1916

 · Secolul 19 Secolul 20 Secolul 21  ·
 · Anii 1890 · Anii 1900Anii 1910Anii 1920 · Anii 1930 ·
◄◄ ·  · 1911 · 1912 · 1913 · 1914 · 1915 ◄ 1916 ► 1917 · 1918 · 1919 · 1920 · 1921 ·  · ►►


1916 (MCMXVI) a fost un an bisect al calendarului gregorian, care a început într-o zi de sâmbătă.

Evenimente

SoldiersWWI
25 septembrie: Bătălia de pe Somme, cu peste 1 milion de soldați uciși
1916 - Soldati romani morti in lupta de la Bartolomeu - foto din revista La Grande Guerre
8 octombrie: Soldați români căzuți în „tranșeea morții” de la Bartolomeu
Falkenhayn's cavalry entering Bucuresti on December 6, 1916
6 decembrie: Generalul Erich von Falkenhayn preia orașul București

Nedatate

Arte, științe, literatură și filozofie

Nașteri

Decese

Premii Nobel

Alfred Nobel mirrored
  • Fizică: Premiul în bani a fost alocat Fondului Special aferent acestei categorii
  • Chimie: Premiul în bani a fost alocat Fondului Special aferent acestei categorii
  • Medicină: Premiul în bani a fost alocat Fondului Special aferent acestei categorii
  • Literatură: Verner von Heidenstam (Suedia)
  • Pace: Premiul în bani a fost alocat Fondului Special aferent acestei categorii

Suverani, conducători

Europa

  • Albania: Esad Pașa Toptani (președinte, 1914-1916)
  • Anglia: George al V-lea (rege din dinastia Windsor, 1910-1936)
  • Austria: Francisc Iosif (împărat din dinastia de Habsburg-Lorena, 1848-1916; totodată, rege al Cehiei, 1848-1916; totodată, rege al Ungariei, 1848/1867-1916) și Carol I (împărat din dinastia de Habsburg-Lorena, 1916-1918; totodată, rege al Cehiei, 1916-1918; totodată, rege al Ungariei, 1916-1918)
  • Bavaria: Ludovic al III-lea (Leopold Josef Maria Alois Alfred) (rege din dinastia de Wittelsbach, 1913-1918)
  • Belgia: Albert I (rege din dinastia Saxa-Coburg, 1909-1934)
  • Bulgaria: Ferdinand I (cneaz din dinastia de Saxa-Coburg-Gotha, 1887-1918; țar, din 1908)
  • Cehia: Francisc Iosif (rege din dinastia de Habsburg-Lorena, 1848-1916; totodată, împărat al Austriei, 1848-1916; totodată, rege al Ungariei, 1848/1867-1916) și Carol I (rege al Cehiei din dinastia de Habsburg-Lorena, 1916-1918; totodată, împărat al Austriei, 1916-1918; totodată, rege al Ungariei, 1916-1918)
  • Danemarca: Christian al X-lea (rege din dinastia de Glucksburg, 1912-1947)
  • Elveția: Camille Decoppet (președinte, 1916)
  • Franța: Raymond Poincare (președinte, 1913-1920)
  • Germania: Wilhelm al II-lea (împărat din dinastia de Hohenzollern, 1888-1918)
  • Grecia: Constantin I (rege din dinastia Glucksburg, 1913-1917, 1920-1922)
  • Imperiul otoman: Mehmed al V-lea Reșad (sultan din dinastia Osmană, 1909-1918)
  • Italia: Victor Emmanuel al III-lea (rege din dinastia de Savoia, 1900-1946)
  • Liechtenstein: Johannes al II-lea cel Bun (principe, 1858-1929)
  • Luxemburg: Marie-Adelaide (mare ducesă din dinastia de Nassau, 1912-1919)
  • Monaco: Albert (principe, 1889-1922)
  • Muntenegru: Nicolae (principe din dinastia Petrovic-Njegos, 1860-1918; rege, din 1910)
  • Norvegia: Haakon al VII-lea (rege din dinastia de Glucksburg, 1905-1957)
  • Olanda: Wilhelmina (regină din dinastia de Orania-Nassau, 1890-1948)
  • Portugalia: Bernardino Luis Machado Guimaraes (președinte, 1915-1917, 1925-1926)
  • România: Ferdinand I (rege din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen, 1914-1927)
  • Rusia: Nicolae al II-lea Aleksandrovici (împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp, 1894-1917)
  • Saxonia: Frederic August al III-lea (Johann Ludwig Karl Gustav Gregor Filip) (rege din dinastia de Wettin, 1904-1918)
  • Serbia: Petru I (rege din dinastia Karagheorghevic, 1903-1918; ulterior, rege al Iugoslaviei, 1918-1921)
  • Spania: Alfonso al XIII-lea (rege din dinastia de Bourbon, 1886-1931)
  • Statul papal: Benedict al XV-lea (papă, 1914-1922)
  • Suedia: Gustav al V-lea (rege din dinastia Bernadotte, 1907-1950)
  • Ungaria: Francisc Iosif (rege din dinastia de Habsburg-Lorena, 1848/1867-1916; totodată, împărat al Austriei, 1848-1916; totodată, rege al Cehiei, 1848-1916) și Carol al IV-lea (rege din dinastia de Habsburg-Lorena, 1916-1918; totodată, împărat al Austriei, 1916-1918; totodată, rege al Cehiei, 1916-1918)

Africa

  • Africa de sud: Sydney Charles Buxton (guvernator general, 1914-1920)
  • Bagirmi: Abd ar-Rahman al III-lea Gauranga al II-lea (mbang, 1871-1918)
  • Barotse: Lubosi (Lewanika) (litunga, 1878-1884, 1885-1916) și Yeta al III-lea (sau Litia) (litunga, 1916-1945)
  • Benin: Eweka al II-lea (obba, 1914-1933)
  • Buganda: Daudi Chwa al II-lea (kabaka, 1897-1939)
  • Bunyoro: Duhaga al II-lea (Andrea Bisereko) (mukama din dinastia Bito, 1902-1924)
  • Burundi: Mwambutsa al IV-lea Baciricenge (mwami din a patra dinastie, 1915-1966)
  • Darfur: Ali Dinar ibn Zakariyya ibn Muhammad Fadl (sultan, 1898-1916)
  • Egipt: Hussein Kamil (sultan, 1914-1917)
  • Ethiopia: Lij Iyasu (Lej Jeassu, Josua) (împărat, 1913-1916) și Zauditu (Zudito, Judith) (împărăteasă, 1916-1930)
  • Imperiul otoman: Mehmed al V-lea Reșad (sultan din dinastia Osmană, 1909-1918)
  • Kanem-Bornu: Bukar Garbai (șeic din dinastia Kanembu, 1901-1922)
  • Lesotho: Griffith (rege, 1913-1939)
  • Liberia: Daniel Edward Howard (președinte, 1912-1919)
  • Maroc: Moulay Youssef ibn Hassan (sultan din dinastia Alaouită, 1912-1927)
  • Munhumutapa: Chioko (rege din dinastia Munhumutapa, 1887-1917)
  • Oyo: Laeigbolu I (rege, 1911-1944)
  • Rwanda: Yuhi al V-lea Musinga (rege, 1896-1931)
  • Swaziland: Sobhuza al II-lea (Mona) (rege din clanul Ngwane, 1899-1982)
  • Tunisia: Muhammad al V-lea ibn Muhammad (II) an-Nasir (bey din dinastia Husseinizilor, 1906-1922)
  • Zanzibar: Halifa ibn Harrub (sultan din dinastia Bu Said, 1911-1960)

Asia (Orientul Apropiat)

  • Afghanistan: Habib-Allah Khan (suveran din dinastia Barakzay, 1901-1919)
  • Arabia Saudită: Abd al-Aziz al II-lea ibn Abd ar-Rahman ibn Saud (emir, 1902-1953; sultan, din 1917; rege, din 1932)
  • Bahrain: Isa I ibn Ali (emir din dinastia al-Khalifah, 1869-1923)
  • Iran: Ahmad Mirza (șah din dinastia Kajarilor, 1909-1925)
  • Imperiul otoman: Mehmed al V-lea Reșad (sultan din dinastia Osmană, 1909-1918)
  • Kuwait: Jabir al II-lea ibn Mubarak (emir din dinastia as-Sabbah, 1915-1917)
  • Oman: Taimur ibn Faisal (emir din dinastia Bu Said, 1913-1932)
  • Qatar: Abdullah ibn Kasim (emir din dinastia at-Thani, 1913-1949)
  • Yemen, statul Sanaa: al-Mutauakkil ala-l-lah Yahya ibn Muhammad (imam, 1904-1948; rege, din 1918)

Asia (Orientul Îndepărat)

  • Bhutan: Uggyen Wang-chuk (rege din dinastia Wang-Chuk, 1907-1926)
  • Brunei: Muhammad Jamal al-Alam al II-lea (sultan, 1906-1924)
  • Cambodgea: Sisovath (Prakeo Fra) (rege, 1904-1927)
  • China: Yuan Shikai (președinte, 1912-1916) și Li Yuanhong (președinte, 1916-1917, 1922-1923)
  • India: Charles Hardinge (vicerege, 1910-1916) și Frederick John Napier Thesiger (vicerege, 1916-1921)
  • Japonia: Taiso (împărat, 1915-1926)
  • Laos, statul Champassak: Chao Nguy (Tiao Ratsadanay) (rege, 1900-1946; guvernator, din 1907)
  • Laosul superior: Som Dak Phra Chao Sisavang Vong (rege, 1904-1945; ulterior, rege în Laos, 1945-1959)
  • Maldive: Șams ad-Din Muhammad Iskandar (sultan, 1893, 1903-1935)
  • Mataram (Jogjakarta): Abd ar-Rahman Amangkubowono al VII-lea (Angabehi) (sultan, 1877-1921)
  • Mataram (Surakarta): Pakubowono al X-lea (Witjaksana) (sultan, 1893-1939)
  • Mongolia: Bodo Gegen Han Jebtsun Damba Hutuktu (hakan, 1912-1924)
  • Nepal, statul Gurkha: Tribhuvana Bir Bikram Jang Bahadur Șah Bahadur Șamșir Jang Deva (rege, 1911-1950, 1951-1955)
  • Rusia: Nicolae al II-lea Aleksandrovici (împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp, 1894-1917)
  • Thailanda, statul Ayutthaya: Pra Mongkut Klao Chaoyuhua (Vajiravudh, Rama al VI-lea) (rege din dinastia Chakri, 1910-1925)
  • Tibet: nGag-dbang bLo-bzang Thub-ldan rgya-mtsho (dalai lama, 1876-1933)
  • Tibet: Panchen Tup-den Ch'os-kyi Nyi-ma dGe-legs rNam-rgyal (Choskyi Nyima Geleg Namgyal) (panchen lama, 1883-1937)
  • Vietnam, statul Annam: Duy Tan (Nguyen Vinh-San) (împărat din dinastia Nguyen, 1907-1916) și Khai Dinh (Nguyen Hoang-Tong) (împărat din dinastia Nguyen, 1916-1925)

America

  • Argentina: Victorino de la Plaza (președinte, 1914-1916) și Hipolito Yrigoyen (președinte, 1916-1922, 1928-1930)
  • Bolivia: Ismael Montes (președinte, 1904-1909, 1913-1917
  • Brazilia: Wenceslao Bras Pereira Gomes (președinte, 1914-1918)
  • Canada: Arthur William (guvernator general, 1911-1916) și Victor C. W. Cavendish (guvernator general, 1916-1921)
  • Chile: Juan Luis Sanfuentes (președinte, 1915-1920)
  • Columbia: Jose Vicente Concha (președinte, 1914-1918)
  • Costa Rica: Alfredo Gonzalez Flores (președinte, 1914-1917)
  • Cuba: Mario Garcia Menocal (președinte, 1913-1921)
  • Republica Dominicană: Juan Isidro Jimenez (președinte, 1899-1902, 1903-1904, 1914-1916), Desiderio Arias (președinte, 1916) și Francisco Henriques y Carvajal (președinte, 1916-1922)
  • Ecuador: Leonidas Plaza Gutierez (președinte, 1905-1906, 1912-1916) și Alfredo Baquerizo Moreno (președinte, 1916-1920)
  • El Salvador: Carlos Melendez (președinte, 1913-1914, 1915-1918)
  • Guatemala: Manuel Estrada Cabrera (președinte, 1898-1920)
  • Haiti: Philippe Sudre d'Artiguenave (președinte, 1915-1922)
  • Honduras: Alberto Membreno (președinte, 1913-1916) și Francisco Beltran (președinte, 1911-1912, 1913, 1916-1919)
  • Mexic: Venustiano Carranza (președinte, 1914-1920)
  • Nicaragua: Adolfo Diaz (președinte, 1911-1916)
  • Panama: Belisario Porras (președinte, 1912-1916, 1918-1920, 1920-1924) și Ramon M. Valdes (președinte, 1916-1918)
  • Paraguay: Eduardo Schaerer (președinte, 1912-1916) și Manuel Franco (președinte, 1916-1919)
  • Peru: Jose Pardo y Barreda (președinte, 1904-1908, 1915-1919)
  • Statele Unite ale Americii: Thomas Woodrow Wilson (președinte, 1913-1921)
  • Uruguay: Feliciano A. Viera (președinte, 1915-1919)
  • Venezuela: Juan Vicente Gomez (caudillo, 1908-1935)

Oceania

  • Australia: Henry William (guvernator general, 1914-1925)
  • Noua Zeelandă: Arthur William de Brito Savile Foljambe (guvernator, 1912-1920; guvernator general, din 1917)
  • Tonga: George Tupou al II-lea (rege, 1893-1918)
1897

1897 (MDCCCXCVII) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de vineri.

1906

1906 (MCMVI) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de luni.

1907

1907 (MCMVII) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de marți.

1911

1911 (MCMXI) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de duminică.

1912

1912 (MCMXII) a fost un an bisect al calendarului gregorian, care a început într-o zi de luni.

1913

1913 (MCMXIII) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de miercuri.

1914

1914 (MCMXIV) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de joi.

1915

1915 (MCMXV) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de vineri.

1917

1917 (MCMXVII) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de luni.

1918

1918 (MCMXVIII) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de marți.

1919

1919 (MCMXIX) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de miercuri.

1920

1920 (MCMXX) a fost un an bisect al calendarului gregorian, care a început într-o zi de joi.

Armata 1 (1916-1918)

Armata 1 a fost o mare unitate de nivel operativ-strategic care s-a constituit în prima zi de mobilizare, la 27 august 1916, având în compunere Corpul 1 Armată, Divizia 12 Infanterie din Corpul 2 Armată și Divizia 13 Infanterie din Corpul 3 Armată. La intrarea în război, Armata 1 a fost comandată de generalul de divizie Ioan Culcer.Armata 1 a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 27 august 1916 - 11 noiembrie 1918.

Asteroid pierdut

Un asteroid pierdut este un asteroid care a fost observat apoi pierdut.

Brigada 5 Călărași (1916-1918)

Brigada 5 Călărași a fost o mare unitate de cavalerie, de nivel tactic, care s-a constituit la 14/27 august 1916, prin mobilizarea unităților și subunităților existente la pace. Din compunerea brigăzii făceau parte Regimentul 9 Călărași și Regimentul 10 Călărași. Brigada a făcut parte din organica Corpului V Armată, fiind dislocată la pace în garnizoana Constanța. La intrarea în război, Brigada 5 Călărași a fost comandată de colonelul Constantin Carataș. Brigada 5 Călărași a participat la acțiunile militare pe frontul român, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.

Brigada 5 Roșiori (1916-1918)

Brigada 5 Roșiori a fost o mare unitate de cavalerie, de nivel tactic, care s-a constituit la 14/27 august 1916, prin mobilizarea unităților și subunităților existente la pace. Din compunerea brigăzii făceau parte Regimentul 2 Roșiori și Regimentul 3 Roșiori. Brigada a făcut parte din organica Diviziei 2 Cavalerie, fiind dislocată la pace în garnizoana Bârlad. La intrarea în război, Brigada 5 Roșiori a fost comandată de colonelul Nicolae Sinescu. Brigada a participat la acțiunile militare pe frontul român, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.

CONMEBOL

CONMEBOL sau CSF (CONfederación sudaMEricana de FútBOL,

Confederația Sudamericană de Fotbal) este corpul adminstrativ al fotbalului în majoritatea țărilor Americii de Sud.

A fost fondată la 9 iulie 1916, datorită uruguayanului Héctor Rivadavia Gómez care și-a materializat proiectul de a uni fotbalul de pe continent. Argentina, Uruguay, Brazilia și Chile au fost țările fondatoare, în timpul unui campionat de fotbal sud-american desfășurat la Buenos Aires cu ocazia sărbătoririi centenarului independenței Argentinei [1] (mai târziu, acest campionat a fost recunoscut retrospectiv ca fiind prima Copa América). Paraguay (1921), Peru (1925), Bolivia (1926), Ecuador (1927), Columbia (1936) și Venezuela (1952) au devenit la rândul lor membre a confederației sud-americane. Astăzi, CONMEBOL face parte din FIFA și se ocupă de organizarea tuturor activităților de fotbal la nivel profesionist din țările menționate. Sediul permanent se află la Luque, Paraguay (în apropiere Asunción); iar președintele în funcție (până îm 2006) al Comitetului Executiv este Dr. Nicolás Leoz.

Deși se află în Amercia de Sud, Guyana, Surinamul și Guiana Franceză nu sunt membri ai CONMEBOL - asociațiile lor naționale sunt membre a CONCACAF.

Participarea României la Primul Război Mondial

Participarea României la Primul Război Mondial cuprinde totalitatea măsurilor și acțiunilor de ordin politic, diplomatic și militar desfășurate de statul român, singur sau împreună cu aliații, între 13/28 iulie 1914 și 28 octombrie/11 noiembrie 1918, în vederea atingerii scopului politic principal al participării la război - realizarea statului național unitar român.

Din punct de vedere al statutului de beligeranță, România a fost pe rând: țară neutră în perioada 13/28 iulie 1914 - 14/27 august 1916, țară beligerantă de partea Antantei în perioada 14/27 august 1916 - 26 noiembrie/9 decembrie 1917, în stare de armistițiu în perioada 27 noiembrie/10 decembrie 1917 - 24 aprilie/7 mai 1918, țară necombatantă în perioada 24 aprilie/7 mai 1918 - 26 octombrie/9 noiembrie 1918, țară beligerantă de partea Antantei în perioada 26 octombrie/9 noiembrie 1918 - 28 octombrie/11 noiembrie 1918.

La izbucnirea Primului Război Mondial, pe plan intern, România era o țară în care chiar dacă instituțiile regimului democratic erau prezente, funcționarea organismului statal era departe de standardele occidentale. Economia avea o structură arhaică și anacronică, bazată pe o agricultură de subzistență, tradițională și cu un nivel redus de productivitate.

Societatea era dominată de o aristocrație funciară (marii proprietari de terenuri agricole) care își exercita dominația asupra unei mase mari de populație, preponderent rurală și în covârșitoare măsură analfabetă.

Cu tot efortul făcut de elitele politice și intelectuale ale țării în a doua jumătate a secolului XIX, România era încă departe de sincronizare cu Occidentul european. În ciuda neajunsurilor, România rămâne cea mai productivă țară din Europa de Est datorită resurselor sale naturale si a potențialului agricol.Sistemul internațional era marcat la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX de rivalitatea dintre marile puteri pentru controlul lumii extraeuropene. În Europa, Germania devenise principala putere și comportamentul ei pe continent a determinat o extraordinară destrămare și recompunere a alianțelor în raport cu deceniile anterioare.

România era ea însăși prinsă în aceste jocuri de putere. Pe de o parte ea era un obiect al rivalităților imperiilor vecine, care aveau pregătite planuri anexioniste pentru diferite părți ale teritoriului său, pe de altă parte România căuta să își creeze condițiile propice pentru îndeplinirea idealului național, de adunare într-un singur stat a tuturor provinciilor istorice românești.

Din punct de vedere militar, România venea după o victorie fără glorie în Al Doilea Război Balcanic, euforia victoriei făcând să se treacă cu ușurință peste lipsurile manifestate în domeniul conducerii militare, organizării și instruirii trupelor și mai ales a înzestrării cu armament și tehnică de luptă moderne.

Deși legată de Imperiul Austro-Ungar printr-un tratat secret de alianță, din 1883, România alege să se declare neutră la izbucnirea ostilităților, în iulie 1914, prevalându-se de interpretarea clauzelor relative la „casus foederis”. În anii neutralității, guvernul liberal condus de Ion I.C. Brătianu a adoptat o atitudine de expectativă, în ciuda faptului că toate părțile implicate în conflict au făcut presiuni asupra României combinate cu promisiuni, pentru a li se alătura.

În august 1916, România primește un ultimatum să decidă dacă dorește să se alăture Antantei „acum ori niciodată”. Sub presiunea cererii ultimative, guvernul român acceptă să intre în război de partea Antantei, deși situația de pe fronturile de luptă nu era una favorabilă.

După o serie de victorii tactice rapide în Transilvania asupra unor forțe austro-ungare copleșite din punct de vedere numeric, armata română va suferi în toamna anului 1916 o serie de înfrângeri zdrobitoare, ceea ce va forța autoritățile statului să se refugieze în Moldova, permițând inamicului să ocupe două treimi din teritoriul național, inclusiv capitala București. Cauzele principale ale înfrângerii Armatei României în campania anului 1916, de forțe germane și austro-ungare semnificativ inferioare numeric, au fost ingerințele politice majore în actul conducerii militare, incompetența, impostura și lașitatea unei părți semnificative a eșalonului militar de conducere, precum și lipsa de adecvare a pregătirii și dotării trupelor pentru tipul de război purtat.

Forma geografică a țării de „L” va pune mari probleme armatei prin deschiderea unui front de 1200 de km pentru o armată operativă de doar 450.000 de soldați.În iarna lui 1916 și primăvara anului 1917, sub conducerea unui nou „leadership” militar (generalii Prezan, Christescu, Grigorescu, Averescu, Văitoianu etc.) și cu sprijinul substanțial al Misiunii Militare Franceze conduse de generalul Henri Berthelot, Armata României a fost reorganizată și instruită pe baze moderne adaptate cerințelor războiului.

Campania din vara anului 1917 a fost una de succes, reușindu-se, în faza inițială, înfrângerea trupelor Puterilor Centrale în bătăliile de la Mărăști, Oituz și Mărășești. Planificatorii militari români intenționau ca în continuare să dezvolte această ofensivă pentru a începe eliberarea teritoriului ocupat, dar izbucnirea revoluției în Imperiul Rus a dus la abandonarea acestor planuri și trecerea din nou la defensiva strategică.

Situația pe frontul de est a evoluat într-un mod negativ, astfel încât după ce Rusia a încheiat pacea de la Brest-Litovsk cu Puterile Centrale, România a fost nevoită să ceară armistițiul și apoi să fie nevoită să iasă din război și să semneze o pace separată în condiții umilitoare, în primăvara lui 1918. Refuzul regelui Ferdinand, care a amânat la nesfârșit gestul formal de a semna acest tratat, a făcut posibilă reînceperea ostilităților în ultimele două zile ale războiului, prezervând în acest mod statutul României de stat beligerant la Conferința de Pace de la Paris.

La sfârșitul Primului Război Mondial, Imperiul Austro-Ungar a fost desființat; astfel a fost posibilă formarea României Mari prin Unirea Banatului, Bucovinei și Transilvaniei cu România.

Regimentul 25 Artilerie (1916-1918)

Regimentul 25 Artilerie a fost o unitate de artilerie de nivel tactic, care s-a constituit la 14/27 august 1916, prin mobilizarea unităților și subunităților existente la pace. Regimentul era dislocat la pace în garnizoana Medgidia.

Regimentul a făcut parte din organica Diviziei 15 Infanterie. La intrarea în război, Regimentul 25 Artilerie a fost comandat de colonelul Anania Brădeanu. Regimentul 25 Artilerie a participat la acțiunile militare pe frontul român, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.

În alte limbi

This page is based on a Wikipedia article written by authors (here).
Text is available under the CC BY-SA 3.0 license; additional terms may apply.
Images, videos and audio are available under their respective licenses.