκρατία
Kypriakí Dimokratía (greacă)
Kıbrıs Cumhuriyeti (turcă)
Drapelul CipruluiStema Ciprului
Drapelul CipruluiStema Ciprului
Imnul naționalTransliterare: Ymnos eis tin Eleutherian
Imn spre libertate

Locația Ciprului în Uniunea Europeană
Locația Ciprului în Uniunea Europeană
Geografie
Suprafață 
 - totală9,253 km² (locul 161)
Apă (%)neglijabil
Cel mai mare orașNicosia
Fus orarEET (UTC+2)
Ora de varăEEST (UTC+3)
Populație
Densitate118,8 loc/km²
 - Estimare 2011838,897[1] (nu include nordul)
1,099,341 (întreaga insulă) (locul 155)
 - Estimare 20131.141.166
Limbi oficialeGreacă și Turcă
Etnonimciprioți
Guvernare
Sistem politicRepublică prezidențială
CapitalaNicosia
Istorie
Independență
față de Regatul Unit16 august 1960
Aderare la UE1 mai 2004
Economie
PIB (PPC)
PIB (nominal)
MonedăEuro 1 (EUR)
Coduri și identificatori
Prefix telefonic357
Domeniu Internet.cy
1 Până la 1 ianuarie 2008, Lira Cipriotă (CYP)
Prezență online
site web oficial

Istorie

Insula Cipru a cunoscut numeroase stăpâniri în decursul istoriei: asiriană, egipteană, persană, romană, bizantină. În secolul al XII-lea a fost ocupată de cruciați până în 1489, când a trecut sub stăpânirea Veneției. În 1571 a fost ocupată de Imperiul Otoman, iar în 1878 de Imperiul Britanic. La 16 august 1960 Ciprul a obținut independența de stat, constituindu-se ca republică federală binațională (greacă și turcă), în cadrul Commonwealth-ului Britanic.

În august 1974 episcopul Makarios, președinte, a fost inlăturat de la putere de către simpatizantii miscarii Enosis, avand ca scop unirea cu Grecia. Serviciile secrete turcești au aflat de intenție și, în noaptea dinaintea declarării anexării Ciprului la Grecia, trupele turcești au invadat partea de nord a Ciprului, locuită predominant de turci, instaurând în 1983 Republica Turcă a Ciprului de Nord și alungând pe toți grecii. Cei din sud au reacționat în același fel și i-au alungat în nord pe toți turcii. Situația s-a perpetuat până în zilele noastre. Actul nechibzuit a declanșat așa-numita „criză cipriotă”. Republica Turcă a Ciprului de Nord este recunoscută numai de Turcia din prima săptămână de la înființare.

La 1 ianuarie 2008 a adoptat moneda euro.

În data de 17 februarie 2008 a avut loc primul tur al alegerilor prezidențiale. Comunistul Dimitris Christofias a fost ales președinte în al doilea tur de scrutin, desfășurat în data de 24 februarie 2008.

Din 2013 președinte al Ciprului este creștin-democratul Nikos Anastasiadis.

Organizare administrativă

Map showing the districts of Cyprus

Economie

  • Categorii de teren: agricol 434000 ha (46,9%) din care 80000 ha irigate, pășuni 93000 ha (10,1%), păduri 171000 ha (18,5%).
  • Resurse: grâu, cartofi, vin, măsline, citrice, tutun, bumbac, lemn, ovine, caprine, asini, porcine, lână, produse lactate, piei, pește, cupru (25200t/1962), pirite de fier, crom, sulf, azbest, ciment, textile (mătase).
  • Export: citrice, vin, minereuri de cupru, fier și crom, bumbac, lână, brânzeturi.

Geografie

Cipru este a treia insulă ca mărime din Marea Mediterană după Sicilia și Sardinia. Este localizată în estul Mării Mediterane în sudul Turciei. Insula Cipru este situată în regiunea Orientului Mijlociu, în Marea Mediterană, delimitată în teritoriu de Siria în Est și Turcia în nord.

Patrimoniul cultural mondial

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt incluse următoarele obiective culturale din Cipru:

  • Situl arheologic de la Paphos (1980)
  • Bisericile cu picturi murale din regiunea Troodos (1985, 2001) (Kykkos ș.a.)
  • Vestigiile arheologice de la Choirokoitia (1998)

Vezi și

Galerie de imagini

Cyprus lrg
Cipru văzut din satelit (imagine oferită de NASA)
Cyprus districts named
Harta organizării administrative a Ciprului
CipruKykkos
Biserica cu picturi murale de la Kykkos (regiunea Troodos)

Referințe

  1. ^ „Total population as of 1 January”. Eurostat. Accesat în .
  2. ^ World Bank database
  3. ^ World Bank database, accesat în
  4. ^ World Bank database, accesat în
  5. ^ World Bank database, accesat în
  6. ^ World Bank database, accesat în
  7. ^ http://hdr.undp.org/en/countries/profiles/CYP Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. ^ Horia C. Matei (). Enciclopedia Statelor Lumii. București: MERONIA. pp. 117–119. ISBN 978-973-7839-38-1. Citare cu parametru depășit |coauthors= (ajutor)
  9. ^ „Stone Age wells found in Cyprus”. BBC News. . Accesat în .
  10. ^ „Treaty of Lausanne”.
  11. ^ Faustmann, Hubert; Ker-Lindsay, James (Peter Lang). The Government and Politics of Cyprus. Peter Lang. p. 48. ISBN 9783039110964. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  12. ^ Mirbagheri, Farid (). Historical Dictionary of Cyprus. Scarecrow Press. p. 25.
  13. ^ Trimikliniotis, Nicos (). Beyond a Divided Cyprus: A State and Society in Transformation. Palgrave Macmillan. p. 104. ISBN 9781137100801.
  14. ^ Cyprus date of independence (click on Historical review)
  15. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru ref-urile numite hoff
  16. ^ „U.S. Library of Congress – Country Studies – Cyprus – Intercommunal Violence”. Countrystudies.us. . Accesat în .
  17. ^ Mallinson, William (). Cyprus: A Modern History. I. B. Tauris. p. 81. ISBN 978-1-85043-580-8.
  18. ^ „website”. BBC News. . Accesat în .
  19. ^ Constantine Panos Danopoulos; Dhirendra K. Vajpeyi; Amir Bar-Or (). Civil-military Relations, Nation Building, and National Identity: Comparative Perspectives. Greenwood Publishing Group. p. 260. ISBN 978-0-275-97923-2.
  20. ^ Eyal Benvenisti (). The International Law of Occupation. Oxford University Press. p. 191. ISBN 978-0-19-958889-3.
  21. ^ Barbara Rose Johnston, Susan Slyomovics. Waging War, Making Peace: Reparations and Human Rights (2009), American Anthropological Association Reparations Task Force, p. 211
  22. ^ Morelli, Vincent. Cyprus: Reunification Proving Elusive (2011), DIANE Publishing, p. 10
  23. ^ Borowiec, Andrew. Cyprus: A Troubled Island (2000), Greenwood Publishing Group, p. 125
  24. ^ European Consortium for Church-State Research. Conference (). Churches and Other Religious Organisations as Legal Persons: Proceedings of the 17th Meeting of the European Consortium for Church and State Research, Höör (Sweden), 17-20 November 2005. Peeters Publishers. p. 50. ISBN 978-90-429-1858-0. There is little data concerning recognition of the 'legal status' of religions in the occupied territories, since any acts of the 'Turkish Republic of Northern Cyprus' are not recognized by either the Republic of Cyprus or the international community.
  25. ^ Quigley. The Statehood of Palestine. Cambridge University Press. p. 164. ISBN 978-1-139-49124-2. The international community found this declaration invalid, on the ground that Turkey had occupied territory belonging to Cyprus and that the putative state was therefore an infringement on Cypriot sovereignty.
  26. ^ Nathalie Tocci (ianuarie 2004). EU Accession Dynamics and Conflict Resolution: Catalysing Peace Or Consolidating Partition in Cyprus?. Ashgate Publishing, Ltd. p. 56. ISBN 978-0-7546-4310-4. The occupied territory included 70 percent of the island's economic potential with over 50 percent of the industrial ... In addition, since partition Turkey encouraged mainland immigration to northern Cyprus. ... The international community, excluding Turkey, condemned the unilateral declaration of independence (UDI) as a.
  27. ^ Dr Anders Wivel; Robert Steinmetz (). Small States in Europe: Challenges and Opportunities. Ashgate Publishing, Ltd. p. 165. ISBN 978-1-4094-9958-9. To this day, it remains unrecognised by the international community, except by Turkey
  28. ^ Peter Neville (). Historical Dictionary of British Foreign Policy. Scarecrow Press. p. 293. ISBN 978-0-8108-7371-1. ...Ecevit ordered the army to occupy the Turkish area on 20 July 1974. It became the Republic of Northern Cyprus, but Britain, like the rest of the international community, except Turkey, refused to extend diplomatic recognition to the enclave. British efforts to secure Turkey's removal from its surrogate territory after 1974 failed.
  29. ^ Lesley Pender; Richard Sharpley (). The Management of Tourism. SAGE. p. 273. ISBN 978-0-7619-4022-7.
  30. ^ Richard Sharpley (). Tourism Development and the Environment: Beyond Sustainability?. Routledge. p. 296. ISBN 978-1-136-57330-9.
  31. ^ Sharpley, Richard; Telfer, David John (). Tourism and Development: Concepts and Issues. Channel View Publications. p. 334. ISBN 978-1-873150-34-4.
  32. ^ „World Economic Outlook Database May 2001”. International Monetary Fund. Accesat în .
  33. ^ „Country and Lending Groups”. World Bank. Accesat în .
  34. ^ „Human Development Index (HDI)–2011 Rankings”. United Nations Development Programme. Accesat în .
  35. ^ „The Non-Aligned Movement: Background Information”. Non-Aligned Movement. . Accesat în .

Bibliografie

  • Anastasiou, Harry (). Broken Olive Branch: Nationalism Ethnic Conflict and the Quest for Peace in Cyprus. Syracuse University Press. ISBN 0-8156-3196-0.
  • Brewin, Christopher (). European Union and Cyprus. Eothen Press. ISBN 0-906719-24-0.
  • Dods, Clement (ed.) (). Cyprus: The Need for New Perspectives. The Eothen Press. ISBN 0-906719-23-2.
  • Durrell, Lawrence (). Bitter Lemons. Faber and Faber. ISBN 0-571-20155-5.
  • Faustmann, Hubert and Nicos Peristianis (). Britain and Cyprus: Colonialism and Post-Colonialism, 1878–2006. Bibliopolis. ISBN 978-3-933925-36-7.
  • Gibbons, Harry Scott (). The Genocide Files. Charles Bravos Publishers. ISBN 0-9514464-2-8.
  • Hannay, David (). Cyprus: The Search for a Solution. I.B. Tauris. ISBN 1-85043-665-7.
  • Hitchens, Christopher (). Hostage to History: Cyprus from the Ottomans to Kissinger. Verso. ISBN 1-85984-189-9.
  • Ker-Lindsay, James (). EU Accession and UN Peacemaking in Cyprus. Palgrave Macmillan. ISBN 1-4039-9690-3.
  • Ker-Lindsay, James and Hubert Faustmann (). The Government and Politics of Cyprus. Peter Lang. ISBN 978-3-03911-096-4.
  • Mallinson, William (). Cyprus a Modern History. I. B. Tauris. ISBN 1-85043-580-4.
  • Mirbagheri, Farid (). Cyprus and International Peacemaking. Hurst. ISBN 1-85065-354-2.
  • Nicolet, Claude (). United States Policy Towards Cyprus, 1954–1974. Bibliopolis. ISBN 3-933925-20-7.
  • Oberling, Pierre (). The Road to Bellapais. Columbia University Press. ISBN 0-88033-000-7.
  • O'Malley, Brendan and Ian Craig (). The Cyprus Conspiracy. I.B. Tauris. ISBN 1-86064-737-5.
  • Palley, Claire (). An International Relations Debacle: The UN Secretary-General's Mission of Good Offices in Cyprus, 1999–2004. Hart Publishing. ISBN 1-84113-578-X.
  • Papadakis, Yiannis (). Echoes from the Dead Zone: Across the Cyprus Divide. I.B. Tauris. ISBN 1-85043-428-X.
  • Plumer, Aytug (). Cyprus, 1963–64: The Fateful Years. Cyrep (Lefkosa). ISBN 975-6912-18-9.
  • Richmond, Oliver (). Mediating in Cyprus. Frank Cass. ISBN 0-7146-4431-5.
  • Richmond, Oliver and James Ker-Lindsay (eds.) (). The Work of the UN in Cyprus: Promoting Peace and Development. Palgrave Macmillan. ISBN 0-333-91271-3.
  • Richter, Heinz (). A Concise History of Modern Cyprus 1878–2009. Rutzen. ISBN 978-3-447-06212-1.
  • Sacopoulo, Marina (1966). Chypre d'aujourd'hui. Paris: G.-P. Maisonneuve et Larose. 406 p., ill. with b&w photos. and fold. maps.
  • Tocci, Nathalie (). EU Accession Dynamics and Conflict Resolution: Catalysing Peace or Consolidating Partition in Cyprus?. Ashgate. ISBN 0-7546-4310-7.
  • Yiorghos, Leventis, (). Cyprus: The Struggle for Self-Determination in the 1940s. Peter Lang. ISBN 0-8204-5428-1.
  • Yiorghos, Leventis, Murata Sawayanagi Nanako, Hazama Yasushi (). Crossing Over Cyprus. Research Institute for Languages and Cultures of Asia and Africa (ILCAA) Tokyo University of Foreign Studies (TUFS). ISBN 978-4-86337-003-6.

Legături externe

Guvernare
ourism
Publicații oficiale
.cy

.cy este un domeniu de internet de nivel superior, pentru Cipru (ccTLD).

AC Omonia Nicosia

Athletic Club Omonia Nicosia sau Omonia Nicosia(în greacă: Αθλητικός Σύλλογος Ομόνοια Λευκωσίας) este un club de fotbal din Cipru. În prezent echipa se află în prima ligă din Cipru.

Akrotiri și Dhekelia

Akrotiri și Dhekelia sunt două baze militare suverane ale Regatului Unit situate în Cipru. Bazele au fost păstrate sub administrarea Regatului Unit după acordarea independenței în 1960 datorită poziției strategice a Ciprului în Marea Mediterană.

Akrotiri (greacă Ακρωτήρι, turcă Agrotur) împreună cu Garnizoana Episkopi formează partea numită Baza Militară Suverană Vestică (Western Sovereign Base Area prescurtat WSBA) aflată în sud-vestul insulei, lângă orașul Limassol. Dhekalia (greacă Δεκέλεια, turcă Dikelya) împreună cu Ayios Nikolaos formează Baza Militară Suverană Estică (Eastern Sovereign Base Area prescurtat ESBA) aflată în sud-estul insulei lângă Larnaca. Satele Xylotympou și Ormidhia formează două enclave în teritoriul bazei. Centrala Electrică Dhekalia aparține tot de Cipru cu toate că se află tot în interiorul bazei și este separată în două de un drum britanic. Dhekalia se învecinează cu Republica Turcă a Ciprului de Nord și cu Zona de Demarcație a Națiunilor Unite în Cipru.

În timpul invaziei Ciprului de Nord de către Turcia, trupele britanice nu au luat parte la conflict, dar au permis stabilirea refugiaților în baza Dhekalia. Avansul armatei turce s-a oprit în dreptul acestei baze pentru a evita un conflict militar cu Regatul Unit, de aceea partea sud-vestică a insulei Cipru - peninsula Ayia Napa a rămas sub controlul Republicii Cipru.

Ciprul a cerut în repetate rânduri retrocedarea bazelor, motivând faptul că acestea ocupă o suprafață foarte mare ce ar putea fi utilizată în scop civil. Timp de patru ani, între 1960 și 1964, Regatul Unit a plătit chirie pentru acestea, dar după conflictul intercomunal din 1964 a încetat plățile motivând faptul că nu există nici o garanție că cele două comunități vor beneficia în mod egal de acestea. Guvernul cipriot continuă să ceară chiriile retroactiv pentru toată perioada din 1964 până în prezent, suma totală fiind estimată la peste un miliard de euro. Regatul Unit s-a oferit să cedeze 117 km² în cadrul Planului Annan pentru Cipru, plan ce a fost respins în 2004.

Actualmente se estimează la aproximativ 3000 numărul trupelor britanice din aceste baze, iar numărul total al locuitorilor este de aproximativ 14.000 din care jumătate sunt ciprioți. Bazele reprezintă 3% din teritoriul insulei Cipru, fiind deținut în procent de 60% de cetățeni ciprioți sau britanici, iar restul de 40% aparținând Ministerului Apărării al Regatului Unit fie sunt clasificate ca terenuri ale Coroanei Britanice.

Asociația de Fotbal a Ciprului

Asociația de Fotbal a Ciprului( în greacă: Κυπριακή Ομοσπονδία Ποδοσφαίρου, ΚΟΠ) forul conducător al fotbalului cipriot.Organizează :Prima Divizie, Cupa Cipriotă, Cupa FA Cipriotă.

Cipru la Concursul Muzical Eurovision

Ciprul a debutat la Concursul Muzical Eurovision în 1981. Cel mai bun rezultat al Ciprului, locul 2, a fost obținut în 2018 unde țara a fost reprezentată de Eleni Foureira. În mod tradițional, Ciprul acordă maximum de puncte Greciei, în timp ce aceasta își întoarce, de obicei, favoarea.

Cipru la Jocurile Olimpice de vară din 2016

Ciprul a participat la Jocurile Olimpice de vară din 2016 de la Rio de Janeiro în perioada 5 – 21 august 2016, cu o delegație de 16 sportivi, care a concurat în șapte sporturi. Spre deosebire de Londra 2012, Ciprul nu a primit nicio medalie.

Concursul Muzical Eurovision Junior 2008

Concursul Muzical Eurovision Junior 2008 a fost a 6-a ediție a Concursului Muzical Eurovision Junior de creație muzicală și interpretare pentru copii. El a avut loc în Centrul Atletic „Spyros Kyprianou” din Limassol numit și Palais des Sports (Palatul Sporturilor). Cipru a câștigat dreptul de a găzdui concursul învingând candidaturile Portugaliei, Serbiei, Suediei și Ucrainei. A fost primul Concurs Muzical Eurovision Junior care nu va avea țări debutante. Spectacolul a avut loc pe 22 noiembrie 2008.

Drapelul Ciprului

Drapelul Ciprului a fost adoptat la 16 august 1960. Este de culoare albă și înfățișează harta insulei, în portocaliu (oranj), și două ramuri de măslin.

Dublaj

Dublajul sau dublarea este o tehnică de postproducție care constă în substituția dialogului din coloana sonoră originală a unui film cu o versiune tradusă oral, sincronizată cu mișcările și scenele filmului. Cel mai frecvent, termenul se referă la înlocuirea vocilor actorilor de pe ecran cu cele ale artiștilor interpreți, care adeseori vorbesc într-o altă limbă (deși există cazuri în care, din varii motive, vocile de pe peliculă sunt dublate ulterior în studio în aceeași limbă). De asemenea tehnica se folosește uneori în muzicaluri, când se întâmplă de exemplu ca actorul de pe ecran nu aibă o voce satisfăcătoare, însă în prezent, de cele mai multe ori dublajul este folosit pentru localizarea filmelor dintr-o anumită limbă într-alta.

Dublajul este folosit pe scară largă în domeniul cinematografiei, televiziunii, jocurilor video, desenelor animate și serialelor anime distribuite în țări străine.

În Marea Britanie, Irlanda, Suedia (89%), Danemarca (86%), Norvegia, Olanda (87%), Cipru (76%) și Finlanda (63%) limba engleză este vorbită de marea majoritate a populației. Sursa: Eurobarometrul 64.3/2005. Vezi și Limbile Uniunii Europene. numai în Balcani doar programele TV destinate copiilor sunt dublate, în timp ce toate celelalte programe destinate adulților sunt subtitrate. În aceste regiuni, producțiile cinematografice animate sunt în general disponibile atât în versiune dublată cât și subtitrată.

Echipa națională de fotbal a Ciprului

Echipa națională de fotbal a Ciprului este naționala de fotbal a Ciprului și este organizată de Asociația de Fotbal a Ciprului. Nu au participat niciodată la Campionatul European de Fotbal sau la Campionatul Mondial de Fotbal. Antrenorul actual este Angelos Anastasiadis.

Euro

Euro (ISO EUR, cu simbolul €) este moneda oficială a 19 din cele 28 de state membre ale Uniunii Europene. Aceste state, cunoscute colectiv ca „Zona euro”, sunt Austria, Belgia, Cipru, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia, Slovacia, Slovenia și Spania. Euro mai este folosit cu acordul comunității în Andorra, Monaco, San Marino și Vatican, iar două alte state — Kosovo și Muntenegru — utilizează moneda europeană fără să aibă acordul UE. Estimările arată că moneda euro este folosită zilnic de aproximativ 334 de milioane de europeni.

Numele euro a fost adoptat oficial la 16 decembrie 1995, iar moneda însăși a intrat pe piețele internaționale la 1 ianuarie 1999, înlocuind așa-numita unitate monetară europeană (ECU), iar apoi, la 1 ianuarie 2002, a fost introdusă în circulație înlocuind în cele din urmă monedele naționale din Zona euro.

Un euro este subdivizat în 100 de cenți, numiți și centime în țările vorbitoare de limbi romanice, sau leptó (λεπτό) în Grecia.

La sfârșitul anului 2010, proporția euro în cazul rezervelor valutare globale era de 26,3% cu o valoare de aproximativ 5.120 miliarde de dolari, fiind a doua monedă de rezervă a lumii după dolar.

Greci

Grecii (greacă: Έλληνες - ellenes) reprezintă o grupă etnică și o națiune care populează Grecia din secolul al XVII-lea î.Hr. până în prezent. Astăzi Grecii pot fi întâlniți în peninsula greacă a Europei de sud (sudul Peninsulei Balcanice) și în Cipru. Din Antichitate până în primul sfert al secolului al XX-lea Grecii erau răspândiți în peninsula greacă, pe coastele mărilor Egee și Neagră, în special cele ale Anatoliei, Pontului și Asiei Mici, la Constantinopol și Alexandria Egipteană, regiuni care coincideau cu aria coloniilor grecești antice și cu întinderea, până în secolul al VII-lea, a Împărăției romane de Răsărit, ulterior denumită „Bizantină”, de cultură majoritar greacă. După secolul al XV-lea, aproape toți Grecii au devenit supuși ai Turcilor, iar după războiul Greco-Turc (1919-1922), populația greacă din Turcia a fost fie măcelărită, fie turcizată și islamizată, fie strămutată, astfel încât Grecii au ajuns aproape în totalitate în interiorul granițelor Greciei de astăzi. Alte grupuri etnice grecești sunt răspândite începând din Italia de Sud și până în Caucaz, precum și în diaspora în diferite țări.

Lista orașelor din Cipru

Aceasta este o listă a orașelor din Cipru.

Lista țărilor și teritoriilor nesuverane europene

Europa este, convențional, unul dintre cele șapte continente. Fiind cuprinsă în masa continentală a Eurasiei, Europa este separată de Asia prin Munții Ural, râul Ural, și Marea Caspică la est, și prin Munții Caucaz la sud-est. Europa are deschidere, în nord, la Oceanul Arctic, în vest — la Oceanul Atlantic, în sud — la Marea Mediterană, iar în sud-est la Marea Neagră și la căile ei de legătură spre Marea Mediterană. Totuși, granițele Europei — un concept ce datează încă din antichitate — sunt, oarecum, arbitrare, deoarece termenul de continent poate face referire la diferențele de ordin cultural și politic sau cele de ordin fizico–geografic.

După suprafață, Europa este al doilea cel mai mic continent, acoperind 10.180.000 de kilometri pătrați — 2 % din suprafața Pământului sau 6,8 % din cea terestră. Din cele 50 de state ale Europei, Rusia este cel mai mare (atât după suprafață, cât și după populație), în timp ce Vaticanul este cel mai mic. Europa este al treilea cel mai populat continent dupa Asia și Africa, cu o populație de 731 milioane de locuitori, reprezentând 11 % din populația lumii.Aceasta e o listă cu țările Europei cu numele în limba română și limba națională, atât varianta scurtă cât și cea oficială, împreună cu capitalele fiecăreia.

Nicosia

Nicosia (greacă: Λευκωσία, turcă: Lefkoşa) este capitala Ciprului.

Situată pe râul Pedieos, Nicosia este centrul unui sector admnistrativ, și în prezent este singura capitală divizată din lume, partea nordică (turcească) și partea sudică (grecească) fiind despărțite de o "Linie Verde", o zonă demilitarizată menținută de ONU. Orașul este un centru comercial, care produce textile, piele, ceramică, plastic și alte produse. Mine de cupru se află în apropiere.

Cunoscut sub numele de Ledra sau Ledrae în antichitate, orașul devine scaunul regilor Ciprului în 1192. În 1489 a intrat sub autoritatea Veneției și a fost ocupată de turci în 1571. Nicosia a fost scena unor violențe extreme înainte de dobândirea independenței, urmând ca după invazia turcească din 1974, o parte din sectorul nordic să fie izolată printr-o graniță și să se transforme într-o zonă tampon a Națiunilor Unite.

Ora Europei de Est

Ora Europei de Est (EET) este o denumire a fusului orar UTC+2, un avans de două ore în raport cu timpul coordonat universal.

În Europa următoarele țări au:

Finlanda

Estonia

Letonia

Lituania

Belarus

Ucraina

Moldova

România

Bulgaria

Grecia

TurciaÎn țări din Asia și Africa:

Siria

Liban

Israel

Iordania

Egipt

Libia

Cipru

Paphos

Paphos (greacă Πάφος) este un oraș situat în partea de vest a Ciprului. La recensământul din 2001 avea 31.738 locuitori. Centru administrativ (reședința districtului omonim). Situl arheologic Paphos este înscris pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Din 1982 localitatea este deservită de un aeroport internațional (cod ICAO: LCPH).

Prima Divizie Cipriotă

Prima Divizie Cipriotă este cea mai importantă competiție fotbalistică din Cipru. Din anul 2007 este sponsorizată de Banca Laiki.

Republica Turcă a Ciprului de Nord

Republica Turcă a Ciprului de Nord este formațiunea statală rezultată în anul 1974 în urma invadării părții de nord a Ciprului de către armata turcă. Republica Turcă a Ciprului de Nord este recunoscută pe plan internațional doar de Turcia. Recunoașterea din partea Afganistanului și Pakistanului a fost retrasă ca urmare a presiunii internaționale.

Uniunea Europeană și țări candidate la extindere
Uniunea Europeană
Țări independente sau recunoscute parțial și regiuni nesuverane în Europa
Europe (orthographic projection)
Țări independente sau recunoscute parțial și regiuni nesuverane în Asia
Asia (orthographic projection)
Orientul Mijlociu

În alte limbi

This page is based on a Wikipedia article written by authors (here).
Text is available under the CC BY-SA 3.0 license; additional terms may apply.
Images, videos and audio are available under their respective licenses.