Blestem

Un blestem (numit, de asemenea, imprecație, maledicție, afurisenie sau anatemă) este o invocare a unei nenorociri sau a unui ghinion asupra unei alte entități: una sau mai multe persoane, un loc sau un obiect. În particular, „blestemul” se poate referi la o astfel de dorință prin invocarea unor puteri supranaturale sau spirituale, cum ar fi Dumnezeu sau zeii, un spirit sau o forță naturală, sau ca un fel de magie sau vrăjitorie. În multe sisteme religioase blestemul (sau ritualul însoțitor) este considerat a avea un efect asupra celui împotriva căruia este plasat. Inversarea sau înlăturarea unui blestem este numită uneori „rupere” și necesită adesea ritualuri elaborate sau rugăciuni.[1]

1170 - Keramikos Museum, Athens - Curse inscription - Photo by Giovanni Dall'Orto, Nov 12 2009
Blestem în greaca veche scris pe o foaie de plumb, secolul al IV-lea î.Hr., Muzeul de Arheologice Kerameikos, Atena.

Studiul tipurilor de blesteme presupune cercetarea atât a practicilor religioase populare, cât și a folclorului. Încercarea deliberată de a arunca un blestem face parte dintr-un ritual magic. În cultura hindusă înțelepții sau Rishi care au compus Vedele au puterea de a binecuvânta și de a blestema. Ca exemple sunt blestemul aruncat de Rishi Bhrigu asupra regelui Nahusha[2] și cel aruncat de Rishi Devala.[3]

A woman makes a cursing ritual ceremony
O femeie efectând un blestem ritual (Hokusai)

În literatură și teatru

Blestemele au fost folosite, de asemenea, în literatură și teatru. Ele implică rostirea de către un personaj a blestemului asupra unui alt personaj. Blestemul se deosebește de vrăji adverse și premoniții. Printre cele mai cunoscute exemple de blesteme sunt următoarele:

  • Rigoletto -- Contele Monterone îl blestemă pe Rigoletto. Rigoletto consideră că moartea tragică a fiicei sale se datorează blestemului.
  • Romeo și Julieta - Muribundul Mercutio blestemă familiile Montague și Capulet, rostind: „Blestem pe casa lor și pe a ta”.
  • Frumoasa adormită -- Maștera o blestamă pe prințesa Aurora să moară când va împlini 16 ani.
  • Frumoasa și bestia -- Vrăjitoare îl transformă pe prinț într-o fiară.
  • Shrek -- Prințesa Fiona a fost blestemată de o vrăjitoare să fie ziua om și noaptea căpcăun.

Egiptenii și mumiile

Donation stele with curse inscription
Stelă de calcar din Mendes, a 3-a Perioadă Intermediară, Dinastia a XXII-a. Inscripția celebrează donarea unui teren către un templu egiptean și aruncă un blestem asupra oricărei persoane care ar folosi terenul într-un alt scop sau l-ar înstrăina.

Există o credință larg răspândită cu privire la blestemele asociat cu profanarea mormintelor în care se găsesc corpuri mumificate sau mumii. Ideea a devenit atât de răspândită încât a fost promovată în cultura modernă, mai ales în filme de groază (inițial blestemul era invizibil, cauzând o serie de decese misterioase). „Blestemul faraonilor” se presupune că i-ar fi lovit pe arheologii care au descoperit mormântul faraonului Tutankhamon, care ar fi fost protejat printr-o imprecație pronunțată de preoții Egiptului Antic asupra celor care vor pătrunde în incinta funerară. Suspiciuni similare au înconjurat  excavarea și examinarea mumiei alpine (naturale, nu îmbălsămate) „Ötzi, omul zăpezilor”. În timp ce astfel de blesteme au fost popularizate în general de jurnaliștii britanici din secolul al XIX-lea, vechii egipteni erau cunoscuți prin scrierea unor inscripții cu blesteme pe clădirile care adăposteau temple sau morminte.

Obiecte

Obiectele blestemate se presupune, în general, că au fost furate de la proprietarii lor de drept sau au fost jefuite dintr-un sanctuar. Hope Diamond ar trebui să suporte un astfel de blestem și să aducă nefericire proprietarului său. Povestirile din spatele motivului pentru care aceste elemente sunt blestemate variază, dar de obicei se spune că aduc ghinion sau manifestă fenomene neobișnuite legate de prezența lor. Conform relatărilor, scaunul lui Busby a fost blestemat de ucigașul Thomas Busby cu puțin timp înainte de execuția sa, astfel încât toți cei care se vor așeza în el vor muri.

Biblia

Potrivit articolului Blestem din Enciclopedia Catolică  Biblia prezintă blestemarea de către Dumnezeu a șarpelui, a pământului și a lui Cain (Facerea 3:14, Facerea 3:17,[4] Facerea 4:11). În mod similar Noe blestemă Canaanul (Facerea 9:25) și Iosua îl blestemă pe omul care va rezidi cetatea Ierihon (Cartea lui Iosua Navi 6:26-27). În diverse cărți ale Bibliei ebraice există liste lungi de blesteme împotriva celor care încalcă Legea (Leviticul 26:14-25, Deuteronomul 27:15 etc.).

În Noul Testament Hristos blestemă smochinul neroditor (Marcu 11:14), pronunță condamnarea orașelor în care s-au făcut minuni și oamenii nu s-au pocăit (Matei 11:21), a oamenilor bogați, a oamenilor necredincioși, a cărturarilor și fariseilor și prezice blestemaților o osândă veșnică (Matei 25:41). Cuvântul blestem este folosit, de asemenea, pentru victimele ispășirii păcatului (Galateni 3:13), pentru păcatele veniale și veșnice (Facerea 2:17; Matei 25:41)."[5]

Note

  1. ^ Chauran, Alexandra (). Have You Been Hexed? Recognizing and Breaking Curses. Llewellyn Worldwide. ISBN 0-7387-3620-1.
  2. ^ ***. The Mahabharata, Book 13 of 18: Anusasana Parva. Forgotten Books. p. 408. ISBN 978-1-60506-623-3. Accesat în .
  3. ^ Buddhaghosha (). Buddhaghosha's Parables: translated from Burmese by Captain T. Rogers: With an Introduction, containing Buddha's Dhammapada, or "Path of Virtue", translated from Pâli by F. Max Müller. Trübner. p. 22.
  4. ^ On Genesis 3:17 cf. Andreas Dorschel, 'Entwurf einer Theorie des Fluchens', Variations 23 (2015), § 29, pp. 167–175, pp. 174–175
  5. ^ Wikisource-logo.svg Herbermann, Charles, ed. (). „Cursing”. Catholic Encyclopedia. New York: Robert Appleton Company.

Lectură suplimentară

  • Chauran, Alexandra (). Have You Been Hexed? Recognizing and Breaking Curses. Llewellyn Worldwide. ISBN 0-7387-3620-1.
  • The Random House Dictionary, copyright 2009 by Random House, Inc.
  • Curse tablets and Binding Spells from the Ancient World by John G. Gager ISBN: 0-19-506226-4
  • Maledicta: The International Journal of Verbal Aggression ISSN US 0363-3659
  • Supernatural Hawaii by Margaret Stone. Copyright 1979 by Aloha Graphics and Sales. ISBN: 0-941351-03-3
  • The Secret Obake Casebook Tales from the Darkside of the Cabinet by Glen Grant. Copyright 1997 by Glen Grant. ISBN: 1-56647-183-4
Alexandru I Aldea

Alexandru I Aldea (n. 1397, România – d. 25 iunie 1436, Țara Românească, România) domn al Țării Românești între februarie/martie 1431 - decembrie 1436, este fiu, probabil natural, al lui Mircea cel Bătrân. Aldea ocupă tronul cu ajutorul lui Alexandru cel Bun, domnul Moldovei, nume pe care îl ia ca domnitor. Împrejurările ca și data suirii pe tron sunt necunoscute. Cert este că primul act cunoscut dat de voievod provine din data de 14 iulie 1431. Având în vedere faptul că în februarie același an Sigismund de Luxemburg cheamă la negocieri pe Vlad Dracul pentru a-l ține ca variantă la tron, așa cum se va vedea mai jos, este posibil ca suirea pe tron a lui Alexandru I să fie legată de acestă perioadă.

Chiar în vara lui 1431, Alexandru voievod este nevoit să facă față unei puternice ofensive otomane. Nevoia disperată de ajutor din partea aliaților săi este evidentă din numărul și conținutul scrisorilor trimise brașovenilor. Într-o scrisoare spune „[...] Așa să știți că turcii au năpădit la Dunăre prin toate vadurile și vin împotriva țării să prade și să jefuiască; și grăbiți-vă cât mai iute, ziua și noaptea, să-mi veniți în ajutor; căci dacă nouă ne va fi rău, vouă are să va fie și mai rău, și cât puteți, grăbiți-vă; câtă oaste puteți ridica în grabă, să vie; iar câtă nu este gata, o veți trimite în urmă. Să sosească iute. Altfel să nu faceți [...]“, iar într-alta „[...] dacă e să mă ajutați, veniți mai iute, căci turcii sunt pe drum de sâmbătă; și grăbiți-vă pe drum, căci hrana vă va veni și mai pe urmă. Iar dacă nu vreți să veniți, spuneți-mi, ca să știu ce să fac [...]“. Ajutorul a venit, atât din partea brașovenilor, cât și din partea ocrotitorului său domnul moldovean, însă târziu și insuficient. Probabil nu s-au dat lupte, sigur este că a încheiat un armistițiu. Chiar din spusele domnului reiese că s-a dus de s-a închinat la poartă, reluând plata haraciului, dând 20 de fii de boieri zălog, în schimb, salvând 3000 de robi: „[...] știi dumneata cum m-am dus la Murat împăratul și cum m-am jurat cu el și cum am vorbit cu el; toate le-am dat de știre cu groază domniei voastre; am făcut ce-am făcut și m-am dus și m-am dus la el și am dat [zălog n.t.] copii boierești acolo [...]“ (pasaj dintr-o scrisoare către Ștefan Rozgony, șpanul Timișoarei).

Această politică va atrage neîncrederea regalității maghiare însă, probabil datorită sprijinului acordat de Alexandru cel Bun, nu a intervenit pentru înlăturarea domnului. Totuși ca să facă presiune chiar în același an Sigismund de Luxemburg l-a chemat la Nürnberg pe Vlad Dracul, pregătindu-l pentru preluarea domniei.

Acest lucru va atrage atenția domnitorului care se va plânge în repetate rânduri brașovenilor cum că „[...] domnul craiul nu-l ține pre el cum a ținut pe Dan voievod, ci l-a luat drept fiu de suflet [...]“. Totuși nici brașovenii nici sibienii nu îl girează cu încrederea lor, acesta încercând în fel și chip să le câștige bunăvoința, așa cum rezultă din mai toate scrisorile adresate acestora afirmând că „[...] nici țara domnului meu, craiul, nu va avea liniște. Fiindcă am stătut contra păgânilor, voi mi-ați scornit vorbă că m-am dat turcilor; dar noi slujim domnului nostru, craiul, și sfintei coroane și cine va minți... [urmează un blestem n.t.]. Eu m-am dus la turci, dar nu de voia mea și am făcut liniște țării cât a rămas și vouă tuturor [...]“ sau „[...] Noi slujim domnului craiu și sfintei coroane și să dea Dumnezeu să se apropie domnul craiu, să stăm dinaintea lui [...]“.

În primăvara anului următor, când are loc o ofensivă otomană în Transilvania, condusă de Sarzi, beglerbeg de Rumelia și Hamza beglerbeg de Anatolia, la care el, ca vasal, era obligat să ia parte. Pentru a arăta bunele sale intenții, Alexandru voievod dă de știre lui Ștefan Rozgony, și prin el regelui maghiar, ba mai mult, îl anunță că, în momentul în care va sosi armata maghiară și odată cu ea și pretendentul turc Daud Celebi, îl va părăsi pe sultan și va face chiar ca o parte din oastea acestuia să treacă alături de pretendentul amintit justificând trădarea prin faptul că „[...] de multe ori m-au înșelat turcii pe mine acum vreau să le fac și eu tot așa; pe Dumnezeul meu că nu va rămânea nici sămânță de ei [...]“. Din nefericire aceste vorbe, întărite cu jurăminte pe ocina lui, pe credința lui și pe capul lui, râman doar vorbe. Înfruntarea a avut loc înainte de 24 iulie, Sigismund de Luxemburg este înfrânt, iar în Transilvania turcii au pustiit cumplit Țara Bârsei. Nu se știe cum a rămas cu cele spuse dar Celebi a rămas pretendent la scaunul sultanilor, iar domnul muntean s-a bucurat de și pe viitor de sprijinul Înaltei Porți.

La sfârșitul aceluiași an, Alexandru cel Bun moare, lăsând mai mulții fii dornici de domnie iar Moldova pradă războaielor fraticide. Alexandru I Aldea participă și el la conflict dând sprijin militar lui Ștefan al II-lea.

După aceste evenimente se pare că s-a instalat o perioadă de acalmie în țară. Domnitorul face danii însemnate pentru mănăstiri, obicei pe care îl avea, probabil, încă de dinaintea suirii pe tron căci la Mănăstirea Cutlumuș de pe Muntele Athos există un document datat 1428 prin care un boier Aldea din Țara Românească dă mertic anual [?] ughi (este greu de spus dacă acest Aldea este același cu viitorul voievod Alexandru I). La fel ca și fratele său Radu al II-lea Prasnaglava nu a bătut monedă, sau nu sunt cunoscute emisiuni monetare din timpul domniei lor.

Sfârșitul domniei este legat probabil de expediția lui Vlad Dracul din 5 septembrie 1436. Ajutat de o armată maghiară și având partizani printre boieri, acesta trece munții și se ciocnește cu Aldea și cu turcii. Nu știm care a fost rezultatul luptei; un document contemporan, din 17 noiembrie, vorbește de „mulțimea nenumărată” de robi pe care au luat-o turcii. La începutul anului 1437, domn în Țara Românească era Vlad Dracul; la 20 ianuarie el confirmă, din Târgoviște, niște moșii, iar la 24 ianuarie întărește brașovenilor vechiul lor privilegiu de comerț. Există versiunea că tentativa din toamna lui 1437 a eșuat și că Alevandru voievod ar fi murit de boală la sfârșitul anului, până în sărbători.

Nu poate fi precizat dacă domnitorul Alexandru I, a participat la acele lupte, sau dacă mai trăia în acel moment, cunoscut fiind faptul că au existat două zvonuri cu privire la boala și la moartea lui, unul din noiembrie - decembrie 1431 altul din iulie 1435. În ambele ocazii Vlad Dracul era gata să intre în țară și numai faptul că au fost zvonuri false l-au înpiedicat să ia tronul. Sigur este faptul că Alexandru (Aldea) din acel moment nu mai apare ca fiind în viață în nici un alt document ulterior.

Alexandru Suțu

Alexandru „Alecu” Suțu (n. 1758, Constantinopol, Imperiul Otoman – d. 18 ianuarie 1821, București, Țara Românească[*]​), a fost un domn al Moldovei, caimacam și domn al Țării Românești.

Anatemă

Anatema (din greacă ἀνάθεμα) este o formulă de blestem folosită pentru prima dată de Pavel (Galateni 1,8, Corinteni 16,22), mai târziu de biserică, cu ocazia excomunicărilor.

Sensul cuvântului anatema este acela de condamnare, excludere din societate, pieire eternă. Ea se aplică atât clericilor cât și mirenilor.Mica anatemă (excommunicatio minor) reprezintă refuzul acordării sacramentelor sau a titlului de preot, iar Marea anatemă (excommunicatio major) înseamnă excluderea din biserică.

Blestemul lui Tutankhamon

Cu expresia „Blestemul lui Tutankhamon” sau „Blestemul Faraonului” (episod din Tutenstein) se indică o presupusă „moria” (blestem care vine de dincolo de mormânt) care i-a ajuns înainte de timp și pe neașteptate, pe toți aceia care „au profanat” mormântul și sarcofagele faraonilor: mai precis pe toți cei care au participat la căutarea și la descoperirea mormântului Faraonului Tutankhamon, mormânt găsit în Valea Regilor (în Egipt) și catalogat de arheologi cu sigla KV62. Descoperirea a avut loc în anul 1922, sub conducerea arheologului egiptolog Howard Carter "sponzorizat" de bogatul nobil englez, Lordul Carnarvon. De altfel și această întreprindere a lor este cunoscută cu numele de „Carter-Carnavon”.

Defixio

Defixio (latină defixio, greacă καταδεσμός), este o „tăbliță cu blestem”, folosită în antichitate pentru a exercita asupra unor persoane, efecte magice ca „legare”, „blestemare”.

„Tăblița cu blesteme” este adesea confecționată din foițe de plumb, pe care sunt inscripții care, prin magie, blestem, solicitau ajutorul unor zei pentru a controla și influența negativ destinul altei persoane. Aceste efecte negative dorite erau generate de invidie, gelozie sau ură, iar efectele dorite puteau fi de natură corporală, pshihică sau era chiar moartea persoanei în cauză. Lamelele cu inscripții era făcute sul și erau găurite de cuie, fiind îngropate în morminte, temple sau bălți. Se credea că acest ritual va provoca rănirea persoanei blestemate care era, de obicei, un rival sau un concurent.

În România s-au descoperit doar două astfel de tăblițe de blestem (tabellae defixiones). Prima, pe o foaie de aur, a fost găsită la Orșova, în orașul antic Dierna, cu următorul text: Demonul spurcăciunii să te tulbure, Aeli Firme. Să stea deasupra capului Iuliei Surilla. A doua, de plumb, descoperită pe Dealul Furcilor din Alba Iulia (Apulum) este inscripționată, în latina cursivă, pe ambele fețe și pe mai multe rânduri.

Elefant alb

Un elefant alb reprezintă un lucru care pare să aibă valoare ridicată, dar al cărui cost (în special cel de întreținere) depășește beneficiul pe care îl aduce, prin urmare fiind un pasiv. Termenul provine de la elefanții albi sacri îngrijiți de monarhii din Asia de Sud-Est - Burma, Thailanda, Laos și Cambodgia. Deținerea unui elefant alb, era privită (și încă mai este în Thailanda și Burma) ca semn al faptului că monarhul este un om drept iar regatul este binecuvântat cu pace și prosperitate. Tradiția provine de la poveștile din scripturi care asociau un elefant alb cu nașterea lui Buddha. Din cauză că animalele erau considerate sacre și există legi prin care se interzice punerea lor la muncă, primirea unui "cadou" sub forma unui elefant din partea monarhului era în același timp o binecuvântare și un blestem: binecuvântare din cauza sacralității animalului și un blestem pentru ca animalul nu putea fi practic folosit la diferite munci.

Excomunicare

Excomunicarea (in latină cengole) este o cenzură religioasă folosită pentru a suspenda apartenența la o comunitate religioasă.

Cuvântul înseamnă a scoate pe cineva din comuniune. Sinonime: afurisenie, afurisire, anatemă, blestem, proclețenie, procleție.

În unele religii, excomunicarea include o condamnare spirituală a membrului grupului. După cenzură și sancțiune uneori urmează excomunicarea; aceasta include exilul, îndepărtarea și învinuirea, depinzând de religie, de ofensa care a cauzat excomunicarea, sau de regulile comunității religioase.

Figură de stil

Figurile de stil sunt procedee prin care se modifică înțelesul propriu al unui cuvânt sau construcția gramaticală uzuală pentru a da mai multă forță unei imagini sau expuneri. În prezentarea celor mai importante figuri de stil se ține seamă de gradul lor de complexitate și de relațiile care se stabilesc între ele.

Figurile de stil pot fi definite drept cuvinte sau grupuri de cuvinte (expresii) ce modifică raporturile firești dintre semnificant și semnificat. Modificarea este înregistrată ca o deviere de la modul curent, „normal” în care se realizează corespondența dintre obiectul desemnat și cuvântul ce-l denumește.

Geea

Geea (sau Gaia) era în mitologia greacă personificarea Pământului. Este considerată în vechime drept element primordial din care se trăgeau toți ceilalți zei.

Gostilele, Călărași

Gostilele este un sat ce aparține orașului Fundulea din județul Călărași, Muntenia, România.

Atestare 1613 (7121) aprilie 7. Catalogul documentelor Tarii Romanesti, vol. 2 (1601-1620), vol.4 (1633-1639).

"1613 (7121) aprilie 7. Târgoviște - Radu voievod, fiul lui Mihnea voievod, întărește sătenilor Patru, Carstea, Gherghina, Radu și alții cu frații lor și fii lor, stăpânirea peste satul Bajastii, de pe Mostiște, din câmp, pădure, apă și vatra satului și tot hotarul, pentru că le-a fost moșie de la moși strămoși încă din zilele altor domni bătrâni.

În zilele lui Mihai voievod s-au vândut domnului iar el a dat satul slugii sale credincioase, Gruia Căpitanul, care s-a învoit cu moșnenii de mai sus și i-a lăsat să se răscumpere, să fie iar cnezi, cu 13.000 de aspri gata, înaintea întregului divan și curții domnești, martori fiind la învoială: Bratohan din Gostile, Fratea din Belciugatul, Oana din Piscure și Fiera logofăt din Argești.

Blestem. Martori: Vintilă mare vornic, Neca mare logofăt, Dediu vistier, Carstea spătar, Panait stolnic, Bratu comis, Lupu paharnic, Foti mare postelnic.

Scrie Neagoe logofăt, Ispravnic însăși spusa domnului."

Mitropolia Tarii Romanesti, XVI/80

Ion Vianu

Ion Vianu (n. 15 aprilie 1934, București) este un medic psihiatru și un scriitor român.

Julieta (roman)

Julieta este un roman scris de autoarea daneză Anne Fortier⁠(en) și publicat în 2010 de editura Random House. Ulterior, drepturile asupra traducerii au fost vândute în treizeci de țări.

Povestea este o versiune modernă a tragediei lui Shakespeare Romeo și Julieta, o abordare inedită și îndrăzneață a poveștii de dra­goste care a stat la baza celebrei piese shakespeariene. Acțiunea se petrece în decorul romantic al orașului Siena. Eroii romanului încearcă să îndrepte lucrurile din trecut. Julieta (Julie Jacobs) află după moartea mătușei sale, că mama ei îi lăsase o comoară ascunsă undeva în inima Sienei, Ajutată de Umberto, aceasta descoperă faptul că numele ei adevărat e Giullieta Tolomei și este urmașa Julietei lui Shakespeare. Dezamăgită de viața ei din America și de faptul că toată viața și-a petrecut-o în umbra surorii sale gemene, Janice Jacobs, pornește spre o aventură care o pune față în față cu un blestem aruncat pe familiile învrăjbite, Tolomei și Salimbeni, o comoară ascunsă de secole și marea ei iubire.

Romeo (misteriosul Allessandro Santini) o va însoți pe Julie în încercarea ei de a reconstrui trecutul, de a elibera cele doua familii de blestem și de a ajunge la comoara lăsată ca moștenire. Spre deosebire de tragedia lui Shakespeare, de data aceasta Romeo și Julieta vor refuza să accepte destinul și își vor rescrie soarta.

Nava „Independența”

Nava „Independența” a fost cel mai mare supertanc petrolier românesc. El a fost construit în 1977 la Șantierul naval Constanța.

Cu o capacitate de încărcare de 150.000 tdw, Independența a fost primul petrolier din această serie și clasă și era cea mai mare navă construită vreodată în România, fiind considerată nava amiral a flotei comerciale românești, un Titanic al flotei românesti.

Ceremonialul de botez al navei a avut loc pe data de 27 mai 1977, în prezența lui Nicolae și Elena Ceaușescu. Evenimentul a fost marcat de la început de un eșec, pentru că sticla de șampanie lansată de Elena Ceaușescu nu s-a spart, ci doar a lovit bordajul navei.

Incidentul a fost considerat un semn rău și chiar un blestem.În dimineața zilei de 15 noiembrie 1979, în timp ce revenea din al 19-lea voiaj, Independența se afla în Marea Marmara pentru a tranzita Bosforul spre Marea Neagră. La ora 04:35 (ora locală), petrolierul românesc a fost lovit în dreptul tancurilor 3-4 babord, de nava grecească Evriali. Abordajul a provocat spargerea tancurilor de marfă ale petrolierului și deversarea unei mari cantități de țiței în mare.Datorită scânteilor produse, s-au declanșat puternice explozii, care au facut ca nava să ia foc și să eșueze arzând. Din echipajul de 45 de marinari, au murit 42, dintre care 11 au fost dați dispăruți. Numai trei marinari au reușit să se salveze.

Incendiul a durat 29 de zile, fiind stins în dimineața zilei de 14 decembrie 1979. Vinovat de producerea accidentului a fost comandantul grec al cargoului Evriali, Alekos Adamopulos, care a fost condamnat la 20 de luni de închisoare. Perioada de detenție rămasă de executat a fost transformată în cauțiune de numai 850 dolari.

Din cauza stării grave în care se afla, petrolierul Independența nu a mai putut fi recuperat pentru reparații.

Pasărea măiastră

Pasărea Maiastră este o pasăre simbolica sau alegorică din mitologia românescă. Are rang regal și este ajutată la nevoie și de celelalte păsări. Pasărea Măiastră este o ființă / entitate nepământeană, supranaturală, de pe Tărâmul Celălalt. Este de o frumusețe deosebită, plină de lumină, o lumină celestă (pasărea de foc - phonix).

R. Vulcănescu spune că Pasărea Măiastră face parte dintr-un grup de ființe avimorfe, alături de Pajură și Pasărea de foc. Sunt și variante în care ea poarta numele Andilandi și este prezentată ca fiind o fiică de împărat, transformată în pasăre din cauza unui blestem.

Scarlat Ghica

Scarlat Ghica (Σκαρλάτος Γγύκα) (n. 1715 – d. 2 decembrie 1766, București, Țara Românească[*]​) a fost domn al Moldovei (2 martie 1757 - 7 august 1758) și de două ori al Țării Românești (august 1758 - 5 iunie 1761 și 18 august 1765 - 2 decembrie 1766).

Te blestem!

Te blestem! (titlu original: Thinner) este un film american thriller de groază din 1996 regizat de Tom Holland. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Robert John Burke, Joe Mantegna.

Tutankhamon

Tutankhamon (n. 1341 î.Hr. - d. 1323 î.Hr.) a fost un faraon din dinastia a 18-a, conducătorul Egiptului între anii 1332 î.Hr. - 1323 î.Hr, urcând pe tron la 9 ani. El este fiul faraonului Amenhotep IV (Akhenaton) și al reginei Kiya, făcând parte din Noul Regat, dinastia a 18-a, numită și Epoca de aur a faraonilor.

Valea Regilor

Valea Regilor (în arabă: وادي الملوك Wadi Biban el-Muluk; „Porțile regilor”) este o vale din Egipt unde de-a lungul unei perioade de aproape 500 de ani (sec. 16 î.Hr. - sec. 11 î.Hr.) au fost construite morminte pentru faraonii și nobilii din Noul Regat Egiptean. Valea se află situată pe malul de vest al Nilului, în dreptul orașului Theba (azi Luxor).

Zona a fost cercetată arheologic începând cu sfârșitul secolului 18, mormintele sale fiind studiate și în prezent. Valea a devenit faimoasă după 1922, ca urmare a descoperirii mormântului lui Tutankhamon (cu al său „blestem”).

Ștefan Maimescu

Ștefan Maimescu este un jurnalist și politician din Republica Moldova,

membru al primului Parlament al Republicii Moldova (1990–1994).

Ștefan Maimescu este unul din cei 278 de delegați care au votat în unanimitate Declarația de Independență a Republicii Moldova, la 27 august 1991.

În anii 1980, Ștefan Maimescu a fost corespondent al Gosteleradio.

În alte limbi

This page is based on a Wikipedia article written by authors (here).
Text is available under the CC BY-SA 3.0 license; additional terms may apply.
Images, videos and audio are available under their respective licenses.