Assarhaddon

Assarhadon (în asiriană Așur-Akhe-Iddina - transcriere fonetică a numelui propriu asirian Aššur-aha-iddina, care înseamnă "Assur mi-a dăruit un frate") a fost un suveran asirian (681-669 î.Hr.) al Regatului Nou.

Assarhaddon
Relief Esarhaddon Louvre AO20185

Assarhaddon
Date personale
Activitate
Apartenență nobiliară
Domnie –
PredecesorSenaherib
SuccesorAssurbanipal
Assyriska möbler, kung Asarhaddons fest, Nordisk familjebok
Mobilier asirian in care regele asirianAsarhaddonse relaxeaza

Ascensiunea la tron

El era cel mai mic fiu al regelui Sennaherib și al reginei aramaice Naqi'a (Zakitu). Atunci când tatăl săi l-a numit succesor la tron, în ciuda faptului că era mezinul familiei, frații săi, sprijiniți de diferite facțiuni de la curte, au încercat să-l discrediteze. Assarhaddon a rămas totuși prințul moștenitor dar a fost trimis într-un exil mascat ca guvernator al Hanilgabat-ului (fostul regat Mitanni). În 681, Sennaherib a fost asasinat în templul zeului Ninurta din capitală de doi dintre ceilalți fii ai săi și asta l-a determinat pe Assarhaddon să se întoarcă la Ninive.

Începutul domniei

Desemnat de un conciliu conducător imperial conducător al Asiriei, după asasinarea tatălui său, Sennaherib, de către doi dintre fii acestuia, Assarhadon reușește, la finele unui scurt război civil, să rămână unic stăpânitor. Frații săi sunt obligați să se refugieze în statul vecin Urartu.

Spre deosebire de Sennaherib care distrusese în 689 din temelii Babilonul, Assarhadon duce o politică conciliatorie față de aristocrația și preoțimea Babiloniei. Templele marii metropole mesopotamiene sunt reconstruite din ordinul său, viața renăscând treptat în orașul de pe Eufrat. Assarhadon nu-și va asuma în timpul domniei decât titlul de guvernator al Babiloniei. Tentativa unui fiu al lui Marduk-Apal-Iddina II de a ocupa tronul Babiloniei este respinsă de guvernatorul asirian din Ur, iar principele caldeu Yakin, refugiat în Elam, este executat.

Un tratat cu regele Urtaku al Elamului asigură o perioadă de liniște Mesopotamiei centrale și meridionale. O revoltă a cetăților siriene, aliate cu metropolele feniciene Tyr și Sidon este aspru reprimată de Assarhadon.

Luptele cu cimmerienii și mezii

La hotarele nordice ale Asiriei își face apariția, la începutul secolui al 7-lea î.Hr., un nou dușman redutabil - hoardele călăreților nomazi cimmerieni. Aceștia traversaseră Munții Caucaz sub presiunea sciților, pătrunzând în Anatolia Orientală și efectuau raiduri în adâncul provinciilor asiriene. În 679, sub conducerea lui Teushpa, cimmerienii s-au infiltrat în Cilicia și Tabal dar Assarhaddon i-a înfrânt lângă Hubushna. Pentru a dobâbndi aliați eficienți împotriva acestor nomazi, suveranul asirian și-a căsătorit fiica cu Partatua, regele sciților. Au fost purtat lupte și cu mezii, conduși de un personaj numit Kșatrita sau Kaștariti în izvoarele asiriene și identificat ipotetic cu Phraortes. În 675, un oarecare Mugallu s-a revoltat la Milid, a cucerit orașul și s-a proclamat rege al Tabal-ului. Revolta sa a fost greu de înfrânt.

Cucerirea Egiptului

Marea realizare a acestui despot o constituie cucerirea Egiptului. Profitând de numulțumirile stârnite de guvernarea dinastiei etiopiene, Assarhadon reușește, după un prim atac eșuat în 675, să pătrundă în Valea Nilului, să înfrângă armata faraonului Taharka și să ocupe în 671 capitala Memfis. Este pentru prima dată în istorie când un suveran mesopotamian se intitulează Rege al Egiptului. Prin anexarea țării faraonilor, Regatul Nou Asirian atinge maxima sa expansiune teritorială. Înalți demnitari asirieni sunt numiți pe lângă guvernatorii celor 22 de provincii pentru a asigura strângerea tributului.

Politica internă

Situația dificilă de la hotare, sănătatea șubredă ca și nesiguranța monarhului sunt reflectate de frecvența invocațiilor adresate divinităților panteonului asirian, situație nemaiîntâlnită la predecesorii săi. În 672, Assarhaddon desemnează ca succesor la tron pe fiul său mezin Așurbanipal, fratele acestuia, Șamaș-Șum-Ukin, fiind desemnat principe al Babiloniei, opțiune care sporește lupta dintre fracțiunile rivale de la curte.

Assarhaddon reconstruiește numeroase temple în Asiria și Babilonia și ridică un nou palat regal în reședința regală de la Kalah, inferior ca rafinament artistic celor ale predecesorilor săi.

Sfârșitul domniei

Moare în timpul unei expediții de pedespire a Egiptului răsculat la Harran.

Vezi și

  1. ^ a b https://gw.geneanet.org/lizennwenn?lang=en&n=d+assyrie&oc=0&p=assarhaddon Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
Assurbanipal

Assurbanipal (akkadiană: Assur-bani-apli, aramaică: „ܐܵܫܘܿܪ ܒܵܢܝܼ ܐܵܦܠܝܼ”‎ având sensul de „Ashur este creatorul unui moștenitor” 685 î.Hr. - cca. 627 î.Hr.), alte denumiri: Ashurbanipal, Sardanapal sau Ashshurbanipal) a fost fiul lui Assarhaddon și ultimul mare rege al Imperiului Neo-Asirian (668 î.Hr. - cca. 627 î.Hr.). El a înființat prima bibliotecă sistematic organizată din Orientul Mijlociu antic, Biblioteca Ashurbanipal, din care supraviețuiește o parte și astăzi la Ninive. În Biblie (Ezra 4:10) este numit Asenappar.

Grecii l-au numit Sardanapalos iar romanii Sardanapalus.Ridicând cruzimea și brutalitatea campaniilor militare la rang de armă politică, Assurbanipal impune dominația asiriană în Siria de Nord; reconstruiește orașul Kalakh pe care îl transformă în reședință regală. Acesta a adus plante din Orient și a făcut celebra bibliotecă cu scrieri și cronici din Sumer și Babilon.

Fiecare din cele câteva zeci de mii de plăcuțe de lut din biblioteca din Ninive avea imprimat pe ea sigiliul cu inscripția: "Palatul lui Assurbanipal, împăratul Universului, suveranul Asiriei" și, pentru textele întinse pe mai multe plăcuțe, fiecare "pagină" nouă începea cu cuvintele cu care se încheia cea precedentă.Între anii 666 și 663 î.Hr. a întreprins campanii de pedepsire în Egipt. Tulburările politice au grăbit sfârșitul imperiului său (el fiind ultimul mare reprezentant al Noului Regat Asirian). Domnia lui Assurbanipal a reprezentat ultima perioadă de înflorire a culturii și artei asiriene, cu principalul centru în cetatea Ninive. După moartea sa, Regatul Babilon s-a emancipat de sub suzeranitatea Asiriei.

Biblioteca lui Assurbanipal

Biblioteca Regală a lui Assurbanipal, numită după Assurbanipal, ultimul mare rege al Imperiului Neo-Asirian, este o colecție de mii de tăblițe de lut și fragmente care conțin texte de toate tipurile din secolul al VII-lea î.Hr. Printre obiectele deținute se află capodopera Epopeea lui Ghilgameș. Din cauza manipulării neglijente a materialului original o mare parte din bibliotecă este iremediabil amestecată, ceea ce face imposibil pentru oamenii de știință să organizeze și să reconstituie multe dintre textele originale, deși unele au rămas intacte.

Materialele au fost găsite în situl arheologic de la Kouyunjik (antica Ninive, capitala Asiriei) în nordul Mesopotamiei. Situl se află astăzi pe teritoriul statului modern Irak.Tradițiile persane și armene veche indică faptul că Alexandru cel Mare, văzând marea bibliotecă a lui Assurbanipal de la Ninive, a fost inspirat în crearea propriiei sale biblioteci. Alexandru a murit înainte de a reuși să-și creeze biblioteca, dar prietenul și succesorul său Ptolemeu a supravegheat inițierea bibliotecii lui Alexandru - un proiect care s-a dezvoltat până la a deveni renumita Bibliotecă din Alexandria.

Regatul Kuș

Regatul Kuș (sau Kușit / Cușit) a fost un regat antic în Nubia, situat la confluența Nilului Albastru cu Nilul Alb și râul Atbara, acolo unde sunt acum Sudan și Sudanul de Sud.

Epoca cușită a apărut în Nubia după prăbușirea Epocii Bronzului și dezintegrarea Noului Regat al Egiptului. Centrul Regatului Cușit a fost la Napata, în faza timpurie. După ce regele Cașta ("cușitul") a invadat Egiptul în secolul 8 Î. hr., împărații cușiți au condus timp de un secol ca faraonii celei de a douăzeci și cincea dinastii a Egiptului, până când au fost alungați de asirienii conduși de Assarhaddon.

În antichitatea clasică, capitala cușită imperială a fost situată la Meroe. La început, în geografia grecească, regatul meroitic a fost cunoscut sub numele de Aethiopia. Regatul kușit cu capitala la Meroe a persistat până în secolul al 4-lea AD, când a slăbit și s-a dezintegrat din cauza rebeliunii interne. Capitala a fost cucerită și arsă din temelii de către Regatul Aksum.

Sanherib

Sanherib ( în akkadiană - Sîn-ahhī-erība = Sin (zeul lunii) a înlocuit pe frații (pierduți) prin mine)

(in ebraică:Sanheriv,סנחריב, în siriaca nouă: ܐܠܗܐ ܕܣܗܪܐ, în Septuaginta Σενναχηριμ) (ca.745 î.H - 681 î.H) a fost regele Asiriei, succesor al tatălui său Sargon al II-lea. A domnit între 704 î.H - 681 î.H.

Tel Afek (Antipatris)

Tel Afek (în ebraică תל אפק, în arabă: Tel Ras al Ayin, în greacă:Ἀντιπατρίς) este o colină de tip "tel" din Israel, în care se află ruinele orașului biblic Afek sau Afek lesharon, precum și ale orașului Antipatris, care a existat în timpul epocii romane și bizantine. Ea se întinde pe o suprafață de 12 hectare și se află în apropierea izvoarelor rîului Yarkon, la 4 km nord-est de orașul Petah Tikva, 4 km la nord-vest de orașul Rosh Ha'ayin, la vest de localitatea Kafr Kassem, pe teritoriul Parcului național Yarkon, lângă șoseaua 483 Petah Tikva-Rosh Ha'ayin.

În alte limbi

This page is based on a Wikipedia article written by authors (here).
Text is available under the CC BY-SA 3.0 license; additional terms may apply.
Images, videos and audio are available under their respective licenses.