Cainan

A nu se confunda cu Cain, fiul lui Adam și Eva.
Cainan
Apariții
CarteQisas Al-Anbiya[*]
Jubilees[*]
Genesis 5[*]  Modificați la Wikidata
Profil
Sexulbărbat[*]  Modificați la Wikidata
Data nașterii[1]  Modificați la Wikidata
Data decesului  Modificați la Wikidata
Relații
PărințiEnos[2][3]  Modificați la Wikidata
CopiiMahalaleel[4]  Modificați la Wikidata

Cainan (Kenan sau Qenan) (ebraică: קֵינָן, standard: Keinan, tiberiană: Qênān) este fiul lui Enos, care a fost născut când Enos avea 90 de ani[5].

Conform Bibliei, Cainan a trăit 910 ani[6].

Conform cu Luca 3:36, Enos apare în genealogia lui Iisus[7].

Note

  1. ^ The Jewish Time Line Encyclopedia, New Updated Edition[*], p. 7 Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ 9, Geneza
  3. ^ Bible Encyclopedia of Archimandrite Nicephorus[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ 12, Geneza
  5. ^ Geneza 5:9
  6. ^ Geneza 5:14
  7. ^ Luca 3:36

Legături externe

16 Dorințe

16 Dorințe este un film de televiune apărut în 2010 unde joacă Debby Ryan și Jean-Luc Bilodeau, care a avut premiera pe 25 iunie 2010 pe Disney Channel și pe 16 iulie 2010 pe Family Channel. A fost regizat de Peter DeLuise.

Cartea lui Enoh

Dezambiguizare. Acest articol se referă la prima carte, Cartea etiopiană a lui Enoh.

A doua Carte a lui Enoh: Cartea Slavonă a lui Enoh sau Secretele lui Enoh

A treia Carte a lui Enoh ebraic, cunoscută și sub numele de 3 Enoh.

Cartea lui Enoh este una dintre cele mai vechi scrieri biblice, care a fost scoasă din Biblia canonică, fiind catalogată apocrifă de către teologi.

Crăciun Negru (film din 2006)

Crăciun Negru (titlu original: Black Christmas, abreviat ca Black X-Mas) este un film slasher canadian și american din 2006 regizat de Glen Morgan. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Katie Cassidy, Michelle Trachtenberg, Mary Elizabeth Winstead și Oliver Hudson. Filmul are loc cu câteva zile înainte de Crăciun în timpul unei furtuni de zăpadă și spune povestea unui grup de nouă „surori” care trăiesc cu mama lor și care sunt urmărite și ucise de către unul dintre foștii locuitori ai casei în care locuiesc. Crăciun Negru este vag bazat pe filmul cu același nume din 1974.

În decembrie 2006, înainte de premieră, filmul a fost criticat de câteva grupuri religioase datorită conținutului său extrem de violent amplasat într-o atmosferă de sărbătoare precum și datorită deciziei distribuitorului de a lansa filmul în ziua de Crăciun în Statele Unite ale Americii. Filmul a avut premiera în Regatul Unit la 15 decembrie 2006 și, în ciuda reacțiilor din partea unor organizații religioase, a avut premiera în cinematografele din SUA în ziua de Crăciun , cu toate acestea a avut un succes moderat de box office și, în general, recenzii nefavorabile.

Enoh

A nu se confunda cu Enoh (fiul lui Cain).Enoh, potrivit Genezei:5, este al șaptelea patriarh. El este fiul lui Iared, care este fiul lui Mahalaleel, fiul lui Cainan, fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam.

Primul fiu al lui Enoh este Metusala, născut la 65 de ani. Matusalem este tatăl lui Lameh, tatăl lui Noe.

Conform Bibliei, Enoh a trăit pe Pământ 365 de ani apoi nu a murit, ci a fost luat de către Dumnezeu.

Conform cu Luca 3:37, Enoh apare în genealogia lui Iisus.

Enos

În Cartea Genezei, Enos (ebraică: אֱנוֹשׁ, standard: Enoš, tiberiană: ʼĔnôš; "om muritor"; Ge'ez: ሄኖስ Henos) este primul fiu al lui Set, Set fiind al treilea fiu al lui Adam și Eva. Conform cu Luca 3:38, Enos apare în genealogia lui Iisus.

Set avea 105 ani când s-a născut Enos, primul său fiu.

Enos este nepotul lui Adam și Eva.

Seder Olam Rabbah, pe baza textelor ebraice, apreciază că Enos este născut în anul 235 de la facerea lumii (235 AM). Conform cu Septuaginta, s-a născut în 435 AM.

Enos a fost tatăl lui Cainan, care a fost născut când Enos avea 90 de ani.

Conform Bibliei, Enos a trăit 905 ani.

Genealogia lui Isus din Nazaret

Genealogia lui Isus este descrisă în două texte din Evanghelii: Luca 3:23–38 și Matei 1:1–17.

Din cele patru evanghelii, doar cele după Matei și după Luca oferă informații despre familia și strămoșii lui Isus. Cu toate acestea, datele din cele două evanghelii diferă în unele părți și au fost elaborate mai multe teorii pentru a explica discrepanțele. Ambele evanghelii spun că Iisus este urmașul regelui David; mergând mai departe, și al lui Avraam. Lista strămoșilor dintre David și Avraam este aceeași în ambele evanghelii, dar lista strămoșilor dintre David și Iosif este diferită.

Mai precis, Matei începe cu Solomon, continuă cu regii care au stat la cârma Regatului Iudei, listă care s-a terminat cu Ioachim (odată cu învingerea lui Iuda de către Babilon). Astfel, Matei afirmă că Isus ar fi moștenitorul tronului Țării lui Israel.

După Luca, lista strămoșilor lui Isus este mult mai lungă, ea mergând până la Adam și Eva.

Iosif (personaj din Vechiul Testament)

Iosif, în originalul ebraic Yoséf יוֹסֵף, „El (Domnul) adaugă”; în arabă: يوسف, Yusuf ; in latină "Josephus", este un personaj important al Cărții Facerii (sau a Genezei) din Biblia ebraică (Vechiul Testament). El a fost cel de-al unsprezecelea fiu al patriarhului Iacob și cel dintâi al Rahilei (Rahel). El este pomenit și în Coran sub numele Yusuf sau Yusef. A fost supranumit și Iosif Visătorul בעל החלומות sau Iosif cel Frumos.

Isaac, fiul lui Avraam, a avut doi fii: pe Esau și pe Iacob. Lui Iacob i-a dăruit Dumnezeu 12 fii și o fată. Toți feciorii lui erau voinici și sănătoși. Mergeau zilnic cu turmele la pășune. Între fiii lui Iacob, cel mai așezat și mai cuminte era Iosif.

Iosua Navi

Iosua Navi sau Isus Navin (Ebraică: יְהוֹשֻׁעַ בן נון , Tiberiană: jə.ho.ˈʃu.aʕ, Israelită: Yəhoshúa bin Nun - Iosua, fiul lui Nun) este un personaj biblic care a fost urmașul lui Moise în conducerea poporului evreu. El este pomenit în Cartea Exodului, în Numeri, în Deuteronom și mai ales în Cartea lui Iosua din Biblie. El s-a născut în Egipt, în tribul lui Efraim și a trăit în jurul anului 1200 î.Hr.. În perioada cuceririi Canaanului, a ocupat poziția de comandant militar.

Madai

Madai este fiul lui Iafet unul dintre cei 16 nepoți al lui Noe în Geneza din Biblie. Școlarii Biblici l-au identificat pe Madai cu Mezii Iranieni din registrele mai noi. Mezii, au fost prezentați ca descendenții săi de către Iosif Flavius și majoritatea scriitorilor conștienți, care mai erau cunoscuți ca Madai, inclusiv în sursele din limba Asiriei și în Limba Ebraică . Mai mulți școlari moderni au făcut legătura cu alte triburi stră-vechi, ca "Mitanni" Matiene, and Mannai. Pe lângă asya Kurzii încă mențin tradiția descendenței din Madai. Aceste afirmații sunt adevărate.După apocrifa Jubilee (10:35-36), Madai s-a căsătorit cu o urmașă al lui Sem, și a preferat să locuiască cu urmașii lui Sem, decât să locuiască în moștenirea lăsată de Iafet lângă Marea Neagră; așa că el și-a însoțit rudele în lege, Elam, Așur și Arpacșad, până când a căpătat o țară cu numele lui Media. Această afirmație este apocrifă și nu e dovedită istoric.

În alt pasaj al Jubileelor (8:5) spune că o fiică al lui Madai numită Milca (Aramaică: Melkâ) ș-a căsătorit cu Cainan care este un strămoș al lui Avraam de asemenea menționat în unele versiuni ale Genezei.

Medos (Μηδος), și mama sa Medea, sunt de asemenea numiți strămoși ai Mezilor în Mitica Istorie Grecească. Școlari creștini au propus conecția evreiescului Madai cu grecescul Medos până în timpul lui Isidor din Sevilla

Madai este deasemnea numele strămoșului poporului Jingpo/Kakhin din Myanmar, după religia lor indigenă. Afirmația este falsă deoarece ei n-au nici o legătură cu Madai.

Mahalaleel

Mahalaleel, Mahalalel sau Mihlaiel (arabă: مهلائيل‎, ebraică: מהללאל) a fost un patriarh biblic. Mahalaleel este fiul lui Cainan și tatăl lui Iared.

Metusala

Metusala sau Matusalem (ebraică: מְתוּשֶׁלַח / מְתוּשָׁלַח, standard: Mətušélaḥ / Mətušálaḥ, tiberiană Məṯûšélaḥ / Məṯûšālaḥ) este fiul lui Enoh.

Potrivit Bibliei, a trăit cel mai mult:

969 de ani, de aici provine expresia vârstă matusalemică.

Conform Genezei 5:21, Enoh avea 65 de ani când s-a născut fiul său, Metusala. La 187 de ani, lui Metusala i s-a născut primul său fiu, Lameh.

Moise

Moise (în ebraică משה, Moshe, citit Moșe cu accentul pe "e") este socotit de tradiția iudaică, iar pe urmele ei, și de cea creștină, un profet și etnarh, conducătorul triburilor israelite ieșind din Egipt (după una din cronologiile presupuse, în jurul anului 1250 î.Hr.)

El este cunoscut la evrei ca Moșé Rabenu („Moise Învățătorul nostru”) sau, mai rar, Moșé ben Amram, Moise, fiul lui Amram, și este, după tradiția lor religioasă, cel care a primit Legea divină (Tora) pe Muntele Sinai și fondatorul religiei evreilor - iudaismul. De aceea, această religie e uneori numită și mozaism, după Moise.

Potrivit cu narațiunea Vechiului Testament (Pentateuh sau Pentateuc) a fost cel mai de seamă din profeții evreilor. Credința în profeția lui este definită ca principiul al șaptelea din cele douăsprezece principii ale credinței iudaice, asa cum au fost formulate în crezul lui Rabbi Moshe ben Maimon (Maimonide). Data tradițională a nașterii și a morții sale în calendarul evreiesc este 7 Adar.

Moise este considerat un profet din cei mai însemnați și de alte religii monoteiste -precum creștinismul și islamul. Samaritenii îl consideră drept unicul profet.

Istoricitatea ieșirii (exodului) la data fixată de ipotetica cronologie biblică este însă îndoielnică, ca și existența evreilor pe teritoriul egiptean la acea dată sau mai înainte. Arheologii Israel Finkelstein și Neil Asher Silberman, în cartea lor, „Biblia dezgropată, Noile date ale arheologiei” tratează pe larg problema Exodului, arătând lipsa dovezilor arheologice sau surselor istorice nebiblice care să dovedească existența evreilor în perioada stabilită de cronologia biblică în Egipt, cum nu există de altfel nici date în afara Bibliei, care să dovedească plecarea lor din Egipt și rătăcirea pentru decenii prin deșert, și mai apoi cucerirea violentă a Canaanului. Sunt date istorice care sprijină însă existența (trecerea) în diferite perioade a unor populații semitice misterioase dinspre est, dinspre Canaan, înspre Egipt, ca triburile „apiru” iar mai târziu „hicsoșii”, care au și stăpânit în Egipt pentru o vreme. După Finkelstein și Silberman, termenul „apiru” s-ar referi la făcătorii de fărădelegi care existau la marginea societății, la relativ adăpost față de autoritățile politice. Un lucru este însă cert: nu există nici o referință, în afara cărților Bibliei, care să ateste trecerea (existența) unei populații cunoscute sub numele exact de „evrei” prin Egipt în jurul perioadei indicate de cronologia biblică acceptată de obicei, și o ieșire a evreilor în acea perioadă. Cercetătorii amintiți cred că într-o epocă mai târzie o cucerire a orașelor canaaneene de către triburi ca cele ebraice ar fi fost imposibilă, căci Canaan-ul ar fi fost deja împânzit cu garnizoane egiptene, iar monarhii locali, e drept, semiți ca evreii în marea lor majoritate, erau vasali ai faraonului. Există o amplă corespondență diplomatică între acești vasali și faraonul vremii.

Dacă evenimentele relatate în Biblie conțin multe adaosuri mitologice și inadvertențe istorice, firește că și istoricitatea personajului este disputată, opiniile mergând de la acceptarea existenței unei figuri istorice cu acest nume până la negarea existenței sale (lucru care se întâmplă și cu personaje mult mai recente ca Buddha,

Iisus sau Mohamed). Consensul istoricilor mainstream este că Moise nu a existat în mod real sau, dacă a existat, nu putem ști nimic altceva despre el.Tradiția evreiască îi atribuie lui Moise scrierea primelor cinci cărți ale Bibliei ebraice, cărți cunoscute sub numele ebraic Tora, sau sub echivalentul grecesc Pentateuh. Această atribuire este însă o idee recentă în iudaism, ea apărând, se crede, numai din secolul I î.e.n. Istoricii Bibliei (criticismul) arată de altfel că Pentateuhul nu putea fi în întregime scris de Moise cât timp o bună parte a evenimentelor descrise în acesta sunt posterioare perioadei în care cronologia biblică presupune că personajul Moise a trăit. Astfel însemnările despre regii care au domnit peste Edom înaintea unui rege peste Israel (Facere 36:31) și a fortiori relatarea propriei sale morți (Deut. 34) nu pot fi atribuite lui Moise sau cuiva din perioada în care acesta se pretinde a fi trăit.

Lester L. Grabbe afirmă că pe vremea când studia pentru doctorat (cu mai bine de trei decenii în urmă), „istoricitatea substanțială” a povestirilor Bibliei despre patriarhi și despre cucerirea Canaanului era acceptată pe larg, dar în zilele noastre cu greu se mai poate găsi un istoric care să mai creadă în ea.

În 2004, în Symboles de l'Égypte (éd. Desclée de Brouwer), Christiane Desroches Noblecourt scrie la p. 125:

Ea adaugă la p. 126 :

În 2005, Pierre de Miroschedji a publicat un articol în revista La Recherche. El scria: El subliniază că nimic nu împiedică utilizarea Bibliei în arheologie, sub formă de izvor supus criticii, așa cum arheologii procedează cu oricare alt document .

Scrierile atribuite lui Moise marchează, însă, în ochii tradiției, începutul redactării Bibliei, consemnând date petrecute conform acesteia începând, poate, cu anii 1700 î.Hr. Unii istorici sunt însă de părere că înaintea domniei lui David (sec. XI î.e.n.) n-ar fi existat condiții culturale și organizatorice care să permită redactarea unei astfel de opere literare. Unul dintre autorii Pentateucului, desemnat de către critica biblică cu numele de Iahvistul, este o persoană sau un grup de persoane trăind în perioada solomonică (sec. X î.e.n.). Un alt autor (sau grup de autori) al Pentateucului este cel desemnat de către istorici cu numele de „autorul sacerdotal” („sursa P”, de la Priesterschrift), el trăind probabil mult mai târziu, în perioada Exilului babilonian (sec. al VI-lea î.e.n.). Un alt autor, Deuteronomistul ar fi trăit și el tot în perioada Exilului babilonian.Dintre personajele Bibliei ebraice Moise este singurul pe care evreii îl numesc Omul lui Dumnezeu.

Pentru credincioși, Moise este cel mai blând om născut vreodată și ales de Dumnezeu să scoată poporul evreu din robia egipteană. Există însă destule pasaje biblice care-l descriu pe Moise ca pe un tiran însetat de sânge, de o cruzime și intoleranță ieșite din comun. Aceste pasaje, ca si cele privitoare la sclavie, sunt în general considerate ca inacceptabile după standardele morale actuale. De exemplu, Richard Dawkins consideră poveștile biblice de ocupare a Canaanului (fie că ele ar fi sau nu adevărate) de același nivel de moralitate cu „invadarea Poloniei de către Hitler sau masacrarea kurzilor și arabilor din mlaștini de către Saddam Hussein”.

Noe

Noe (în ebraică: Noakh נח) este un personaj din Biblia ebraică și din Vechiul Testament al creștinilor, al zecelea patriarh după Adam, despre care se relatează în Cartea Genezei (Facerea) בראשית sau și în Întâia Carte a lui Moise din Biblie. Nu se cunoaște cu siguranță dacă și când a trăit, dar ar fi viețuit în jurul anului 3300 î.Hr. Existența sa este nedovedită, el fiind la origine probabil un personaj mitologic sumerian, Ziusudra, preluat apoi de evrei și de alte popoare.

Refugiul (serial)

Refugiul (engleză Sanctuary) este un serial de televiziune canadian science fiction-fantasy, creat de Damian Kindler și finanțat în cea mai mare parte de Beedie Development Group. Serialul este o extindere a celor opt web-episoade care au fost lansate fără niciun cost prin intermediul Internetului la începutul anului 2007. Văzând succesul acestui serial-web, Syfy a decis să cumpere drepturile de autor și a plătit pentru realizarea unui prim sezon de televiziune format din 13 episoade.

Sara

Sara, prenume feminin, soția principală a lui Avraam și mama lui Ițhac / יִצְחָק (cunoscut în alte transliterări ca Ițac sau Isaac), stăpîna lui Hagar.

Sara e subiectul multor discuții pe marginea Bibliei. Intre altele, în serviciul religios mozaic, indiferent de sectă, există o întreagă pericopă dedicată Sarei. Această pericopă a săptămânii (= citire, comentariu și interpretare a unei porțiuni din Vechiul Testament), Haie Sara, este transliterată de obicei în vest ca Chaye Sarah ori Hayye Sarah (חַיֵּי שָׂרָה — ebraicul pentru “viața Sarei,” care sunt primele cuvintele cu care început parshah) e bazată pe Genesa 23:1–25:18.

Este un nume extras din Biblie, luat de la numele soției lui Avraam si mama lui Isaac, Sara. Sensul cuvântului în ebraică este "prințesă". De fapt, numele ebraic Sarah provine din Egipt: Sa- înseamna fiul, Rah- este discul "soare", divinitatea cea mai mare la acel moment. Fiica zeului Ra a fost văzută ca o prințesă și, prin urmare, sensul său in ebraică. A fost adoptată în limba greacă și latină ca Sarah.

Există, de asemenea, o altă sursă de nume în Calabria și Sicilia Sara este diminutivul de la Rosario si cateva nume conectate la acesta ca Sario.

Sara, potrivit ISTAT, unul dintre numele cele mai folosite pentru nou-născuți în Italia la începutul secolului XXI-lea, fiind al patrulea cel mai popular nume din 2004, iar al doilea în 2006.

Sara, sotia lui Avraam, celebrată de Biserica Catolică pe 19 august, de Biserica Ortodoxa pe 13 iulie și pe 10.9 de Biserica coptă.

Sfânta Sara al Antiohiei, martir, comemorat pe 20 aprilie.

Urmașii lui Noe

Urmașii lui Noe prezintă o reprezentare grafică a genealogiei urmașilor lui Noe de la potop și până la părinții celor 12 triburi evreiești, conform Bibliei.

Șelah

Conform Genezei 10, Șelah (ebraică: שלח, Shelach, Šelḥ) este unul dintre strămoșii israeliților.

Conform Bibliei, este fiul lui Arpacșad, fiul lui Sem, fiul lui Noe. După Septuaginta este fiul lui Cainan.

Șelah este tatăl lui Eber.

Generațiile de la Adam la David conform Bibliei ebraice
Adam Regele David

În alte limbi

This page is based on a Wikipedia article written by authors (here).
Text is available under the CC BY-SA 3.0 license; additional terms may apply.
Images, videos and audio are available under their respective licenses.