Ceramică

Ceramica (din greacă κεράμιον Keràmion) este un material obținut prin modelarea și arderea argilelor. Aceeși denumire se dă și artei și tehnicii de fabricare a obiectelor prin modelarea și arderea argilelor, denumită și arta ceramicii, precum și obiectelor de argilă făcute prin omogenizarea amestecului plastic, modelarea, decorarea, smălțuirea, uscarea și arderea lui.[1]

Arta prelucrării lutului este foarte veche. De exemplu, într-o peșteră din provincia Hunan, China, au fost descoperite mai multe piese de ceramică cu o vechime estimată la 17.500 - 18.300 de ani.[2] Ceramica a fost folosită prima dată acum 26.000 de ani, de vânătorii-culegători din Moravia.[3]

În colecțiile din Muzeul Țăranului Român sunt strânse circa 3000 de piese de ceramică, de o mare diversitate, ca oale folosite la vatră pentru pregătirea alimentelor, chiupuri, ploști și ulcioare, căni, străchini, cancee, cahle și țepe de casă, utilizate în gospodăria țărănească tradițională românească. [4]

În prezent, din ceramică se fabrică o varietate de produse, de la obiecte sanitare și veselă, până la faianțe și țigle pentru acoperiș, izolatoare electrice, piese tehnice rezistente la temperaturi înalte.

Minoische Keramik - Kannen
Ulcioare ceramice antice din epoca civilizației minoice
Light switch02-CJ
Întrerupător electric din ceramică

Vezi și

  • Olărit
  • Categorie:Ceramică românească

Note

  1. ^ DEXonline: Ceramică
  2. ^ Ceramică veche de 18.000 de ani, descoperită într-o peșteră din China
  3. ^ Cea mai veche ceramica din lume, 2 mai 2007, Dorin Marian, Revista Magazin, accesat la 9 iunie 2012
  4. ^ Muzeul Țăranului Român

Legături externe

Arta populară japoneză

Obiectele de artă populară japoneză, 民芸 (mingei, 民芸?) sunt obiectele de artă folosite în viața de toate zilele. Termenul mingei se referă și la mișcarea inițiată de către Muneyoshi Yanagi (1889-1961), care a folosit termenul pentru prima dată în 1926.

Obiectele numite astăzi mingei au fost în marea lor majoritate confecționate prima dată în era Muromachi (1333-1568), când stilul de viață tradițional a devenit răspândit: tipul de arhitectură numit shoin-zukuri a fost perfecționat, și tehnicile de lăcuit și ceramică s-au dezvoltat mult. Un alt factor a fost popularizarea ceremoniei ceaiului începând cu era Muromachi până în era Azuchi-Momoyama (1568-1600). În a doua jumătate a erei Edo (1600-1868) producători de obiecte de ceramică și de textile au avut o perioadă de înflorire, multe obiecte din acea perioadă supraviețuind până în ziua de astăzi.

Caolinit

Caolinit: numele mineralului provine de la caolin, rocă alcătuită în cea mai mare din caolinit. Numele rocii vine de la localitatea chineză Gaoling (chin.: „deal înalt”).

Prelucrarea caolinului în China, respectiv a caolinitului cu feldspatul pentru producerea vaselor de porțelan într-o formă mai primitivă, datează probabil din secolul al VII-lea.

Mineralul a fost folosit deja prin anul 105 d.C. la prelucrarea hârtiei, 600 de ani mai târziu fiind folosit ca materie primă în industria ceramică chineză.

Dezvoltarea industriei porțelanului a dus în continuare la perfecționarea cuptoarelor de ardere a vaselor de ceramică; când s-a ajuns la temperatura de 1450°C s-a realizat procesul de vitrificație a amestecului de caolinit și feldspat.

Porțelanul chinezesc ajunge să fie o marfă importantă și apreciată în comerțul cu Europa.

În anul 1707 sunt descoperite primele depozite de caolinit (caolin) în apropiere de Meißen din Germania de est (Saxonia).

Cernavodă

Cernavodă (în antichitate: Axiopolis (greacă: Ἀξιούπολις), bulgară: Черна вода (Cerna voda), turcă: Boğazköy) este un oraș în județul Constanța, Dobrogea, România. Are o populație de 19.458 locuitori. Este la o distanță de 59 km de municipiul Constanța.

Localitatea are o poziție privilegiată prin situarea sa pe malul drept al brațului Dunărea Veche, în punctul de contact cu fluviul Dunărea. Este considerat a fi un nod de transport de interes national, avându-se in vedere magistralele de transport rutier, fluvial si feroviar care trec prin Cernavoda. Orașul are port la Dunăre, iar în apropiere se află Centrala nucleară de la Cernavodă, singura centrală de acest tip (CANDU) din România. Se crede că orașul a fost reconstruit de legendarul domn muntean Negru Vodă, astfel ar putea proveni numele său cerna (cernîi) în slavonă însemnând negru. O altă versiune este că denumirea vine din slavonă având semnificația de apa neagră. În favoarea acestei ipoteze ar pleda faptul că, multă vreme, numele ― uzual și oficial ― al localității a fost „Cernavoda“ (ultima literă fiind a, nu ă), acesta fiind însă înlocuit, pe nesimțite, de prin anii 1960-1970, în uzul curent, apoi și în nomenclatorul oficial al denumirii localităților, cu „Cernavodă“ (se poate presupune aici un fenomen de „etimologie populară“, vorbitorii presupunând că numele ar veni cumva de la vreun „vodă“; există opinia ― azi minoritară, așa-zicând puristă, dar corectă, de fapt ― că „Cernavodă“ ar fi o formă eronată, forma corectă fiind „Cernavoda“). Aceasta se poate corela și cu numele râului Carasu din vecinătate, care în limba turcă are aceeași semnificație de apă neagră.

Comuna Orbeasca, Teleorman

Orbeasca este o comună în județul Teleorman, Muntenia, România, formată din satele Lăceni, Orbeasca de Jos (reședința) și Orbeasca de Sus.

Comuna Orbeasca este situată în extremitatea de Sud a României, în partea centrală a Câmpiei României, in subdiviziunea Gavanu-Burdea, pe stânga râului Teleorman, având coordonatele de : 44,15° Latitudine și 25,31° Longitudine. Ocupa o suprafata de 10548 Ha, are o populație de aproximativ 8400 locuitori, un climat temperat-continental, cu temperatura medie anuală de 10-11 °C și precipitații de 474–583 mm. Prin comuna trece drumul judetean DJ504, Alexandria - Pitești, comuna aflând-se la o distanță de 20 km de Alexandria și 100 km de Pitești. Altitudinea maximă este de 94 m. Flora este specifica zonei de vegetație de silvostepă.

Primele semne de locuire a teritoriului comunei Orbeasca datează din epoca bronzului timpuriu; aici au fost descoperite resturi de ceramică și unelte de silex, caracteristice culturii de Glina. Au fost descoperite diferite morminte și obiecte din prima perioadă a fierului Hallstatt (circa 1200 de ani î.Hr.) precum și tipare pentru turnat metale (îndeletnicirile traco-geților fiind agricultura, păstoritul, meșteșugurile).

Corund, Harghita

Corund (maghiară Korond) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Harghita, Transilvania, România. Se află în partea de vest a județului, în Depresiunea Praid. Localitatea este cunoscută ca un centru de ceramică populară.

Cultura Cucuteni

Cultura Cucuteni sau Cucuteni-Tripolia (în engleză Cucuteni-Trypillian culture și în ucraineană Трипільська культура), una dintre cele mai vechi civilizații din Europa (care a trăit din 5.200 până în 3.200 î. e. n.), și-a primit numele după satul cu același nume din apropierea Iașiului, unde în anul 1884 s-au descoperit primele vestigii. Cultura Cucuteni a precedat cu câteva sute de ani toate așezările umane din Sumer și Egiptul Antic. Cultura Cucuteni se întindea pe o suprafață de 350.000 kilometri pătrați, pe teritoriul actual al României, Republicii Moldova și Ucrainei.

Pe teritoriul României cultura Cucuteni era răspândită în Moldova, nord-estul Munteniei, sud-estul Transilvaniei și Basarabia și se caracteriza printr-o ceramică de foarte bună calitate, bogat și variat pictată.

Ceramica din cultura Cucuteni este unică în Europa, găsindu-se unele asemănări, destul de pregnante, doar între ceramica Cucuteni și o ceramică dintr-o cultură neolitică din China. Între cele două culturi este o distanță de timp foarte mare, cea din China apărând după circa un mileniu față de cea de la Cucuteni.

Pe ceramica Cucuteni predomină decorul în spirală, cu numeroase variante și combinații. S-au găsit și figuri feminine cu torsul plat, decorate cu motive geometrice.

Populația aparținând culturii Cucuteni avea o organizare protourbană, cu locuințe mari, cu vetre interioare. Aveau ca ocupație vânătoarea, agricultura și meșteșuguri casnice, cum ar fi: țesut, olărit, confecționare de unelte.

În locuințele ce fac parte din cultura Cucuteni au fost întâlnite câteva cazuri unde, în podeaua locuințelor, au fost descoperite oase umane, o posibilă mărturie a faptului că oamenii se îngropau la temelia caselor, în mod ritualic. Acest lucru pare să fie susținut și de lipsa necropolelor.

Specialiștii vorbesc despre un cult al zeiței-mamă, dovadă fiind statuetele antropomorfe descoperite. Populația Cucuteni practica și diferite culte solare evidențiate mai ales prin pictură.

Culorile predominante pe ceramica Cucuteni sunt roșul, albul și negrul, cu unele variații în funcție de temperatura la care a fost ars vasul respectiv. Ca formă, vasele diferă de la simple pahare la vase mari de tipul amforelor.

Decorațiune de Crăciun

Ornamentele de Crăciun sunt decorațiuni (de obicei din sticlă, metal, lemn sau ceramică) care sunt utilizate pentru a împodobi un pom de Crăciun. Ornamente pot avea forme foarte diferite, de la o simplă sferă (ca-n imaginea din dreapta) la modele extrem de artistice. Decorațiunile sunt aproape întotdeauna reutilizate de-a lungul anilor, mai degrabă decât cumpărate anual.

Ornamentul de Crăciun din zilele noastre făcut din sticlă modelată colorată, a fost inventat în mica localitate germană Lauscha, la mijlocul secolului al XIX-lea

Galeriile de Artă Ceramică „Anton Ciobanu”

Galeriile de Artă Ceramică „Anton Ciobanu” se află în Bacău situata pe strada Decebal, nr 1.

Galeria este structurată pe trei săli ce prezintă diferite etape ale evoluției artistice a ceramistului Anton Ciobanu născut în 1939 în comuna Călugăra, faimos atât în țară, cât și în restul lumii.

Gara Curtea de Argeș

Gara din Curtea de Argeș este un monument istoric aflat pe teritoriul municipiului Curtea de Argeș.Arhitectul italian Giulio Magni a primit, în același an 1898, o comandă pentru realizarea a două gări (aproape identice) și a unei halte pe liniile Pitești - Curtea de Argeș și Adjud - Comănești - Ghimeș, ambele

linii executate sub coordonarea inginerului român Elie Radu. Gările gemene din Curtea de Argeș și Comănești reprezintă o ilustrare a viziunii lui Magni asupra stilului național, el combinând elemente cu certe filiații în arhitectura romanică cu motive și materiale de tip oriental, asimilate pe filieră bizantină.Destinată să servească linia Pitești – Curtea de Argeș, în lungime de 38,4 kilometri, gara a fost inaugurată pe 27 noiembrie 1898, dată la care s-a dat în folosință și linia de cale ferată.Decorațiile exterioare sunt realizate cu brâuri de ceramică smălțuită executate de meșteri italieni, iar ancadramentele ușilor și ferestrelor sunt făcute tot din cărămidă smălțuită. Pentru învelitoarea acoperișului s-au folosit solzi de ardezie. Dimensiunile mici ale solzilor au permis urmărirea conturului nervurilor bolților.Din cauza neglijenței autorităților, gara se găsește într-o avansată stare de degradare. Tencuiala de pe pereți este în multe locuri căzută, plouă prin acoperiș, ceasul Paul Garnier amplasat pe fațada dinspre peroane, asemănător celui din Gara Centrală din Paris, nu mai funcționează, maiestuosul candelabru de cristal care lumina sala de așteptare, încăpere în care se țineau odinioară cele mai frumoase baluri ale acelor vremuri, a fost transferat la Regionala CFR Craiova, Gara din Curtea de Argeș pierzând astfel un element decorativ excepțional.

Gherla

Gherla (în vechi surse: Armenopolis, în maghiară Szamosújvár, în germană Neuschloss, Armenierstadt, Armenerstadt, în armeană Հայաքաղաք - Hayakaghak) este un municipiu în județul Cluj, Transilvania, România, format din localitățile componente Băița, Gherla (reședința), Hășdate și Silivaș. Are o populație de 20.982 locuitori (2011).

Gresie

Gresie se poate referi la:

Gresie (geologie), un tip de rocă sedimentară rezultată din granule de nisip cimentate

Gresie (ceramică), material ceramic folosit pentru olărit și materiale de construcție

Lisabona

Lisabona (în portugheză Lisboa) este capitala Portugaliei și are 550.000 locuitori (2.900.000 în zona metropolitană) conform statisticilor din anul 2001. Este plasată pe coasta de vest a țării, la Oceanul Atlantic, unde râul Tejo (Tagus), se varsă în ocean. Inima orașului este „Baixa” sau "Orașul de Jos", zonă unde se află Castelul São Jorge și Catedrala Santa Maria Maior. Cel mai vechi cartier al orașului este Alfama, aproape de râul Tejo. Alte monumente importante: Mănăstirea Jerónimos, Turnul Belém, etc.

„Mănăstirea Jerónimos” și „Turnul Belém” din Lisabona au fost înscrise în anul 1983 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Cele mai importante industrii active în Lisabona sunt cele ale oțelului, textilă, chimică, ceramică, construcției de nave și a pescuitului.

Muzeul Etnografic al Transilvaniei

Muzeul Etnografic al Transilvaniei este un muzeu din municipiul Cluj-Napoca. Muzeul a fost înființat la 16 iunie 1922, fiind una dintre realizările culturale ale perioadei următoare Marii Uniri de la 1 decembrie 1918. Cu peste 80 de ani vechime neîntreruptă, muzeul a ajuns cel mai mare de acest gen din România și unul dintre cele mai prestigioase din Europa.

Muzeul dispune de un patrimoniu de peste 50.000 de piese de port popular și mărturii ale diferitelor obiceiuri străvechi, reflectând ocupațiile populației transilvănene. Acestea sunt riguros organizate, oferind vizitatorilor o imagine completă a obiceiurilor din Transilvania. Sunt expuse peste 43.000 de obiecte etnografice, organizate în 8 sectii: Ceramică, Textile, Ocupații, Port, Locuință-alimentație, Obiceiuri, Secția în aer liber și Secția internațională. Există 50.000 de fotografii; 5.000 de diapozitive; 12.000 reviste de specialitate.

Muzeul Țării Oașului

Muzeul Țării Oașului s-a înființat în anul 1966, este situat în apropierea centrului orașului Negrești-Oaș, la 200 de metri de drumul național care vine dinspre Satu Mare. Este situat pe o suprafață de 1,5 hectare, pe malul râului Tur. Muzeul are două secții: o expoziție permanentă cu o valoroasă colecție de etnografie și artă populară și Muzeul în aer liber.Arhitectura tradițională este reprezentată de biserica de lemn din satul Lechința care datează din prima parte a secolului XVII, de casele din Racșa, Moișeni și Negrești (secolele XVIII-XIX), care, împreună cu cele zece construcții-anexă, formează trei gospodării complete, de două case moleculare din Gherța Mică și de casa de olar din Vama. În interioare sunt expuse piese valoroase din colecțiile de țesături, port popular, icoane, ceramică, mobilier și unelte ale muzeului.

Secțiunea alcătuită din instalațiile tehnice, în special cele acționate de apă, este partea "vie" și cea mai atractivă a muzeului. Aici vizitatorii îi pot vedea pe localnici venind să macine la moară, să spele la vultoare și să-și prelucreze țesăturile de lână la piuă. De asemenea, muzeul din Negrești este singurul loc în care se mai produce renumita ceramică de Vama.

Datorită reliefului din zonă și a vegetației abundente și având în vedere valoroasa colecție de etnografie și artă populară, Muzeul este foarte sugestiv pentru toată zona Țării Oașului.La aproape 25 de ani de la înființare, prin anul 1990 s-au pus bazele unor colecții noi de artă plastică, documente, fotografii, fiind amenajată și Galeria de Artă “Mihai Pop”.

Din 1994 renumita ceramică de Vama se produce numai în muzeul din Negrești, iar din vara anului 2001, tot în muzeu funcționează un atelier-școală de ceramică, în care se pregătesc câteva zeci de elevi (atelierul a fost amenajat într-o splendidă casă de la începutul secolului al XX-lea, casa Contra din Vama), cu o dotare complexă: șase roți de olar, două cuptoare de ars, malaxor, mobilier, realizate printr-un proiect cu finanțare prin Programul european Phare. Se află în lucru un han tradițional, o pălincie și un atelier de gube.Secția în aer liber este clasată ca monument istoric, cod LMI SM-II-a-A-05337.

Director al muzeului este dl. Remus Ilie Vârnav.

Opere imperfecte

Opere imperfecte este un volum de poezii al poetului român Nichita Stănescu publicat în 1979.

Perșani, Brașov

Perșani este un sat în comuna Șinca din județul Brașov, Transilvania, România. Este situată pe DN1 între orașele Codlea și Făgăraș.

Stațiune balneoclimaterică sezonieră, de interes local, situată în raza comunei Șinca, județul Brașov, pe râul Perșani, la poalele de vest ale Munților Perșani, la 400 m alt., la 25 km NV de Brașov. Climat de depresiune intramontană, sedativ. Izvoare cu ape minerale clorurate, bicarbonatate, sodice, hipotone.

Obiective turistice: fosta mănăstire rupestră Pleșiu (șase încăperi în stâncă), părăsită în anul 1700 * Peștera Mare de la Merești, din Munții Perșani, descoperită în sec.XVIII, unde s-au găsit resturi de ceramică aparținând primei Epoci a fierului (Hallstatt).

Porțelan

Porțelanul, supranumit în germană și "Weißes Gold" (aur alb), este un material ceramic alb și translucid obținut prin arderea la temperaturi înalte a unei paste compuse din cuarț, caolin și feldspat împreună cu adaosuri mai mici de alte componente. Se foloseşte la fabricarea vaselor industriale sau de laborator, a izolatoarelor electrice, a vaselor de uz casnic sau a unor obiecte decorative. După raportul elementelor componente el poate fi clasificat drept porțelan dur sau porţelan moale. La porțelanul clasic dur raportul dintre caolin, feldspat și cuarț este de 50/25/25, pe când la cel moale este de cca 30/30/40.

În trecut aceste proporţii erau ţinute în secret. Firmele producătoare de ceramică ţin în secret și azi raporturile precise dintre aceste componente. Aceste raporturi variază şi în funcție de regiunea unde se obține materia primă.

Dacă porțelanul este dur sau moale mai poate fi determinat și de modul de ardere a porțelanului.

Romanceram

Romanceram este o companie din producătoare de ceramică din Roman, România.

Acționarul majoritar al Romanceram este compania poloneză Cersanit SA, care cotrolează 79,07% din capitalul social.

Titlurile societății sunt tranzacționate la categoria de bază a pieței Rasdaq, la secțiunea de negociere extrabursieră, sub simbolul RMRM.

În octombrie 2006, producătorul de obiecte sanitare Cersanit din Polonia a achiziționat un pachet de 77,85% din acțiunile companiei Romanceram.

Romanceram deține, la Roman, o unitate de producție a pieselor ceramice pentru sobe de teracotă și a obiectelor sanitare din porțelan.

În ianuarie 2008, numele companiei a fost schimbat în Cersanit România, preluând numele acționarului majoritar.

Cifra de afaceri în 2005: 31,5 milioane lei

İzmir

İzmir (pronunție turcă: [ˈizmiɾ]; odinioară Smirna; în greacă: Σμύρνη, Smýrni) este un oraș din sud-vestul Turciei cu circa 3.000.000 locuitori.

Este situat pe țărmul Mării Egee în golful cu același nume. Este al treilea oraș ca mărime în Turcia după Istanbul și Ankara. Orașul actual este așezat pe vatra vechii cetăți grecești Smyrna. După numeroase dispute între Turcia și Grecia, Izmirul intră sub autoritate turcească în 1922. Astăzi este un oraș modern cu rețele stradale noi, autostrăzi și un aeroport. La Izmir s-a născut Aristotel Onassis.

În alte limbi

This page is based on a Wikipedia article written by authors (here).
Text is available under the CC BY-SA 3.0 license; additional terms may apply.
Images, videos and audio are available under their respective licenses.